„Avem demnitate şi onoare. Poporul este cel care ne-a încredinţat puterea, astăzi noi i-o dăm înapoi! Nu voi face parte dintr-un guvern sub care poliţia bate oameni. Nu am nimic de câştigat dacă oamenii ne urăsc”.
Aceste cuvinte au fost spuse de premierul bulgar Borisov după ce a prezentat demisia Guvernului Bulgar. Demisia a urmat unei perioade de 10 zile de proteste ale cetăţenilor bulgari, proteste plecate de la scumpirea energiei. Cuvintele lui Borisov sunt extraordinare, sunt sublime putem zice, dar venite din partea celui care a dus la ceea ce spune că nu suportă, ca şi când nici castraveţi nu a mâncat şi nici limbă nu îi era verde, parcă este o bătaie de joc în plus. Acum, câţi cred cu adevărat în lacrimile de crocodil ale lui Borisov şi câţi o văd ca o soluţie dar mai ales declaraţie politică, e greu de spus. Să vii însă să spui că nu vrei să fii premier într-o ţară unde poliţia bate cetăţenii ştiind că guvernul tău şi ministrul tău de interne sunt vinovaţi şi au dat liber acelor bătăi este nu numai de o demagogie şi nesimţire fără margini dar şi batjocoritor la adresa celor pe care vrei să îi abureşti. Acum înţeleg de ce ni se spune nouă balcanici. Şi la noi nesimţirea conducătorilor frizează fantasticul, dar ai noştri nu pleacă decât cu picioarele înainte. La noi guvernele nu pleacă decât când sunt demise, iar preşedinţii nici când sunt demişi prin referendum. Asta e diferenţa dintre noi şi bulgari. Cuvinte frumoase avem şi noi, pisici aruncate peste gard la tot pasul, promisiuni de campanie cât cuprinde, flit la greu, ţepe până la cer, dar la noi şefii nu îşi dau demisia, ei au demnitate, ei se dau jos din căruţă doar aruncaţi peste şuşlete, nu ştiu ce este aia demisie.
Guvernul Ponta însă priveşte spre Sofia cu detaşare. Ei abia s-au urcat în căruţă împinşi de un puternic curent anti PDL pe care ei îl cred Pro USL şi prin trădări consecutive care mai de care mai ruşinoase, şi-au asigurat o majoritate parlamentară sufocantă, un prefăcut sprijin prezidenţial şi un OK european de conjunctură, răsplătit ruşinos prin vânzări masive de suveranitate. După ce au pus la cale privatizarea OLTCHIM, au declarat iminentă privatizarea CFR, au în plan privatizarea Electrica, guvernul blindat al lui Ponta mai trebuie să „privatizeze” teritoriul prin federalizarea pe care ei o numesc regionalizare. După privatizarea financiară economică şi teritorială, cea politică care deja îşi face efectele şi trebuie doar declarată, suveranitatea şi independenţa vor deveni doar „o noţiune de dânşii perimată”. Dacă cineva se înşeală asupra acestui viitor „de aur” să o spună cui vrea, eu nu cumpăr. Abia atunci poate, guvernul care va fi la putere, la fel ca şi guvernul şi regele din 1940 vor spune „avem demnitate şi onoare, noi nu conducem o ţară care nu mai există. Poporul ne-a dat puterea, noi i-o dăm azi înapoi să se spele pe cap cu ea că şi aşa nu valorează nimic”. Către asta ne îndreptăm.
Dar acum guvernul Ponta este călare pe situaţie, cel puţin în plan declarativ, deşi şoarecii infidelităţii, trădării, neîncrederii, fricii, jocurilor de culise ronţăie la greu. Miniştrii coaliţiei dau declaraţii care nu reprezintă punctul de vedere al guvernului ci al partidului din care face parte fiecare. Madam Câmpeanu cea care acum câţiva ani de zile propunea sistemul unic nu unitar de pensii, acum şi-a schimbat opinia şi anunţă cu glas puternic că desfiinţarea pensiilor de serviciu ale militarilor este o greşeală care a costat mai mult şi nu a adus economi la buget, ci cheltuieli suplimentare. Asta spune totul. Nu drepturile militarilor călcate în picioare o deranjează ci faptul că noua lege sau modul în care a fost aplicată nu a condus la ceea ce dorise domnia sa, ci la cheltuieli bugetare suplimentare. Şi acum strigă că vrea revenirea pensiilor militarilor la vechea lege, vechiul sistem dar de fapt doreşte vechea plată.
La rândul său ministrul Duşa reprezentând punctul de vedere al PSD nu vrea o reîntoarcere a pensiilor militarilor la vechiul sistem pentru că nu aşa a fost înţelegerea şi asta ar păstra armata undeva la o conştiinţă de sine şi poziţie privilegiată, nu ca finanţare ci ca spirit de castă. Scopul principal al circului cu pensiile militarilor pentru conducerea de la Bruxelles şi Cotroceni o constituie distrugerea armatei şi militarilor ca structură, ca forţă a societăţii, ca spirit naţional combativ, ca unitate şi conştiinţă de sine. Din cauza asta şi în acest scop se face tot acest circ cu declaraţii care se bat cap în cap de la o zi la alta, de la o oră la alta. Dusă declară că nu vrea să cârpească armata cu ordonanţe de urgenţă. El o cârpeşte însă peste ochi cu seninătate, ascunzând şmecheriile descoperite de audit, că nu cumva să se trezească Naşul Oprea ridicat. Acesta a fost scopul numirii sale pe o poziţie care fusese până atunci a liberalilor. Ponta ştie că atâta timp cât Antonescu este în fruntea PNL şi doreşte să fie preşedinte, va înghiţi orice umilire se va certa cu tot partidul pentru că îi e teamă că fără sprijinul USL are şanse mici să ajungă preşedinte şi pentru asta este în stare să se certe cu partidul sau chiar să îl rupă în două. Ceea ce nu ştie Antonescu este că Ponta îl provoacă înadins prin oameni de mâna a doua şi prin declaraţii ale miniştrilor săi şi oamenilor din linia a doua a PSD pentru a forţa ieşirea PNL de la guvernare pentru că NU DOREŞTE UN PREŞEDINTE PNL. Timpul va demonstra acest lucru, dar Antonescu nu vrea să creadă şi se agaţă ca disperatul de legătura cu Ponta, nici măcar cu PSD. Este clar pentru toată lumea că USL este de fapt un contract Ponta-Antonescu, nu PNL-PSD.
Revenind la pensii, Ponta întră şi el în joc speriat că cei de la DNA ar putea să îl ia la întrebări pe veşnicul reevaluat şi în plină şedinţă de guvern sub ochii întregii lumi le spune celor de la DNA să nu cumva să caute vinovaţii fraudelor din MApN la nivel ministru, el personal i-a localizat la nivel „funcţionari” Metodă e patentată, aş putea spune că nu e o noutate, nu e decât un nou copy-paste. Ba, mai mult, ca şi Borisov, aruncă şi el pisica, deturnează atenţia şi plânge pe umerii poporului militar. Anunţă, ca şi când cineva s-ar fi plâns de asta – în încercarea de a schimba direcţia loviturii principale – că vrea să evite temerile sutelor de mii de militari că le-ar fi recalculate pensiile deci nu va permite o nouă bulversare a sistemului de pensii. Aş putea spune că declaraţia lui o concurează pe cea a lui Borisov. Făcându-se că nu ştie că de fapt militarii doresc tocmai să se schimbe legea şi să revină la un sistem de pensii de serviciu sau ocupaţional în înţelegerea altora, el îi „linişteşte” anunţând că nu va umbla nimeni la pensiile lor, că principala lui grijă este ca pensiile celor care au crescut să nu scadă, deci pensiile nu se vor recalcula. Este diabolic, pur şi simplu diabolic. În felul acesta domnul Ponta atinge mai multe aspecte:
- Pur şi simplu se face că repară o nedreptate, dar nu pe cea deja existentă a celor cărora le-au scăzut pensiile ci pe cea potenţială la care se gândeşte de mult, şi pe care de fapt o urmăreşte încă de când l-a pus pe avocatul poporului să ridice problema legii 263. Ridicarea acestei probleme de către avocatul poporului a fost făcută pentru a anula efectele legii şi a se reveni la cuantumurile din 2010 pentru toţi cei cărora le-au fost recalculate pensiile;
- Aruncă la gunoi promisiunile făcute celor cărora le-au fost scăzute abuziv pensiile prin încălcarea mai multor principii de drept pe care nu le mai amintesc. Efectiv nici nu mai pomeneşte de ele, acum se face că îl interesează soarta celor cărora l-au crescut care sunt ameninţate de cine? Exact de oamenii săi şi de guvernul său. Ca şi în cazul Borisov, Ponta scoate „jandarmii” pe stradă apoi vine şi îi bagă în casă spunând că el le apără drepturile împotriva celor care îi ameninţă. Este diabolic.
- Astupă gura celor care cer să li se readucă pensiile la nivelul din 2010, dar îi şi încaieră pe pensionari din nou, mai rău ca Băsescu Boc, pentru că îi face pe cei cu pensiile scăzute să ceară revenirea pensiilor la nivelul celor din 2010, lucru ce nu ar conveni celor cărora le-au crescut. Pe bloguri deja au început încăierările la nivel verbal deocamdată, dar nimeni nu garantează că nu se va merge mai departe. Şi uite aşa, Ponta face şi el ce a făcut şi Boc, îşi bate joc de militari şi îi asmute unii împotriva celorlalţi. Iar fraierii îşi dau singuri în cap. La aceasta se mai adaugă şi scandalul izbucnit chiar în interiorul SCMD unde Dogaru este din ce în ce mai mult contestat. Acest scandal îi convine şi lui şi nu ar trebui să mire pe nimeni că l-a sprijinit pe Ponta după ce acesta a bătut palma cu Băsescu pe faţă. Cu cât mai multe nemulţumiri ale militarilor, cu atât mai mulţi potenţiali plătitori de cotizaţie la sindicat;
- Spre surprinderea mea, la acest plan contribuie involuntar -sper- sau din greşeală şi fostul ministru Dobriţoiu care anunţă că banii necesari revenirii pensiilor scăzute la cuantumul din 2010, pot fi luaţi din cuantumul celor cărora le-au crescut pensiile. Este incredibil. Nici nu se putea o mai bună încăierare a militarilor decât cea venită din partea altui militar. Este probabil ca domnul Dobriţoiu să se fi referit la cele crescute nu numai abuziv ci chiar fraudulos, de la 1500 la 8000, dar oricum ar fi, porumbelul a fost scos şi dă naştere la interpretări şi disensiuni reale. Cert este însă că această declaraţie mai scoate la iveală un mare adevăr : NICI UN GUVERN, INDIFERENT DE CINE AR FI FORMAT SAU CONDUS, NU E ÎN STARE SĂ OBŢINĂ BANI LA BUGET DECÂT DE LA FMI SAU LUÂND DE LA O CATEGORIE ŞI DÂND ALTEIA, MULŢUMIND PE UNII ŞI NEMULŢUMIND PE ALŢII. CEEA CE DIFERĂ ESTE DOAR NUMĂRUL ACESTORA, BANI ŞI NEMULŢUMIŢI. Ar fi fost mai inteligent dacă ar fi declarat că sursele de finanţare au fost deja identificate de anul trecut din vară, că aşa afirmă pe vremea aceea. Nu e bine domnule general, nu e bine;
- Dă apă la moară presei care se va lega mai mult de pensiile şi nemulţumirile militarilor şi mai puţin de modul în care au fost calculate şi cine este cel care a fost responsabil de aplicarea legii. Domnia sa uită că peştele de la cap se împute şi că în nici un sistem nu se poate menţine o stare de ilegalitate şi corupţie dacă cel care este în fruntea sistemului nu întreţine şi facilitează aceste obiceiuri. Este adevărat că nu Oprea a semnat deciziile de pensionare, dar el este cel care şi-a format echipa după chipul şi asemănarea sa, el este cel care a dat tonul abuzurilor prin folosirea elicopterelor MApN în interes de partid el este cel care le-a arătat celor ce îi executau ordinele că dacă eşti membru de partid îţi poţi permite orice, şi poţi beneficia de o pensie mărită substanţial dacă îţi dai numărul de dosar cui trebuie. Dar Ponta a schimbat în faţa întregii ţări direcţia procurorilor de la DNA. Chiar şi Dogaru care până la semnarea pactului de la Cotroceni urla după răzbunare şi cerea pedepsirea vinovaţilor, acum anunţă cu glas moale, ca şi rahatul în care este băgat până în gât, că” Nu vrem nici măcar, pe moment, pedepsirea vinovaţilor, pentru a nu fi acuzaţi că periclităm soarta României,..” Deci domnul Dogaru îl încredinţează şi el oficial pe domnul Ponta să stea liniştit, domnia sa Dogaru, deci SCMD nu va cere pedepsirea lui Oprea, aşa că să îi dea înainte;
- Ţine capul de afiş al media cu subiecte de can-can electoral cu declaraţii care se bat cap în cap, cu certuri între pensionari şi declaraţii şi invitaţi care se învârt pe lângă subiect, lucrând liniştit la problema federalizării ţării pentru ca atunci când o va pune pe tapet să o treacă direct în malaxorul parlamentar pe care l-a construit cu migdală şi trădare;
- Nu uită să îşi avertizeze colegii de coaliţie că declaraţiile lor „iresponsabile” vizavi de „recalcularea” pensiilor pot duce la ample mişcări sociale, amintind de circa 160000 de potenţiali protestanţi, lucru ce nu ar conveni unui aspirant la postul de preşedinte. Parşivă ameninţare; „Ceea ce vreau să transmit foarte clar este că e vorba de 160000 de oameni care au lucrat pentru ţara asta care au luat corect pensii pentru ţara asta şi nu vreau să existe vreun motiv de panică sau de nelinişte în ceea ce-i priveşte. Unii care se cred şmecheri anunţă că legea permite recalcularea în cazul cererii pensionarului şi vorbesc despre faptul că militarii au cerut asta ca despre un fapt deja demonstrat. Este cazul domnului Nicolicea. Domnia sa confundă contestaţiile la deciziile de revizuire, cu cererile de recalculare. Şi nimeni nu îi dă peste nas. Dogaru afla lângă el în studio când a declarat această gogomănie, a tăcut pentru că mintea lui nu vede decât contractul social pe care îl flutura prin studiouri. Jalnică prestaţie a unui şef de sindicat. Cât îl mai ţin militarii cocoţat pe un scaun prea mare pentru el?
- Tot la capitolul ameninţări parşive stă şi cea la adresa chiar a celor pe care pretinde că îi apără. Atunci când spune că îl preocupă soarta celor cărora le-au crescut pensiile , pe care nu vrea să îi pedepsească „nevinovaţi” („Nu e vina omului, e vina celor care au calculat din instituţiile statului şi să te duci să te întorci iar împotriva oamenilor mi se pare anormal. Şi mi se pare că, dacă a greşit statul, nu plăteşte omul. Dacă au greşit cei de la stat, plătesc cei de la stat”), domnul Ponta de fapt îi ameninţă că ar putea face asta dacă nu se liniştesc. Această formulă de abordare pe lângă faptul că este ilegală, este o foarte parşivă şi fină ameninţare la adresa celor care tot cer revenirea pensiilor celor scăzute la cuantumul din 2010. Mesajul este clar:” dacă veţi continua să vă cereţi drepturile, le voi reveni cu pensiile tuturor la nivelul din 2010 şi atunci o să vă sară în cap cei 80% cărora le vor scădea.” Acest mesaj este nu numai o ameninţare pentru cei care cer să li aducă pensiile la nivelul celor din 2010 şi pentru cei cărora le-au crescut dar şi un semnal pentru cei din urmă să sară în cap celor care nu sunt mulţumiţi. Şi mai este şi un mesaj de liniştire a ciracilor lui Oprea, că nu se vor face recalculări şi îşi vor păstra pensiile, chiar dacă punctual, pe ici pe colo se va „ajusta” pensia câte unui pensionar fără mamă fără tată, intrat şi el din greşeală pe o listă sau alta.
- Se mai face o încercare de manipulare şi învrăjbire perversă prin declaraţiile celor care se leagă la infinit de faptul că un subofiţer nu poate avea o pensie mai mare decât un general, obiectul acestor declaraţii fiind vizibil. Cei care îl scot pe piaţă însă, nu spun că pot fi subofiţeri sau maiştri militari care au lucrat 10 ani sau chiar 20 în mină, sau ca genişti sau mecanici de bord, electricieni, în condiţii de lucru deosebite şi că sporurile şi condiţiile de lucru le-au adus în calcul salarii poate de două ori mai mari decât ale comandanţilor de unitate sau mare unitate sau şefi de birouri din comandamente şi ministere. Pentru aceşti oameni calculul este corect şi just în condiţiile de calcul actuale, este normal să aibă o pensie mai mare decât un general şef de secţie din minister. Dar unii în mod deliberat nu aduc în discuţie aceste aspecte, lansând doar subiectul gol fără explicaţii, inducând nedreptăţi false şi ducând la dezbinări şi discuţii între categorii de cadre ale armatei. Ba mai mult, fără a generaliza aş spune că mi se pare normal ca un subofiţer sau maistru militar care a lucrat în condiţii doesebite toată viaţa, să aibă o pensie mai mare decât un general agramat şi pupicurist care şi-a obţinut gradele şi funcţiile cărând palincă cu maşina de serviciu sau umplând porbagajele şefilor veniţi în control. Nu spun că toţi au făcut asta, dar sunt destule cazuri chiar printre cei care sunt activi la această oră. Deci o generalizare şi prezentare a unui caz ca fiind regulă, nu face bine nimănui, ci doar creează disensiuni şi certuri între categorii de cadre;
Toate astea se întâmplă la umbra majorităţii parlamentare şi a asigurărilor date guvernului de către Bruxelles că atâta vreme cât se ţine de promisiuni şi „privatizează” nu există nici un pericol pentru „instituţiile statului”. Iar dacă vor să primească bani mai mulţi trebuie să „regionalizeze”. Aşa se vinde o ţară.
Este în stare armata de rezervă să se ridice peste drepturile băneşti şi să realizeze marele pericol în care se află armata ca instituţie şi ţara, să vadă că toate aceste discuţii şi declaraţii contradictorii sunt date ca să îi menţină dezbinaţi şi să distrugă spiritul de corp, că toate aceste nedreptăţi nu îi privesc pe ei personal ci armata ca sistem de apărare şi potenţial oponent al vânzării suveranităţii şi teritoriului? Este în stare populaţia care stă şi priveşte într-o stare de letargie sinucigaşă la certurile dintre miniştri coaliţiei, dintre Blondă şi Buldog, dintre Bănică şi Andreea, dintre Prigoană şi Bahmuţancă, dintre Crin şi Ponta, dintre securiştii din partide, în timp ce preţurile şi taxele cresc, salariile, pensiile, puterea de cumpărare a leului scad, să se ridice şi să spună că s-a săturat? Este în stare această populaţie care s-a obişnuit să fie dusă de dârlogi acolo unde a vrut stăpânul, indiferent cine a fost el, să scuture capul, să dea zăbala jos şi să arunce din spinare un călăreţ cocoşat de obligaţii şi temenele, vânzător şi vândut care a cedat de mult frâiele conducerii şi doarme în şa? Nu ştiu, dar îmi amintesc că o celebră cântăreaţă a venit la Bucureşti şi a salutat publicul cu „Bună seara Sofia!” O fi fost o premoniţie?