Gohungeaslavbulungpecumtătu
Este formula prin care zeci de mii de copii au învăţat succesiunea popoarelor migratoare pe teritoriul României în perioada 230-1100 e. n.
Timp de mai bine de 800 de ani teritoriul actualei Românii a tot fost tranzitat de popoare în căutarea unul loc de stabilire, cum a fost cazul gepizilor, cumanilor, pecenegilor, sau în expansiune sau goniţi de alţii de pe propriile locuri de formare, cum a fost cazul avarilor, ungurilor, Hunilor, goţilor tătarilor, turcilor. Unii în trecerea lor pe aceste meleaguri au şi lăsat câte ceva, ba o o cloşcă, ba un meşteşug, ba un obicei, un nărav, alţii au luat cam tot ce puteau căra cu ei în goana cailor, sau căruţelor cu covilitir, fie grâne, sare, miere, bucate, animale, fie aur, femei, copii. Şi unii şi alţii au influenţat, uneori ajustat dar nu modificat şi nici schimbat modul de a fi al locuitorilor sau soarta populaţiei băştinaşe.
Mulţi dintre cei trecători şi vizitatori ai acestor meleaguri s-au stabilit şi au pus bazele actualelor state europene unele dintre ele aflate în topul naţiilor lumii şi acestea ar putea mulţumi României că nu s-a lăsat ocupată de cei ce le-au dat lor nume şi renume mai târziu.
Deci România, Dacia pe vremea acelor timpuri a fost o zonă de tranziţie mai de voie mai de nevoie pentru o serie de popoare venite din Asia, zonele actualei Chine, Mongolia sau a Uralilor. Cum spuneam, unii dintre cei ce ne-au vizitat au plecat luând cu ei cât au putut duce. O parte au revenit de-a lungul istoriei ca să mai ia, fie ca vecini stabiliţi peste graniţă, fie ca imperii flămânde. Aşa se face că aurul sarea, carnea, grânele, mai târziu petrolul, mierea şi laptele românesc au hrănit uneori chiar exagerat stomacurile hămesite ale urmaşilor urmaşilor foştilor huni, goţi, slavi, turci, unguri, care ca şi lupul se întorceau periodic la stâna de unde au mai prădat. Parafrazând, o celebră expresie, România nu a fost numai prada lor ci şi a urmaşilor urmaşilor lor, în vecii vecilor.
Ar fi trebuit ca după sute, mii de ani, setea şi foamea nemâncaţilor să se fi micşorat, sau bunul simţ şi gradul de civilizaţie atins, noile legi internaţionale, europene, mondiale, să le fi oprit sau interzis dorinţele sau obiceiurile sau măcar scăderea resurselor şi a micşorarea sacului să îi facă să nu mai întindă mâna după bunurile altora, dar nici vorbă. Într-o complicitate europeano-atlantico-asiatică urmaşii vechilor popoare migratoare îşi retrimit armatele, hoarele de bancheri, investitori, corporaţii firme de prospecţiuni să caute, să scormonească, să ia, să sugă, să stoarcă şi ultima picătură de apă, lapte, aur, petrol, gaze, lemn, pământ, carne, inteligenţă de pe aceste pământuri pe cere toţi le-au râvnit, le-au exploatat de-a lungul istoriei, dar nu le-au putut stăpâni sau distruge definitiv.
Menumoruţii din fruntea statului se pleacă în faţa hoardelor barbare neputincioşi, semnând acte de supunere, dând liber la jafuri pe care le legalizează prin avize de mediu şi acte de cesiune abuzive, măritându-şi conştiinţele cu şperţul celor care ne violează drepturile, pământurile, viaţa, lăsând locuitorii să se zbată şi să se apere cum pot împotriva acestora, dar fără nici o şansă de izbândă atâta vreme cât statul Menumoruţilor se vinde şi îşi vinde cetăţenii de dragul scaunului.
Gohungeaslavbulungpecumtătu. Lipseşte cineva de la festin ? Nu, căci toţi reprezentanţii şi urmaşii urmaşilor lor sunt la marea masă succesorială, care consfinţeşte prin trădarea Menumoruţilor decesul unei naţii, pomana unui teritoriu care seacă cu fiecare minut. Picătură cu picătură se scurge viaţa acestui neam picătură cu picătură se evaporă apa acestui pământ din Izvoare şi Pungeşti nenumărate care ne vor lăsa cu ochii în soare pe un pământ uscat, arid, crăpat ca palmele truditorilor pământului de odinioară. Peste toate se aplică acuma picătura chinezească, ultima şi cea mai penetrantă pentru că este de neoprit. Sunt răscolite mormintele neamului, singurele care mai aminteau prin crucile şi oasele din pământ că aici cândva a locuit un popor mândru şi neîngenunchiat.
Menumoruţii zilelor noastre şi-au dat nu doar fetele în mâinile poftelor cotropitoare ci şi pe urmaşii urmaşilor neamului în vecii vecilor. În locul fetei lui Menumorut găsim acuma Oltchim, Sidex, CFR, Phoenix Baia Mare, Ampelum Zlatna, Electroputere, Alro Slatina, Cuprumin, şi mii de alte inteprinderi privatizate iar în locul lui Zulta, au apărut Chevron, RMGC, OMV, Gazprom, şi sute de alte firme ale urmaşilor urmaşilor Gohungeaslavbulungpecumtătu!
neacsum
DE CE SUNTEM ÎN RAHAT
SI
CUM IEȘIM DIN EL ?
Nu este nici o noutate în ceea ce spun, pentru că nu fac altceva decât să repet ceea ce nu încetez să spun de aproape 20 de ani.
În 1990, deși NU a înțeles că cetățenii României erau proprietarii legitimi, de drept, ai întregii averi acumulate până în 1989, economistul român Constantin Cojocaru a avut, totuși, meritul de a fi propus împroprietărirea salariaților cu capitalul pe care, la acea dată, el considera, în mod greșit, că se aflase în proprietatea “clicocratică” a statului comunist.
Chiar și aşa, cu toată eroarea de apreciere a dr. Cojocaru, mafia cripto comunistă şi-a dat seama imediat că punerea în aplicare a acestei idei, a împroprietăririi, va însemna sfârșitul ei definitiv.
La fel oligarhia mondială a înțeles că astfel va pierde controlul asupra României și, ulterior, prin contagiune iminentă și asupra celorlalte țări foste socialiste.
De aceea, respectiva mafie, în cârdășie cu oligarhii lumii au pus în aplicare soluția preconizată de Legea 15/1990 (precum și de celelalte acte normative care i-au urmat) de așa zisă “privatizare” prin vânzare.
Soluție despre care abia acum, după cei douăzeci de ani profețiți, am aflat că vine, de fapt, pe filiera Sergiu Brucan.
Care iată, nu a fost doar “profet,” ci și “poștaș.”
După patru ani, în 1994, când, practic, încă nu începuse jaful privatizării, am ințeles în ce a constat greșeala din 1990 a dr. Constantin Cojocaru care – așa după cum am arătat – prin ceea ce propusese cu patru ani mai înainte, ignorase, din păcate, tocmai drepturile de proprietate ale românilor.
Și m-am adresat, prin presă, opiniei publice, precum și, direct, organizațiilor civice și profesionale, sindicatelor, partidelor politice, precum și Casei Regale a României, cerându-le tuturor să recunoască INALIENABILITATEA și IMPRESCRIPTIBILITATEA drepturilor de proprietate ale tuturor cetățenilor Țării asupra averii acumulate prin muncă și sacrificii în proprietatea lor comună și să se implice cu hotărâre în lupta împotriva tâlhăriei ce urma să aibă loc.
Am arătat atunci că statul român care FURASE, în 1990 prin promulgarea Legii 15/1990, de la popor întreaga avere a acestuia, NU avea nici un drept să înstrăineze (să “privatizeze”), în nume și folos propriu, bunurile furate de la noi, cetățenii.
In pofida avertismentului meu, nimeni nu a reacţionat, lăsând ca tâlhăria, adică așa-zisa “privatizare” să fie “implementată,” de regimul Iliescu.
Şi să fie preluată apoi de regimul Constantinescu.
Şi să fie reluată de al doilea regim Iliescu.
Și să fie definitivată de regimul Băsescu.
Așadar, după cum nimeni nu l-a ascultat pe dr. Cojocaru în 1990, nici pe mine nu m-a ascultat nimeni în 1994.
Și nici după aceea.
Rezultatul este cel pe care îl suportăm, zi de zi, imensa majoritate a populației : mizeria și umilința.
Dacă însă vor avea răbdare, celor ce vor citi cele câteva rânduri ce urmează le va fi imposibil să nu înțeleagă ce este (încă) de făcut pentru a ieși din starea în care am fost aduși.
Nu va fi nevoie să care pietre de moară.
Cu atât mai puțin să mute munții din loc.
Va fi suficient, pentru început, să răspândească acest text și să-l explice rudelor, prietenilor, cunoștințelor, colegilor.
Să spunem deci lucrurilor pe nume şi să începem chiar cu afirmaţia devenită loc comun : Orice societate se bazează pe PROPRIETATE.
Ceea ce înseamnă că important pentru membrii oricărei societăți este să fie proprietari :
– ai băncilor,
– ai rezervelor minerale, munților, pădurilor, apelor și plajelor,
– ai terenurilor agricole și ai terenurilor construibile,
– ai combinatelor, fabricilor, uzinelor, birourilor, căilor și mijloacelor de transport și ai infrastructurilor de orice fel,
– ai stațiunilor turistice, hotelurilor, restaurantelor și magazinelor,
– ai teatrelor, cinematografelor/mallurilor, televiziunilor și radiourilor,
– ai tuturor celorlalte bunuri care produc, într-un fel sau altul, bunăstare.
Înainte de 1990, în societatea socialistă românească, “multilateral dezvoltată,” toate bunurile pe care le-am enumerat, care se numesc mijloace de producție și care, într-un cuvânt, poartă denumirea de CAPITAL, se aflau în proprietatea comună a ÎNTREGULUI POPOR.
Adică a TUTUROR membrilor societății, a TUTUROR cetățenilor Țării care, prin muncă proprie și sacrificii, acumulaserăm un capital în valoare de sute de miliarde de dolari/euro.
Iar dreptul de proprietate comună a TUTUROR cetățenilor Țării, asupra TUTUROR bunurilor mijloace de producție (al capitalului) se afla consființit în Constituția RSR din 1965.
Constituție care s-a aflat în vigoare, atât la 22 Decembrie 1989, cât și după această dată, până în 1991.
Statul socialist fusese DOAR administrator al respectivelor bunuri, al respectivului capital.
Nicidecum proprietarul bunurilor, al capitalului.
Fusese – este adevărat – un administrator dictatorial, criminal, ineficient, corupt și uzurpator.
Pe care, tocmai de aceea, îl și alungaserăm în 22 Decembrie 1989.
Așadar, nici statul post socialist “emanat“ și “democrat“, moștenitorul statului socialist, nu putea emite nici un fel de pretenții de a fi proprietar asupra bunurilor care – DE DREPT – ne aparțineau nouă, cetățenilor.
Cu toate acestea, cu complicitatea așa-ziselor elite și a străinilor, noul stat s-a autoproclamat, în mod netemeinic și nelegal, prin promulgarea, la 7 august 1990, a Legii 15/1990, proprietarul întreprinderilor (foste) socialiste.
Declarându-le – pentru a ne prosti în față – un “morman de fier vechi“.
Prin promulgarea Legii 15/1990 au fost deci încălcate flagrant, prevederile Constituției RSR 1965, aflată în vigoare.
Drept urmare, Legea 15/1990 este NECONSTITUȚIONALĂ și, în consecință, NULĂ.
Statul a comis astfel – prin efectul respectivei Legi – cel mai mare FURT din istoria României, deoarece atunci, în 7 august 1990, statul și-a furat proprii cetățeni de TOATĂ averea lor comună.
După care ca orice hoț autentic, statul a dat pe nimic complicilor – pseudo elitelor, adică foștilor activiști pcr, securiștilor și bișnițarilor, precum și străinilor – (aproape) tot ceea ce a furat.
Punând în aplicare alte legi lovite de aceeași nulitate ca și Legea 15/1990 (cum au fost Legea 58/1991, sau Legea MEBO) statul a zis că face “privatizare.“
Adică a traficat și încă mai trafichează, în mod ILEGAL, întreprinderile și bunurile furate de la noi.
Iată adevărata cauză a mizeriei și a umilinței noastre : FURTUL INTREGII NOASTRE AVERI DE CĂTRE STAT.
Tot ceea ce suportăm de peste douăzeci de ani încoace :
– “privatizările” pe doi lei
– politizarea, corupția și furturile la toate nivelurile administrației centrale și locale,
– mafiotizarea economiei prin așa-zisul “capitalism de cumetrie,”
– evaziunea fiscală, economia neagră și cea gri
– legislația defectuoasă, uneori de-a dreptul criminală
– politizarea, subordonarea și coruperea justiției
– încălcarea grosolană și brutală a drepturilor și libertăților cetățenești
– prăbușirea nivelului de trai, chiar sub cotele catastrofale atinse pe vremea regimului comunist
– dispariția a zece la sută din populația României prin emigrare și genocid
– acutizarea continuă (mai ales după episodul Kosovo) a pericolului dezmembrării teritoriale a Ţării
– distrugerea industriei, agriculturii și a sistemelor de învățământ, de sănătate și de asigurări
– pervertirea fără precedent a moravurilor
reprezintă, în realitate, EFECTELE IMPLACABILE ale FURTULUI comis de către statul român la 7 august 1990 împotriva propriului popor, a noastră a tuturor.
Efecte de care nu vom scăpa decât cu condiţia de a eradica cauza însăși : FURĂCIUNEA
Calcule economice simple făcute de acelaşi economist, Constantin Cojocaru, arată fără putință de tăgadă că, urmare DIRECTĂ a FURTULUI comis prin promulgarea de către Ion Iliescu a Legii 15/1990, promulgare urmată de punerea în aplicare a așa ziselor legi ale „privatizării”, în cei douăzeci de ani care au trecut de la lovitura de stat din Decembrie 89, statul român – în cârdășie cu mafia autohtonă și cu oligarhii lumii – au dat românilor o ȚEAPĂ de peste 1500 de miliarde de euro.
Ceea ce înseamnă că, în ultimii douăzeci de ani, fiecare român a fost FURAT, în total, cu peste 100 de mii de euro.
Adică, statul/hoțul și complicii lui au furat DIRECT, de la fiecare român, mai mult de 5000 de euro în fiecare an, sau peste 400 de euro în fiecare lună.
Ceea ce reprezintă cel puțin un salariu mediu lunar pe economie.
La acest jaf cumplit – despre care, cu o singură excepţie, nu vorbeşte nimeni altcineva, nicăieri – adăugându-se și „pagubele” curente/indirecte suferite de fiecare cetăţean.
Trebuie știut însă că aceste pagube colaterale – despre care se pomeneşte, doar din când în când, în ziare și la televizor – pagube care sunt cauzate de corupţia endemică a politicienilor și a funcţionarilor statului legaţi ombilical de : bordurişti, asfaltangii, telegondolieri, energicieni, etc. reprezintă, însumate în cei douăzeci de ani de „tranziţie”, doar cam 300 de miliarde de euro, față de cei 1500 de miliarde de euro pe care statul român și complicii lui i-au furat, prin „privatizare”, (mai bine zis prin efectele produse de „privatizare”) de la cetăţenii României.
Și atunci, ce avem de făcut ?
În primul rând !
Să nu (mai) acceptăm furtul, ci să luăm înapoi TOT ceea ce statul ne-a furat și este al NOSTRU.
Măcar, atât cât a mai rămas.
Adică, SĂ CONFISCĂM FĂRĂ DESPĂGUBIRE capitalul pe care statul l-a furat de la noi și, fie îl mai păstrează, fie l-a dat pe nimic oligarhilor autohtoni și străini.
In al doilea rând !
Să nu ne (mai) mărginim să cerem doar locuri de muncă, salarii, pensii și ajutoare mai mari și biruri mai mici, ci SĂ CONFISCĂM FĂRĂ DESPĂGUBIRE, de la stat, de la oligarhii autohtoni și de la străini toate bunurile și fondurile bănești care au rezultat din exploatarea, fără drept, a capitalului pe care statul l-a furat și cu care s-a cadorisit și i-a cadorisit.
În al treilea rând !
Să nu ne (mai) amăgim că există democraţie, libertate și bunăstare fără PROPRIETATE şi SĂ ÎMPĂRȚIM, ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ, tot acest capital – atâta cât mai există şi mai poate fi recuperat – între noi, TOȚI cetăţenii României, proprietarii lui de drept.
În sfârșit, în al patrulea rând !
Să nu (mai) credem că dacă schimbăm PDL – ul cu USL – ul, ori cu PP – ul, sau cu oricine altcineva care bate apa în piuă și/sau promite luna de pe cer rezolvăm ceva, ci SĂ (RE)CONSTRUIM, pe baza faptului că suntem proprietarii legitimi și legali ai averii noastre și astfel vom redeveni și proprietarii ei efectivi, o economie (capitalistă) normală și prosperă și o societate autentic democratică.
Soluția adevărată de rezolvare a TUTUROR problemelor cu care se confruntă populația Țării constă, așadar, în ORGANIZAREA TEMEINICĂ a marii majorități a cetățenilor în jurul unei MIȘCĂRI CIVICE și POLITICE.
Această MIȘCARE va trebui să fie capabilă să preia puterea politică prin mijloace exclusiv pașnice, din mâinile actualilor politicieni, CU SCOPUL DE A PRELUA ȘI PUTEREA ECONOMICĂ DIN MÂINILE STATULUI, ALE OLIGARHILOR AUTOHTONI ȘI ALE STRĂINILOR PENTRU A O DA POPORULUI pentru ca, în final, să reconstruiască societatea românească pe baze autentic democratice și în spiritul acelora dintre tradițiile noastre naționale care sunt sănătoase și demne de a fi urmate.
În momentul de față, din păcate, NU există nici o organizație civică și nici un partid politic care să aibă un astfel de program.
Deci ele TREBUIE să fie create.
IAR MIȘCAREA, ATÂT CIVICĂ CÂT ȘI POLITICĂ, VA TREBUI PUSĂ PE PICIOARE ȘI FĂCUTĂ SĂ FUNCȚIONEZE CU MULTĂ RĂBDARE, CU TENACITATE, CU SPIRIT DE SACRIFICIU ȘI CU ONESTITATE, chiar dacă, din păcate, marea majoritate a locuitorilor României nu posedă respectivele calități.
PENTRU CĂ NU EXISTĂ ALTĂ CALE DE A IEȘI DIN RAHAT.
15.01.2012 Șerban Popa
Domnule Serban,
Este prima oara cand postati aici. V-as ruga, fara suparare, sa incercati sa comentati, nu să va postati materiale pe acest site. Locul este pentru comentarii, nu pentru expuneri preluate sau cu intentie de promovare. Pentru promovarea materialelor exista bloguri, facebook, site-uri, ziare . Data viitoare cand se va repeta voi scoate materialul.
Prin 1996,la o intalnire in Aula Academiei Militare cu generalul american Salikashvili,generalul Chelaru,pe atunci seful Colegiului de Comanda si Stat major ,l-a intrebat transant pe acesta: „Dupa dominatia turcilor,austro-ungarilor si rusilor,SUA si NATO ce intentioneaza in perspectiva cu Romania?”A urmat un raspuns alambicat , Chelaru concluzionand cu mult curaj,spre stupoarea celor prezenti dar perfect adevarat
: „Ati vorbit foarte mult fara sa ne spuneti nimic!” Constat ca desi au trecut destui ani,datele problemei au ramas practic neschimbate!
Pai nu s-a schimat nimic, doar s-a mai adaugat cate un nou popor migrator…
Nu mai dati vina pe altii, popoare migratoare sau stationare…vinovati sunt cei care s-au lasat calcati in picioare, care si-au turnat vecinii la cotropitori, care chiar s-au aliat cu ei, care ii interesa mai mult sa moara ”capra” vecinului, care nu au avut curajul sa se opuna, care au inventat proverbul ”capul plecat sabia nu-l taie”, care acum si-au ales conducatorii (pe care ii merita), adica voi astia care nu stiti decat sa va plangeti si nu aveti niciun pic de demnitate!
Vorbeai cumva de Menumoruti bibicule? Ai citi numai jumatate din titlul nu? Foarte profund.
[…] Sursa: În cuiul cătării […]