Mizerii pe ultimii metri

Mă aşteptam şi am spus de mult că această campanie va scoate  la suprafaţă lucruri pe care nu le-am mai văzut până acum. Miza politică, gravitatea faptelor şi riscurile la sunt supuşi unii din cei care  nu câştigă alegerile, au făcut să  aducă lupta electorală prin unii competitori până la nivelul trocului celui ce aşteaptă cu şunca tremurândă transformarea în piftie.

La o foarte scurtă şi rapidă analiză, observăm că am avut cazuri de parlamentar scos din parlament pentru incompatibilitate, deşi Parlamentul era cel care îi dăduse girul şi chiar îl asigurase, la cererea respectivului, că nu este nici o problemă, prin autoritatea comisiei legislative, adică a celor ce fac legile. Culmea culmilor, parlamentarii sunt cei care fac legile, ei le votează, dar nu sunt în stare să le şi aplice sau să le explice. Ca la noi, la nimeni. Iar când un om se ţine de capul procurorilor şi vrea să îşi bată joc de un parlamentar, unul din puţinii cinstiţi din Parlament, rezultatul într-o ţară anormală nu poate fi decât anormal, pentru că aşa au decis nişte judecători politici.

Tot în premieră avem doi parlamentari , câte unul din fiecare tabără, daţi pe mâna aceloraşi procurori sau judecători aserviţi politic, în plină campanie electorală, asta pentru a arăta lumii că acelaşi judecător unic face ce vrea el cu cine vrea el, când vrea el. Se joacă la intimidare.

Acelaşi judecător unic, care încă se mai crede preşedintele românilor, îşi permite să iasă pe post în această campanie în care ar fi trebuit să se relaxeze, făcând o propagandă nu numai ilegală ci şi mizerabilă, mergând până la a face porci pe cei din tabăra adversă. Să te ferească Dumnezeu să intri în trocul domnului Băse, că nu se opreşte din grohăit.

Prin unele părţi, prin provincie, măgăriile au ajuns atât de abjecte, încât unii candidaţi care aud zornăitul cheilor de la celulă în fiecare noapte, s-au apucat să împrăştie manifeste în numele „ partidei adverse” prin care aceştia se laudă cu impunerea de noi taxe. Este cazul Craiovei, unde echipa lui Solomon şi Neţoiu doi indivizi cer(ce)taţi de parchet care aleargă după imunitate mai rapid decât Bolt şi mai mult decât eroul de la Marathon, au imaginat nişte taxe pe care pasămite, contracandidaţii lor Cristiana Anghel şi Cosmin Enea împreună cu duşmanul numărul 1 al lui Solomon, primarul Olguţa Vasilescu le-ar pune craiovenilor.  Păi ce treabă ar avea cei doi candidaţi cu taxele din Craiova asta nici Vişan nu ar putea spune, dar în disperata încercare de a lovi în adversar nimic altceva nu mai contează, nici lipsa de logică, nici absurdul, nici prostia. Acest josnic şi jalnic mod de a încerca să manipuleze alegătorii arată atât disperarea cât şi nivelul la care  pot coborâ unii oameni pentru a-şi atinge scopul. Culmea ironiei este că doamna Anghel nu a avut parte de o campanie vizuală prea strălucită din motive pe care le voi dezbate după alegeri. Dar prietenii din opoziţie au reuşi, pe banii lor, să îi răspândească pozele prin toata Craioviţa. Un ajutor nesperat, pentru care doamna Anghel le mulţumeşte. Aşa au aflat mulţi din Craioveni că dânsa candidează la Senat în Craiova.

Şi dacă pe candidaţi sau şefi de partide îi pot înţelege, mai ales când îi paşte puşcăria, nu pot înţelege şi este cu atât mai condamnabilă atitudinea sau faptele unor aşa zişi jurnalişti, lingăi de ocazie care pentru nişte bani luaţi pe un contract electoral sunt în stare să inventeze , să scornească sau să manipuleze prezentând fie incomplet, fie tendenţios nişte date despre unii candidaţi, tot aşa, pe ultima sută, caând respectivul nu se mai poate apăra pentru că se încheie campania electorală şi nu mai are dreptul la replică. Se dovedeşte astfel că scursurile sau scursorile , ultimele mizerii, cele mai fetide se scurg la urmă. Riscul este că se observă cel mai bine, pentru că mizeriile deversate la grămadă, la început, când e valul şi presiunea mare la canea, nu se observă. La sfârşit însă, totul e mai vizibil.

A apărut în Curentul.ro un articol al unei persoane , nu ştiu cât de reală o fi, numită Mihaela Dobrescu. Nu am fost şi nu sunt curios nici măcar să văd dacă există sau ce a mai scris. Articolul pe care l-a dejectat pe paginile on line ale curentului se înscrie în categoria cazurilor prezentate mai sus, dar diferă prin faptul că e scris sau comis de cineva care nu are interes direct în campanie, deci este cumpărat pentru a face ceea ce a făcut, deci cu atât mai condamnabil. Doamna sau domnişoara în cauză folosind unele date reale dar incomplete încearcă să convingă lumea că Dobriţoiu este tot una cu Oprea sau Videanu. Spuneam că elementul numit Mihaela Dobrescu se foloseşte de unele elemente reale dar ascunde alte părţi care practic îi demontează acuzaţiile . Spune de exemplu că”monstrul” Dobriţoiu şi-a dat în judecată propriul minister, pe care vrea să îl jupoaie fiind avid de bani. Nu spune însă elementul Dobrescu că momentul şi motivul acţionării în instanţă este legat de procesul revizuirii pensiilor  şi nici că la această oră, sau după numirea sa în funcţia de ministru, din fair play şi bun simţ a renunţat la acţiune.

Mai spune elementul Mihaela Dobrescu, cum că acelaşi ministru Dobriţoiu, „căpcăunul căpcăunilor” ar fi atât de dornic să ia banii ministerului apărării încât primeşte şi pensia de rezervist şi salariul de ministru. Nimic mai adevărat, conform Legii 329, odată cu numirea ca ministru, deci angajat al statului, i-a fost suspendată pensia dar asta contează prea puţin , elementul Mihaela Dobrescu speculează bazându-i materialul în continuare pe inexactităţi şi frânturi de adevăr, care să ducă la concluzia că Dobriţoiu este Oogie – Boogie man, sau pe româneşte, Omul Negru cu care ne speriau bunicile pe vremuri când nu voiam să facem nani. Element Mihaela Dobrescu, poţi merge la culcare, să îţi numeri banii sub pătură, nu se sperie nimeni de personajul pe care ai încercat să îl plăsmuieşti. Fără să vreau nu pot să nu mă întreb ale cui interese  le purtaţi şi nu îmi ies în cale decât cele ale contracandidatului principal al domnului Dobriţoiu. Nu îi dau numele, pentru că se ştie.

Toate aceste acţiuni făcute acum la sfârşit de campanie, când practic cei vizaţi nu se mai pot apăra nu pot fi numite decât mizerii, iar cei care le comit, mizerabili.