Urme de viaţă românească

 

Formula AS este o revistă pe care de regulă o cauţi când începe să te îngrijoreze sănătatea, a ta sau a cuiva apropiat, de aceea are un public aparte, care se măreşte cu timpul, dar este nebăgată în seamă de cei care sunt mai în putere şi mai pot face ceva. Greşit. De două ori greşit. În primul rând pentru că ar trebui să ne interesăm de sănătatea noastră încă dinainte de a simţi câte un junghi intercostal, ar trebui să ne îngrijim permanent de sănătatea noastră şi a celor dragi, şi atunci când nu ne doare nimic, sau mai ales atunci. În al doilea rând ar trebui să citim această revistă pentru Că aici mai aflăm lucruri care ne interesează despre o altă sănătate, o sănătate morală, grija nu faţă de propria persoană, ci faţă de cei ce ne-au dat viaţă. Nu părinţii noştri, nici părinţii părinţilor noştri,  ci părinţii părinţilor părinţilor părinţilor din veacul veacurilor, din mileniile încă necunoscute.

Aici am dat peste nişte articole care mi-au arătat cât de puţine ştiu şi ştim despre  rădăcinile neamului nostru şi cât de puţin facem pentru a afla. Nu ştiu dacă ne-ar ajunge o viaţă să citim sau să ne informăm măcar  cu istoria măcar a unei regiuni din ţara noastră, dar nici să trecem indiferenţi pe lângă ea nu putem.

Scriam în nişte articole precedente despre cazul Sarmisegetuza, despre interesul BBC-ului faţă de oraşul de sub Grădişte.  Am mai scris despre furtul sau dispariţia unor timbre din Arhiva Naţională Filatelică, printre care célèbrele  “Cap de Bour”. Recent am  aflat că având în vedere şi privatizarea iminentă a Poştei Române în gestiunea căreia se afla Arhiva de timbre, Parlamentul a decis să treacă arhiva în gestiunea Ministerului Culturii, ocazie cu care se va face şi un audit complet. Cam târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Şi totuşi am eu o presimţire că nu se va găsi nici un vinovat.

Revenind la AS, am descoperit aici articole deosebit de interesante despre urmele arheologice, dar şi vii, în viaţă ale neamului nostru. Vă voi prezenta numai două cazuri numai atât cât e nevoie pentru a vă stârni interesul şi vă voi lăsa să citiţi articolele întregi în revistă, pentru că sunt destul de mari. Ce urmează voi da în ghilimele, fiind preluat din revistă.

Cazul 1, Romanşii

“Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, “romansi”: oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison.

Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti).

Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, Nicolae Iorga le spunea “frati mai mici” ai romanilor. In studiul sau “Paralelisme romano-helvetice”, marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra.

Iorga afirma ca e cel dintai roman care a ajuns pe inaltimile Alpilor, intre romansi. “Cel dintai care s-a dus sa-i vada acasa la dansii, sa le vorbeasca limba asa de asemenea cu a noastra si sa se uite in ochii aceia negri, destepti, care lumineaza fata rotunda sub parul des si darz”, marturisindu-si regretul ca nu le poate infatisa romanilor “si vederi din satele lor si nu le pot aduce inainte figurile asa de asemanatoare cu ale oamenilor nostri.”

Intr-o conferinta rostita la Radio, Iorga vorbea chiar despre “o singura unitate, care pornea de la Oceanul Atlantic si mergea pana la Marea Neagra… Intre noi (romanii), care ne intindem pe amandoua malurile Tisei (…) si intre ceea ce au ramas ei (romansii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singura panza de rasa influentata de romani, o singura limba, cuprinzand elemente sufletesti dominante ale marelui popor iesit din vechea rasa ilirico-traca si din Roma strabuna…”

Ce nebunie mai frumoasa pentru un reporter, la inceputul unui nou secol, decat sa porneasca intr-acolo, incercand sa vada ce-a mai ramas astazi din “fratii” nostri indepartati? Sa le priveasca chipurile, sa le asculte limba, sa se intrebe daca povestea lui Iorga despre romansi nu a fost doar vanare de vant.

Dar, dupa o saptamana de peregrinari prin muntii helvetici, mi-am dat seama ca n-a fost in zadar. Nu pot aduce neaparat dovezi, nu sunt specialist in istorie si graiuri vechi. Ceea ce pot spune e ca acolo, printre oamenii aceia din Alpi, printre taranii aceia crescatori de vaci si de oi, acolo m-am simtit cu adevarat Acasa.”

Continuarea pe

http://www.formula-as.ro/2005/688/societate-37/fratii-nostri-din-alpi-6424

Un alt articol care mi-a atras atenţia este cel legat de lucrările la Autostrada Hoţilor, cea care ar trebui să facă legătura între Bucureşti şi Europa, mai concret Sibiu Nădlac. S-a mai scris despre descopăeririle făcute aici. S-au mai tras semnale de alarmă şi efectele sunt nule. Guvernanţii ştiu una şi buna: avem un contract, trebuie să îl respectăm. De fapt ar trebui să spună” am luat şpaga, trebuie să dăm ce am promis”.Şi vor face asta, chiar dacă vor trebui să dezgroape, să distrugă, să vândă şi să reîngroape istoria acestuii neam. Se spune că s-au făcut descoperiri care întorc cu fundul în sus nu doar istoria noastră ci a întregii Europe. S-au descoperit aşezări unice în Europa, poate în lume, urme ale civilizaţiei care depăşesc în vechime perioada faraonilor egipteni când poporul ales părăsea Egiptul. Cineva vrea să păstreze totul sub tăcere, să afle cât mai puţină lume şi să se connstruiască autostrada în continuare indiferent de ce s- a descoperit la nici un metru sub pământ.  Şi vor face asta, pentru că noi nu ştim  iar din cei care ştiu, mulţi nu sunt preocupaţi de subiect. Nu pot să nu îmi amintesc celebra replică a doamnei Corina Drăgotescu, cea care întreba vizavi de teoria conform căreia Românii nu s-ar fi format din Daci şi Romani pentru că Romanii se trăgeau din Daci sau Traci, “ bine, dar eu ce câştig dacă e aşa?  CU ASTFEL DE OAMENI, ASTFEL DE MODERATORI DE TELEVIZIUNE, NU E DE MIRARE  CĂ SE CONSTRUIESC AUTOSTRĂZI PESTE AŞEZĂRI NEOLITICE, ATÂTA VREME CÂT CINEVA CÂŞTIGĂ CEVA. Sper din inimă să nu se întâmple aşa şi să se ia măsurile necesare pentru descoperirea şi conservarea istoriei, a dovezilor care privesc formarea acestui neam.

Cazul doi : Autostrada comorilor.

“Autostrada care îngroapă istoria

 Un pix istoric

Nişte oameni au tras cu un pix o linie pe harta Ar­dea­lului, de la apus la răsărit. Şi au spus: pe aici va fi viitoarea autostradă! O simplă dungă, puţin şerpuită, de la Nădlac spre Sibiu, pe care aveau să pornească ex­cavatoare şi buldozere imense, într-un „marş” lent, al celui mai impresionant şantier din câte au fost în România ultimilor ani. Înaintea „drumarilor”, au fost trimişi arheologii. Ca să „descarce de sarcină” întregul traseu al şoselei, adică să vadă dacă nu cumva pe acest drum s-ar afla ceva rămăşiţe de istorie. Au fost aduşi mult prea târ­ziu, cu doar câteva luni înainte de star­tul

lucrărilor. În alte ţări euro­pene, cercetările arheologice durează trei-patru ani în avans. La noi, devăl­măşie pă­gână: muncă în grabă, me­reu „cu pistolul la tâmplă”, stresul unor specialişti mânaţi zi de zi de la spate de tăvălugul uriaşului şantier care avansa, avansa! (Con­structorii erau ei înşişi într-o întârziere enor­mă, de ani de zile, faţă de termenul iniţial). Neglijenţă. Chestiuni de bani, de interese, de mentalitate… Po­litice, mai ales. Dar chiar şi aşa: în doar două-trei luni de lucru în viteză, acei câţiva arheologi trimişi aici au făcut nişte desco­pe­riri de talie… mon­dială! Reuşite ce pot să schimbe istoria întregii Eu­rope! Mulţimi de aşezări pre­istorice, îngrămădite în doar câţiva kilo­me­tri, gă­site, cul­mea!, la numai vreo 20-30 de cen­timetri sub pă­mânt, cam atât cât intră plugul unui ţăran în glie, într-o zi obişnuită de ieşit la arat. Comori is­torice aflate la su­pra­faţă, sub picioarele oamenilor, în­şi­rate întâm­plător de-a lungul unei sim­ple dungi care s-a nimerit să treacă pe acolo. Căci nici un metru în stânga sau în dreap­ta n-a fost şi nu este cer­cetat. Arheologii aflaţi aici declară că peste tot, împrejurul acestui lung tra­seu ce străbate ţara, ar mai fi încă nenumărate alte vestigii, poate şi mai însemnate, cu toţii recunoscând, totuşi, că „fără motivul autostrăzii, nu s-ar fi ştiut nimic despre aceste co­mori, fiindcă nimeni n-a fost interesat şi nu investeşte în recuperarea istoriei nostre…”

Continuarea aici : http://www.formula-as.ro/2012/1036/societate-37/autostrada-comorilor-15538

Vă recomand să citiţi articolele in integrum, oricât de mari vi s-ar părea. Eu tot ce pot spune este că regret enorm că m-am născut prea devreme  ca să pot pune să mă implic cu toată forţa  în apărarea acestor dovezi  dar mă şi bucur că m-am născut suficient de devreme ca să mai pot afla sau vedea astfel de dovezi. Îmi e teamă că cei ce vin după noi nu vor mai găsi nimic.