Ziua Imnului la Craiova

A venit în sfârşit şi 29.07.2013, Ziua imnului. Palatul Cotroceni, fiind prima instituţie a statului, a anunţat-o şi sărbătorit-o probabil 29.06.2013, că aşa e la Cotroceni, se serbează zilele care şi când vor consilierii şi domnul preşedinte. Care e problema? Cui nu îi convine să se mute în Spania, sau unde vrea el sau să aştepte până vine DNA-ul şi îi găseşte nod în papură.

La Craiova s-a revenit la normal, lumea nu prea mai dă pe la evenimente de genul acesta, dacă nu se anunţă mici şi bere. Deci atenţie amatorilor de festivaluri şi festivităţi,dacă nu includeţi în program socializări cu mici, cârnăciori, o berică sau măcar o fasole cu ciolan, nu vă vede lumea. Nici oficialităţile nu se  înghesuie, că dacă nu e lume nu e presă, dacă nu e presă, de ce să meargă? Iar dacă nu e doamna primar, nu e nici departamentul imagine pentru că nu are cine să îi conducă maşina. Am observat o delegaţie a UNPR, cu domnul Bica în frunte, membri ai ANCMRR şi ai asociaţiilor veteranilor de război,dar de la SCMD sau Concordia nu am văzut pe nimeni, probabil sunt în concediu.

Cum spuneam puţină  lume, program pe măsură, o mică slujbă religioasă, câteva alocuţiuni ale subprefectului şi şefului Consiliului Judeţean, intonarea marşului lui Iancu ( bine că nu s-a prezentat marşul oltenilor că se termina festivitatea mai devreme) apoi imnul de stat, defilarea trupelor de militari şi jandarmi şi gata, s-a marcat momentul. Ce am observat pe timpul acestor activităţi?

Că nu e nevoie să ai memorie ca să te faci preot. Nu ştiu ce se învaţă acolo la şcolile alea înalte cu turla până la cer, dar nu e  ca la  profesori. Profesorii trebuie să predea după ce au în cap, nu după carte. La biserică, poţi ceti liniştit din carte, nu se supără nimeni. Dacă ai intonaţie, eşti ok. Să nu râzi când spui Dumnezeu să-l odihnească şi că nu plângi când spui Doamne ajută! Şi mai e ceva. După ce predă profesorul, ascultătorul, adică elevul dă examene  care arată şi cât de bun a fost profesorul. Cu sau fără fraudă se dau totuşi examene. Dar după ce predicaţi sfinţiile voastre, nu dă nimeni test enoriaşilor să vadă ce le-a rămas în cap. Dimpotrivă merg acasă „izbăviţi de păcate” gata să facă altele noi cu care să se prezinte la slujba următoare. Vedeţi sfinţite feţe, de ce nu aveţi acelaşi buget ca şi învăţământul? Când o să faceţi si domniile voastre slujbe fără ceaslov în faţa ochilor  iar enoriaşii o să dea examen, mai vorbim despre buget. Luaţi de la vii şi de la morţi, dar  luaţi-vă şi ochii de la buget.

Lume puţină, nici măcar  trecătorii nu au oprit toţi să privească, au văzut că e ceva oficial, nici un chioşc cu gustări, deci lipsit de importanţă.

Când la microfon s-a anunţat că întreaga asistenţă va cânta imul de stat, unii spectatori au căscat gura.. şi au rămas cu ea aşa. Nu le spusese nimeni să vină cu imnul în buzunar deci nu aveau cum să cânte. Dar nici printre oficialităţi nu au ştiut toţi nici că trebuie să cânte, nici ce trebuie să facă pe timpul intonării imnului. 

Domnul subprefect luase pe loc repaus cu mâinile la spate, după modelul … Ponta: „ nu mă interesează chestiile astea, sau ce spune Băsescu despre privatizare, pe mine să mă întrebaţi lucruri mai serioase „ Undeva în dreapta domnului suptprefect, după nenea cu şapcă( cinste lui, a fost singurul căruia nu i-a tăcut gura pe timpul intonării imnului, semn că venise cu lecţia învăţată), alţi 3 demnitari îmbrăcaţi la costum, ştiau lecţia dar numai pe jumătate. Adică stăteau în poziţie regulamentară dar luaseră poziţia mutului. Imnul de stat este prea mult pentru dânşii  e mult mai uşor să ridici mâna şi să fii de acord cu ce propun şefii.  

 Altceva ce să vă mai spui, cam asta fuse, aşteptăm să vie 23 August. Cum de ce? Păi nu a zis dom preşedinte că anul acesta sărbătorim 23 August cu numirea unui ministru la transporturi ? Abia aştept să văz cum se coabitează de 23 Agost. Poate iese şi de un mic …. scandal.

O întrebare mă tot frământă: când nu o să mai fie armată de loc, că tot se pun iarăşi pe curăţenie şi urmează o nouă „premenire” a militarilor, noi disponibilizări, noi pensionări înainte de termen, cine o să mai organizeze aceste activităţi, cine o să mai defileze, cine o să mai cânte imnul naţional, cine o să mai arate copiilor Drapelul, de unde o să mai ştie copii de armată? Oameni buni, păstraţi fotografiile cu armata care pe unde le aveţi, s-ar putea ca nepoţii dumneavoastră să nu mai aibă de unde să vadă şi cine ştie, mai aud şi ei pe ici pe acolo de Armata Salvării şi nu o să ştie ce e aia armată, că de salvări ce să mai spun, până atunci se duce şi săracul Arafat, şi el nu are copii europarlamentari care să îi ducă numele şi obiceiurile mai departe.

Te-ar putea interesa şi:

Armata faţă în faţă cu reacţiunea

Superkombat:Bătaie maximă (de joc) la Craiova

Jurnal de front- 40 de ani

Cascadorii… cazone

Ne apără ”îngerii”

Despre

Vezi toate articolele lui →