Armata pe mana cui- partea a cincea- făcătorii de regulamente-2

Continui radiografia proiectului Statutului Cadrelor Militare de la articolul 52, la care rămăsesem  în articolul precedent.

Art. 52. – (1) Situaţia personalului militar în activitate pus la dispoziţie se soluţionează astfel:

a) pentru personalul militar prevăzut la art. 51 lit. a), în termen de cel mult 6 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu aprobarea conducătorului instituţiei militare sau a comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta; personalul militar pentru care nu se identifică posibilităţi de încadrare se trece în rezervă, cu drept de pensie conform legii, după caz;

Ce se înţelege prin „conducătorii instituţiilor militare”? Comandanţii de unităţi? Dacă da din nou se dau puteri prea mari unui comandant care astfel are drept de viaţă şi de moarte asupra subordonaţilor. Să se stipuleze clar în lege in ce condiţii şi cum se poate prelungi, nu să fie lăsat la cheful unui om, indiferent cine ar fi el. Se constată o lene iremediabilă în a stabili criterii şi principii clare, prea multe decizii sunt lăsate la mâna unor şefi de structuri sau comandanţi care pot decide subiectiv.

e) pentru personalul militar prevăzut la art. 51 lit. e), în termen de cel mult 3 luni de la înapoierea în ţară. În această perioadă, comisii speciale, stabilite prin dispoziţie a şefului Statului Major General/conducătorul instituţiei militare, vor cerceta condiţiile căderii în captivitate şi comportarea celor în cauză pe timpul acesteia; în funcţie de rezultat, cei găsiţi nevinovaţi vor fi încadraţi în funcţii, iar cei vinovaţi de fapte ce cad sub incidenţa legii penale vor fi trecuţi în rezervă.

 Comisiile nu pot decide ele gradul de vinovăţie şi nici trecerea în rezervă, sau alte măsuri, ele pot cel mult constata şi  propune măsuri, vinovăţia şi măsurile pentru astfel de situaţii le ia instanţa. Nimeni altcineva nu are dreptul să treacă în rezervă  un militar atâta vreme cât vina sa nu este dovedită în instanţă.

(2) Pe durata punerii la dispoziţie, personalul militar îndeplineşte sarcinile stabilite, în scris, de către comandanţii/şefii structurilor militare la dispoziţia cărora este pus şi beneficiază de solda funcţiei de bază avută, cu excepţia soldei de comandă, precum şi de celelalte drepturi salariale avute, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare. Prevederile referitoare la îndeplinirea sarcinilor nu se aplică personalului prevăzut la art. 51 lit. c) şi e).

Drepturile şi  sarcinile ce pot fi îndeplinite de cel pus la dispoziţie trebuie să difere de la situaţie la situaţie. Aşa cum  nu poţi da sarcini unui militar pus la dispoziţie pe caz de boală sau căzut în captivitate,  drepturile unui om pus la dispoziţie pentru cauze imputabile trebuie să difere de cele ale unuia pus la dispoziţie pentru desfiinţarea structurii sau funcţiei. Se pare că celor care au întocmit acest regulament le-a fost frică să gândească sau i-a durut.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar prevăzut la art. 51 lit. a) beneficiază, în cazul restructurării, inclusiv de solda de comandă, după caz.

După care caz? Din nou se dă dreptul comandantului de structură sau unitate să stabilească el de capul lui în funcţie de culoarea ochilor celui în cauză sau gradul de supunere, cine are dreptul şi cine nu ? Legea este ambiguă din cauza refuzului de a gândi al celui ce o întocmeşte. SĂ SE STABILEASCĂ CLAR, FĂRĂ ECHIVOC PRIN LEGE CARE SUNT CAZURILE ÎN CARE SE ACORDĂ SAU NU, PENTRU A EVITA SUBIECTIVISMUL SI INECHITĂŢILE.

SECŢIUNEA a 3-a

Suspendarea raporturilor de serviciu

Art. 53. – (1) Raporturile de serviciu ale personalului militar se suspendă în următoarele situaţii:

a) când se află în concediu fără plată;

b) când este în stare de arest preventiv;

c) când este dispărut.

(2) Pe perioada suspendării din funcţie, personalul militar se eliberează din funcţie şi nu beneficiază de niciun drept asigurat de instituţia militară.

De ce se aplică acest articol în cazul celor dispăruţi? Dacă sunt căzuţi în captivitate sau nu se ştie unde este, familia sa are nevoie de drepturile sale  pentru a supravieţui. Nu se gândeşte nimeni la familia celui dispărut? În ce bază i se suspendă drepturile de vreme ce nu se ştie nimic? Este neconstituţional, este pedepsit, nu i se acordă prezumţia de nevinovăţie, i se ia un drept  fără a se demonstra cineva că acesta nu mai face obiectul drepturilor sale.

Pe de altă parte este interesant faptul că rezerviştii voluntari  au mai multe drepturi decât cadrele active.  Iată ce se spune la art. 5(3) din statutul rezerviştilor voluntari, statut care nu este abrogat prin acest proiect :

„În caz de dispariţie, răpire sau cădere în captivitate pe timpul mobilizării sau în cazul stării de război, precum şi al executării misiunilor în cadrul structurii în care sunt încadraţi, rezerviştii voluntari îşi păstrează calitatea de militar şi beneficiază de TOATE DREPTURILE prevăzute de lege, sunt asiguraţi declaraţi în sistemul public, fără plata contribuţiilor prevăzute de lege pentru angajat şi angajator în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor de sănătate şi în sistemul asigurărilor de şomaj până la reapariţie sau eliberare sau până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti  de declarare a dispariţiei, respectiv a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii celui dispărut.”

 Sau cum se exprima ministrul Duşa, până la recuperarea cadavrelor morţilor celor decedaţi.Ce să înţelegem de aici?Că militarii activi au mai puţine drepturi decât rezerviştii ? Că civilii au mai multe drepturi decât militarii? Că au greşit cei care au scris statutul Rezerviştilor angajaţi, sau că au greşit şi nu gândesc cei care au lucrat la acest proiect? Sau că aceste proiecte sunt făcute după ureche de nişte ageamii care nici măcar nu studiază legile similare în cadrul propriei instituţii, iar cei puşi să le verifice de la departamentele regulamente şi DLAJ lucrează ca şi cei care trebuia să localizeze avionul prăbuşit? Se vede clar, din textul celor două legi că rezerviştii îşi păstrează toate drepturile pe timpul captivităţii, dar activii nu . De ce domnule Duşa? Pentru că vă interesează un post de parlamentar european mai mult decât situaţia armatei ?

 

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar, pe perioada suspendării din funcţie, poate beneficia de dreptul la suportarea de către instituţia militară a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, precum şi de dreptul de folosinţă a locuinţei de serviciu, iar familia celui dispărut în acţiuni militare de o indemnizaţie al cărei cuantum şi condiţii de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Iarăşi legea este ambiguă, vorbeşte de excepţii, dar nu le nominalizează, lăsând totul la latitudinea unor comandanţi sau şefi  care au astfel dreptul de a tăia şi spânzura după bunul plac .

Art. 54. – (1) În cazul prevăzut la art. 53 alin. (1) lit. a), raporturile de serviciu se suspendă pe o durată de cel mult 5 ani, în situaţiile în care personalul militar:

(3) Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei de serviciu, vechime în activitate pentru conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei şi/sau pentru acordarea gradaţiei următoare, în condiţiile legii.

De ce?Se consideră că militarul aflat în concediu fără plată este dezertor? Numai dezertorii se constituie în afara legii. Cei aflaţi în concediu fără plată sunt în această situaţia în baza unei aprobări a unui raport aprobat deci în baza respectării unor drepturi atribuite prin lege. Şi atunci dacă se află într-o situaţie legală, cu aprobare, de ce să îşi piardă vechimea? Dacă îşi plăteşte obligaţiile cuvenite pentru pensie şi CAS, să beneficieze de vechime în condiţii normale.

Art. 55. – Situaţia personalului militar prevăzut la art. 53 alin. (1) lit. b) se soluţionează astfel:

a)                            în cazul în care s-a dispus achitarea, precum şi în cazul scoaterii de sub urmărire penală, al încetării urmăririi penale ori a procesului penal, personalul militar care a fost suspendat din funcţie este repus în drepturile avute la data suspendării din funcţie, inclusiv în funcţia deţinută anterior sau în una echivalentă; acesta primeşte toate drepturile ce i s-ar fi acordat, corespunzător funcţiei deţinute la data suspendării, pentru perioada în care a fost suspendat, actualizate cu rata inflaţiei;

Să se scoată sintagma  „sau în una echivalentă”. Dacă militarul a fost destituit pe nedrept şi altcineva a fost numit în locul lui, să îi fie dată funcţia pe care a avut-o sau una pe care acesta o merită şi o acceptă  iar cel  ce i-a ocupat funcţia prin abuz sau pe baza unor fapte nedovedite să fie mutat pe o altă funcţie. Comandantul sau persoana care a creat această situaţie să fie discutată să se analizeze cauzele erorii  şi să se ia măsuri în funcţie de gravitatea faptei, de  neglijenţă în serviciu, incompetenţă sau reavoinţă, care a dus la această situaţie.  

b)                            personalul militar condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate cu executarea acesteia se trece în rezervă începând cu data suspendării.

Nu, să fie trecut în rezervă începând cu data hotărârii judecătoreşti, legea nu se aplică retroactiv, nici hotărârile judecătoreşti. Statutul de suspendat este una, cel de rezervist este altul. Nimeni nu poate decide peste o hotărâre judecătorească sau modifica termenii aplicării unei sentinţe. Sentinţa se pune în aplicare din momentul emiterii, nu anterior.

SECŢIUNEA a 4-a

Transferul

Art. 58. – Personalul militar transferat în condiţiile prevăzute la art. 57 stabileşte noi raporturi de serviciu cu instituţia militară în cadrul căreia a fost transferat.

Să se specifice ce se întâmplă cu raporturile celui transferat, cu vechea instituţie. Mai este acesta obligat să respecte contractul sau obligaţiunile faţă de vechea instituţie?În ce situaţie şi cum ? Iarăşi legiuitorului îi e lene să gândească.

CAPITOLUL VI

CARIERA MILITARĂ

SECŢIUNEA 1

Dezvoltarea carierei militare

   Art. 59.            (2) Cariera militară începe cu acordarea primului grad militar şi numirea în prima funcţie.

Cariera militară începe odată cu depunerea jurământului militar, respectiv semnarea primului contract cu instituţia militară. Aceste evenimente trebuie să coincidă.

(3) Numirea în prima funcţie a personalului militar în activitate se realizează, de regulă, în funcţii situate la baza ierarhiei militare, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Ce înseamnă de regulă? Dacă se acceptă această sintagmă, înseamnă că se aprobă excepţii. Care sunt acestea, cine le defineşte, cine le aplică, în ce condiţii? Din nou se lasă loc la interpretări, din nou se lasă loc ocolirii legii şi acceptării unor intruşi pe uşa din dos, care au umplut în ultimul timp instituţiile militare, provocând dezastre.

            Art. 60. – (2) Dezvoltarea carierei militare se realizează prin:

c) trecerea dintr-un corp militar în altul;

Această posibilitate să fie folosită în mod excepţional numai în situaţia în care persoana reprezintă o somitate într-un domeniu şi nici un alt cadru aflat într-un corp militar la care acesta  aspiră, nu îndeplineşte condiţiile. Altfel, ne vom trezi cu caporali ajunşi comandanţi de subunitate sau şefi de birou în 3 ani, pe baza sprijinului politic. Deja sunt cazuri  trebuie să se înceteze cu astfel de practici.

Art. 61. – (2) Condiţiile şi criteriile specifice de selecţie în vederea dezvoltării carierei militare, organizarea şi funcţionarea sistemului de management al carierei individuale, precum şi competenţele privind numirea/eliberarea în/din funcţii, cu excepţia funcţiilor publice în care numirea se face potrivit legii, se stabilesc pentru fiecare instituţie militară, prin ordin al conducătorului acesteia.

Din nou trebuie specificat ce se înţelege prin conducătorul instituţiei militare. Dacă se înţelege comandantul de unitate , atunci vom avea tot atâtea criterii subiective de promovare , câţi comandanţi avem. Unităţile militare riscă să devină feude.

(3) Modul de definire a funcţiilor care se prevăd în statele de organizare ale structurilor din cadrul instituţiilor militare se stabileşte potrivit legii, prin ordin al conducătorului acesteia.

Din nou trebuie specificat ce se înţelege prin conducătorul instituţiei militare. Dacă se înţelege comandantul de unitate , atunci vom avea tot atâtea criterii subiective de promovare , câţi comandanţi avem. Unităţile militare riscă să devina feude. Să înţelegem că fiecare comandant de unitate sau structură îşi stabileşte propriul ştat?CE ARMATĂ VA ŞI ASTA ? A CUI , A COMANDANŢILOR DE UNITĂŢI ?

PARAGRAFUL I

Numirea în funcţii

Art. 62. – (1) Personalul militar în activitate se numeşte, de regulă, în funcţii corespunzătoare gradului deţinut.

Din nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării personale şi bramburelii.

Art. 63. – (1) În situaţii care presupun adoptarea de măsuri considerate necesare pentru asigurarea funcţionalităţii şi operativităţii structurilor militare, precum şi în cazul desfiinţării, transformării, redimensionării, reorganizării sau redislocării structurilor din instituţiile militare ori a propunerii din documentele de evaluare profesională, personalul militar poate fi numit în funcţii echivalente cu cele deţinute sau prevăzute cu grad superior ori inferior, fără acordul personalului militar în cauză, prin ordin al conducătorului instituţiei militare. În Ministerul Apărării Naţionale, personalul militar nu poate fi numit în funcţii prevăzute cu grad inferior celui deţinut.

Din nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării personale şi bramburelii.

            (2) De regulă, personalul militar în activitate nu poate fi subordonat altuia cu grad inferior. În Ministerul Apărării Naţionale nu se admit excepţii.

Din nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării personale şi bramburelii.

Art. 65. – Pentru asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a activităţii, la numirea în prima funcţie şi la încadrarea în funcţii succesive, personalul militar în activitate beneficiază de:

            d) compensaţie lunară pentru plata chiriei, acordată în cuantum de până la 50% din solda funcţiei de bază, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, în situaţia în care nu se poate asigura dreptul prevăzut la litera b) sau nu locuieşte în cămin militar; pentru anumite localităţi stabilite prin hotărâre a Guvernului, în situaţia în care cuantumul compensaţiei lunare pentru chirie este mai mic decât nivelul chiriilor practicate în localitatea respectivă, cuantumul compensaţiei poate fi majorat până la nivelul salariului minim brut pe economie garantat în plată.

Compensaţia lunară pentru plata chiriei să fie egală cu suma plătită de militar în baza unui contract legal prezentat în original(şi copie care va rămâne  la instituţie)de militar în momentul cererii de decont. Chiria nu se plăteşte şi nu se negociază în funcţie de gradul sau funcţia militarului, pentru a i se acorda o compensaţie în funcţie de salarizarea sa.

PARAGRAFUL AL 2-LEA

Înaintarea în grad

Art. 66. – (1) Înaintarea în grad se realizează în ordinea ierarhică a acestora, în raport cu nevoile şi posibilităţile forţelor armate, pe baza competenţei profesionale şi conduitei morale a personalului militar, consemnate în documentele de evaluare profesională.

Cum adică în raport cu nevoile şi posibilităţile armatei? Adică dacă un comandant de structură sau unitate  declară că nu are nevoie de un maior nou în unitate, chiar dacă există funcţia, un căpitan nu poate fi avansat pentru că nu are armata nevoie de el? Exprimarea este nefericită. Să se specifice clar în ce situaţii nu poate fi avansat un militar şi ce se întâmplă. Până şi regulamentele lui Ceauşescu erau mai clare.

(2) Numărul de militari care urmează să fie înaintaţi în grad la termen în anul următor se stabileşte pe categorii de cadre militare şi grade de către conducătorul instituţiei militare.

CE SE ÎNŢELEGE PRIN CONDUCĂTORUL INSTITUŢIEI MILITARE?

Art. 67. – (1) Personalul militar în activitate se înaintează în gradul următor, la termen, potrivit art. 66,   dacă îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a) a împlinit stagiul minim în grad prevăzut de prezentul statut sau împlinesc acest stagiu în cursul anului calendaristic respectiv; durata stagiului în grad se calculează de la data prevăzută în ordinul de acordare sau de înaintare în gradul deţinut;

b) a fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad, iar cel care a depăşit acest stagiu şi în anul premergător înaintării în grad, cel puţin cu calificativul „bun”. Anii în care li s-au acordat calificative inferioare acestuia nu se socotesc la calculul stagiului minim în grad;

Să se specifice şi calificativul necesar primit de cei care şi-au desfăşurat activitatea în afara graniţelor în structuri NATO sau ONU sau alte structuri sau instituţii de învăţământ, cursuri  în care militarul a fost trimis,  numit sau detaşat.

Art. 68. – (1) Personalul militar în activitate poate fi înaintat în gradul următor înainte de termen dacă a împlinit cel puţin jumătate din stagiul minim în gradul deţinut, a fost apreciat în această perioadă cel puţin cu calificativul „foarte bun” şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 67 lit. c) şi d), precum şi în mod excepţional, în condiţiile prevăzute la art. 20 lit. a).

Să se scoată acest paragraf, armata e plină de  cadre mediocre notate cu „excepţional” şi avansate „la excepţional” în baza gradelor de rudenie sau supuşenie politică. Excepţional să fie echivalent cu acte de bravură sau rezultate excepţionale, adică peste calităţile şi deprinderile prevăzute în bareme.

 (2) Nu fac obiectul înaintării în grad, în condiţiile alin. (1):

a) sublocotenenţii, aspiranţii, maiştrii militari clasa a V-a, sergenţii şi soldaţii;

b) personalul militar care, de la ultima înaintare în grad, a fost condamnat penal sau a fost sancţionat ca urmare a hotărârii consiliilor de onoare.

Dacă pedeapsa dictată de consiliul de onoare a fost amânarea înaintării în grad, căci dacă a primit altă pedeapsă şi apoi mai este şi oprit de la înaintarea în grad, înseamnă că i s-au dat două pedepse administrative pentru aceeaşi faptă,  ceea ce este ilegal.

Art. 69. – (1) În timp de război, personalul militar în activitate, precum şi cel în rezervă mobilizat sau concentrat, poate fi înaintat în gradul următor corespunzător corpului de personal militar din care face parte, dacă a împlinit stagiul minim în grad, a îndeplinit atribuţiile şi a executat misiunile ce i s-au încredinţat, fără a se impune respectarea celorlalte condiţii prevăzute pentru timp de pace.

(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1), care se distinge în îndeplinirea misiunilor, poate fi înaintat în gradul următor şi înainte de termen.

(3) Înaintarea în grad a personalului militar în condiţiile alin. (1) şi (2) se face în limita necesarului prevăzut în statele de organizare.

Dacă militarul a dat dovadă de acte de bravură, curaj deosebit, spirit de sacrificiu dovedit în timpul unor misiuni de război sau situaţii de urgenţă/necesitate, acesta poate fi înaintat în grad fără a îndeplini nici o altă condiţie, indiferent de funcţia pe care este încadrat, urmând ca imediat ce va fi posibil să fie promovat pe o  funcţie  corespunzătoare gradului.

Art. 70. – (1) În timp de pace, înaintarea în grad are loc:

a)                             la termen, de regulă o dată pe an, la data stabilită prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

Din nou „de regulă.”? De regulă, regula este făcută pentru pălmaşi iar piloşii constituie excepţiile. SĂ FIE SCOASĂ ACEASTĂ SINTAGMĂ ATÂTA VREME CÂT NU SE SPECIFICĂ CLAR ÎN CE ANUME CONTAU EXCEPŢIILE.

b)                            înainte de termen, la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

Să se scoată această variantă.

c)                             în mod excepţional, în tot cursul anului.

Să se stabilească situaţiile excepţionale care pot duce la astfel de avansări. Şi dacă un militar a fost promovat la termen în ultimele 12 luni să nu poată fi înaintat în grad la excepţional. Există alte recompense care se pot acorda pentru fapte deosebite, NIMENI NU POATE PRIMI DOUĂ GRADE ÎN DECURS DE 12 LUNI DECÂT POST MORTEM.

(2) Propunerile privind acordarea gradelor de generali/amirali, respectiv înaintarea în grad a generalilor/amiralilor se pot promova în tot cursul anului.

Nici generalii să nu facă excepţie de la respectarea stagiului în grad, cu atât mai mult cu cât sunt numiţi sau avansaţi politic.

(3) În timp de război, înaintarea în grad la termen şi înainte de termen se realizează la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, iar în mod excepţional în tot cursul anului.

Art. 71. – (1) Acordarea gradului şi înaintarea în grad se realizează astfel:

a) pentru gradele de generali şi amirali în activitate şi în rezervă, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea conducătorului instituţiei militare (ce înseamnă conducătorul instituţiei militare, ministru?), după consultarea de către acesta a consiliului director/colegiului ministerului ori a comisiei de selecţie, după caz;

PARAGRAFUL AL 3-LEA

Trecerea dintr-un corp militar în altul, dintr-o armă sau serviciu/domeniu în alta/altul

şi dobândirea altei specialităţi militare

Art. 74. – Trecerea dintr-un corp militar în altul se realizează în condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 25 alin. (1) lit. c) şi art. 26 alin. (1) lit. b), d) şi e).

TRECEREA DINTR-UN CORP ÎN ALTUL SĂ SE FACĂ NUMAI ÎN CAZURI EXCEPŢIONALE PENTRU FUNCŢII UNICE DACĂ ÎN URMA PUNERII LA DISPOZIŢIE A UNEI FUNCŢII ACEASTA NU A PUTUT FI OCUPATĂ DE NICI UN MEMBRU AL CORPULUI  RESPECTIV ŞI NUMAI PENTRU CEI AFLAŢI ÎN ACTIVITATE. DE ASEMENEA SE POATE TRECE DINTR-UN CORP ÎN ALTUL  PENTRU ACTE DE EROISM DACĂ MILITARUL A FĂCUT DOVADA CALITĂŢILOR NECESARE CORPULUI SUPERIOR ŞI ARE STUDIILE NECESARE. ÎN NICI UN CAZ NU SE VA ACCEPTA TRECEREA DINTR-UN CORP MILITAR ÎN ALTUL PENTRU CADRELE MILITARE AFLATE ÎN REZERVĂ SAU ÎN RATRAGERE.

SECŢIUNEA a 2-a

Stagiile minime în grad

            Art. 77. – (1) La calculul stagiului minim în grad nu se ia în considerare timpul în care personalul militar în activitate a absentat de la program din cauza incapacităţii temporare de muncă, dacă absenţele însumate depăşesc 365 de zile pe parcursul a 2 ani calendaristici consecutivi.

De ce ? Dacă militarul a suferit un accident sau a fost rănit poate chiar prin eforturi şi acte de eroism  şi a necesitat spitalizare şi recuperare trebuie pedepsit pentru asta ? Asta se numeşte protecţia personalului ? În ce armată se mai pedepsesc accidentele în timpul serviciului  sau actele de eroism?

            (2) La stabilirea stagiului în gradul pe care îl are personalul militar aflat în concediu pentru creşterea şi/sau îngrijirea copilului, în condiţiile legii, se ia în calcul o perioadă egală cu 3 pătrimi din durata concediului.

De ce? În România se pedepseşte creşterea natalităţii sau creşterea copilului? De ce este pedepsit militarul atâta vreme cât la civili nu există această măsură? Militarii sunt discriminaţi? Ce spune Constituţia despre egalitatea în drepturi?

            Art. 78. – (1) În timp de pace, stagiul minim în grad pentru personalul militar în rezervă este mai mare cu un an decât cel prevăzut la art. 76, iar în timp de război este cel de la articolul respectiv.

În timp de pace stagiul în grad pentru personalul militar în rezervă se plafonează, militarul putând fi înaintat în grad numai dacă este numit pe o funcţie superioară gradului şi după ce efectuează o convocare pentru funcţia şi gradul respectiv, în urma căruia susţine şi îndeplineşte baremul corespunzător.Dacă militarii activi sunt promovaţi şi avansaţi pe criterii de meritocraţie, de ce cei în rezervă să fie avansaţi fără să facă nimic şi fără nici un examen, nici o pregătire, nici o dovadă a calităţilor necesare unui nou grad sau funcţie doar prin „răbdarea măgarului” În felul acesta se poate avansa în rezervă mai repede decât în activitate şi apoi re-activa rezervistul şi numit în locul unui activ care nu a putut primi gradul pentru că nu a îndeplinit criteriile.

(2) La chemarea în activitate a personalului prevăzut la alin. (1), pentru stabilirea stagiului în gradul pe care îl are, i se iau în calcul trei pătrimi din stagiul în gradul deţinut ca rezervist.

Chemarea în activitate ( pentru cazuri excepţionale, unice) să se facă numai pentru încadrarea pe o funcţie corespunzătoare gradului, iar stagiul în grad pentru o ulterioară promovare să intre în calcul de la momentul reactivării, pentru a se crea timpul necesar aprofundării cunoştinţelor şi calităţilor necesare noului grad.  

Art. 79. – (1) Stagiul minim în grad se reduce cu un an pentru personalul militar în activitate care, pe întreaga durată a stagiului, îndeplineşte funcţii de personal navigant din aviaţie, de paraşutişti, de personal ambarcat pe nave şi submarine şi de scafandri, precum şi din structurile de comandă şi luptătoare ale forţelor pentru operaţii speciale, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Stagiul minim în primul grad al personalului militar în activitate format prin absolvirea studiilor militare se reduce proporţional cu durata studiilor care depăşeşte 3 ani pentru ofiţeri, respectiv 1 an pentru maiştri militari.

(3) Timpul cât personalul militar în activitate a fost condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori cu executarea acesteia, însă a fost amnistiat sau graţiat înainte de a începe executarea, precum şi timpul cât personalul militar în rezervă a fost condamnat la închisoare cu executarea pedepsei într-un loc de detenţie sau prin muncă fără privare de libertate, nu se ia în calculul stagiului minim în grad, cu excepţia cazurilor când, în urma rejudecării cauzei, instanţa competentă a pronunţat achitarea.

UN MILITAR CONDAMNAT CU SUSPENDARE SAU EXECUTARE, MAI POATE FACE PARTE DIN CADRELE ACTIVE SAU ÎN REZERVĂ ALE ARMATEI?SE MAI PUNE PROBLEMA ÎNAINTĂRII SALE ÎN GRAD DUPĂ CE A FOST CONDAMNAT?  NU NE AJUNGE PARLAMENT CU PUŞCĂRIAŞI, FACEM ŞI ARMATĂ DIN PUŞCĂRIAŞI? DUPĂ POLITIZAREA ARMATEI VOM ASISTA ŞI LA PUŞCĂRILIZAREA ARMATEI .

Să se scoată această prevedere ruşinoasă. O persoană condamnată nu poate fi pusă la conducerea unei structuri militare. Se încalcă chiar prevederile actualului statut, art 83, pct. k, l. Chiar doare să gândim un pic ?

(4) Reducerea stagiului minim în grad prevăzută la alin. (1) se aplică şi cadrelor militare  din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu excepţia Ministerului Apărării Naţionale.

SECŢIUNEA a 3-a

Evaluarea şi dezvoltarea profesională a personalului militar în activitate

Art. 80. – (1) Evaluarea profesională a personalului militar în activitate se realizează anual şi, după caz, periodic, se consemnează în documente de evaluare şi vizează performanţa profesională, precum şi competenţele, atitudinile şi aptitudinile profesionale.

În loc de atitudini, să se treacă comportament şi profil moral. Altfel poate fi taxată sau recompensată atitudinea de slugărnicie faţă de comandant.

Art. 81.(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1) încheie un angajament cu instituţia militară, înainte de participarea la studii sau forme de pregătire, prin care se obligă să le absolve şi să îşi desfăşoare activitatea în cadrul acesteia o anumită perioadă de la finalizarea pregătirii, iar în situaţia neabsolvirii ori încetării raporturilor de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile lui înainte de expirarea perioadei respective, să restituie cheltuielile, integral, respectiv proporţional cu perioada din angajament rămasă neefectuată, conform normelor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Din nou confuzie, ori integral, ori proporţional cu perioada din angajament neexecutată. Să fie scos termenul integral.

              (3) Încheie un angajament cu instituţia militară, în condiţiile stabilite la alin. (2), şi personalul militar din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe care urmează forme de perfecţionare a pregătirii profesionale desfăşurate în interesul serviciului în instituţii de învăţământ militare sau în centre de pregătire/similare, proprii sau externe.

SECŢIUNEA a 4-a

Încetarea raporturilor de serviciu

Art. 83. – (1) Personalul militar în activitate încheie cariera militară prin trecerea în rezervă sau direct în retragere după caz, în una din următoarele situaţii:

n) când încalcă prevederile art. 11;

Să se reformuleze astfel: dacă în urma încălcării prevederilor art 11 a fost judecat în consiliul de onoarea şi s-a decis pedeapsa trecerii în rezervă, pedeapsă  rămasă definitivă şi executorie inclusiv după atacarea prin contestaţie sau în instanţă.

o) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile personalului militar în condiţiile legii;

Greşit. În urma pierderii accesului la un anumit grad de informaţii militarul poate fi încadrat pe o altă funcţie corespunzătoare gradului de acces, dar nu trecut în rezervă.

p) după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare;

Să se completeze:”dacă nu a acceptat o altă funcţie cu un nivel de acces la informaţii inferior.”

r) când nu promovează baremele de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

Să se modifice : Când nu îndeplineşte după două examinări în decurs de 6 luni baremele de pregătire fizică, de sănătate, psihice şi de specialitate, stabilite prin regulamentele în vigoare.

s) soldaţii şi gradaţii în activitate admişi la studii pentru formarea ofiţerilor sau maiştrilor militari în activitate, la data înmatriculării în instituţia militară de învăţământ organizatoare a pregătirii.

Să nu fie trecuţi în rezervă, să fie puşi la dispoziţie pe toată durata studiilor, pentru a-şi putea păstra vechimea integrală la pensie şi solda pe timpul studiilor, dacă cea de student nu este mai mare.

(2) Trecerea în rezervă sau direct în retragere se realizează:

a) din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e), l), m), o), p), q) şi s), cu excepţia cazului când a intervenit menţinerea în activitate prevăzută la art. 84;

b) la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor din instituţiile militare, în urma hotărârii definitive a consiliilor de onoare, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. i), j), k) şi n);

Şi după ce eventualele după contestaţii sau atacări în instanţă deciziile  au rămas definitive şi executorii.

d)                            la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor instituţiei militare din care face parte personalul în cauză, înaintată ierarhic, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. f), g) şi r);

Dacă comandantul structurii face dovada justeţei  măsurilor sau deciziei luate.

d) la cererea personalului militar, înaintată ierarhic, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi h).

(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliile de onoare pot propune trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate. Decizia privind trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate a personalului militar condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni se adoptă, pe baza acestor propuneri, numai după soluţionarea definitivă a cauzei.

INCLUSIV ÎN INSTANŢĂ

(4) Până la data trecerii în rezervă prin demisie, personalul militar în cauză este obligat să îndeplinească atribuţiile funcţiei în care este încadrat, precum şi toate îndatoririle ce îi revin, inclusiv predarea funcţiei.

Şi beneficiază şi de drepturile corespunzătoare calităţii de militar activ, gradului şi funcţiei, nu numai de obligaţii. 

(5) Prevederile alin. (1) lit. r) se aplică numai Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 84. – Personalul militar clasat „inapt pentru serviciul militar” din cauza afecţiunilor dobândite ca urmare a acţiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor şi a altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la misiunile şi operaţiile în afara teritoriului statului român, cele pentru contracararea şi limitarea efectelor acţiunilor teroriste, cele de poliţie aeriană şi de intervenţie cu nave, precum şi alte misiuni cu potenţial ridicat de risc, desfăşurate pe teritoriul naţional poate fi menţinut sau rechemat în activitate ori încadrat în funcţii civile fără examen sau concurs, după caz, la cerere, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Să se specifice că are prioritate la ocuparea acelor funcţii pentru care este apt în cadrul structurii în care a lucrat sau altei instituţii din sistemul naţional de apărare.

Art. 85. – (1) Personalul militar nu poate fi trecut din activitate în rezervă:

a)                            prin demisie, pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul executării misiunilor şi operaţiilor în afara teritoriului statului român;

Dacă poate fi trecut în rezervă printr-o decizie unilaterală a unuia din semnatarii contractului şi condiţiile expuse mai sus , atunci să poată fi trecut şi la cererea celuilalt semnatar, altfel statul nu îşi respectă partenerul, nu există egalitate de drepturi în cadrul contractului, angajatul este pus în inferioritate faţă de angajator. NU este corect, angajatorul este părtinit.

b) când nu îndeplineşte condiţiile de pensionare şi se află în incapacitate temporară de muncă fiind internat în spitale ori sanatorii, se găseşte în concedii medicale sau în concediu pentru creşterea/îngrijirea copilului, iar personalul militar femei nici în perioada gravidităţii, a concediului de risc maternal şi a celui de maternitate.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. g), h), j), k), l), m), n), o) şi q).

Nu se pot face excepţii la punctul b. În oricare din cazuri, trebuie să se aştepte întoarcerea din concediu sau încetarea spitalizării sau creşterii copilului. 

Art. 86. – (1) Personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere beneficiază de pensie militară de stat, potrivit legii.

Mai puţin în cazul în care a fost decisă şi rămasă definitivă trecerea în rezervă fără drept de pensie.

            (2) Cuantumul pensiei militare de stat prevăzute la alin. (1) se majorează cu 10%, 15% şi respectiv 20%, pentru personalul militar căruia i s-a conferit, potrivit legii, Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15, 20 şi respectiv 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

            (3) Cuantumul pensiei militare de stat se actualizează potrivit legii.

Care lege ?

Art. 87. – (1) Limitele de vârstă până la care personalul militar în rezervă poate fi menţinut în evidenţă sunt de:

a) 55 de ani în clasa I, 60 de ani în clasa a II-a şi 63 de ani în clasa a III-a de evidenţă, pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri;

b) 45 de ani în clasa I, 50 de ani în clasa a II-a şi 55 de ani în clasa a III-a de evidenţă, pentru soldaţi şi gradaţi.

Să se modifice vârsta de pensionare la militari la 55 de ani.  Specificul muncii şi condiţiile de muncă stress, privaţiunile militare ca şi calităţile şi aptitudinile necesare, starea de sănătate, baremele fizice, psihice şi de sănătate nu se pot atinge până la 65 de ani.

SECŢIUNEA a 5-a

Degradarea şi scoaterea din evidenţa militară

Art. 90. – Degradarea militară se aplică în condiţiile prevăzute de legea penală, personalului militar în activitate, în rezervă şi în retragere, condamnat la pedeapsa complementară a degradării militare prin hotărâre judecătorească.

Art. 91. – Personalul militar în rezervă şi în retragere, care a renunţat la cetăţenia română sau nu mai are domiciliul în ţară se scoate din evidenţa militară

Art. 92. – Personalul militar prevăzut la art. 90 şi 91 se scoate din evidenţa militară prin:

a) ordin al conducătorului instituţiei militare, pentru ofiţerii care au avut grade de general şi amiral;

b) ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de conducătorul instituţiei militare, pentru ofiţerii cu grade inferioare şi superioare, precum şi pentru maiştri militari, subofiţeri, gradaţi sau soldaţi.

Art. 93. – (1) În cazul în care intervine o altă hotărâre judecătorească, prin care s-a pronunţat achitarea sau prin care nu se mai aplică pedeapsa complementară a degradării militare, personalul militar în cauză este reluat în evidenţa militară, cu gradul avut, prin ordinul celor care au dispus scoaterea din evidenţă. În această situaţie, timpul cât a fost degradat se include în calculul stagiului în grad, iar personalul militar respectiv poate cere prin instanţa judecătorească reparaţii morale şi materiale pentru prejudiciile ce i s-au adus.

Cei care au dus trecerea abuzivă  în rezervă a militarului să fie traşi la răspundere penal, instanţele militare acţionând din oficiu. 

(2) Personalul militar căruia i s-a aplicat degradarea militară şi care a fost amnistiat sau graţiat de pedeapsa complementară a degradării militare, precum şi cel care a fost reabilitat se reia în evidenţa militară şi, în raport cu nevoile forţelor armate, i se poate reda orice grad militar, până la gradul deţinut anterior, inclusiv.

NU! CEI CARE AU FOST AMNISTIAŢI SAU GRAŢIAŢI RĂMÂN ÎN REZERVĂ, FAPTA A EXISTAT, ABATEREA ESTE ABATERE, FAPTUL CĂ AU FOST AMNISTIAŢI PRINTR-UN ACT POLITIC NU ÎI FACE MAI BUNI, LE ŞTERGE CAZIERUL, DAR NU LE REPARĂ ONOAREA. SĂ FIE SCOS ACEST ARTICOL.

(5) Redarea gradului militar ca urmare a amnistierii, graţierii sau reabilitării nu atrage, de drept, rechemarea în activitate, iar timpul cât personalul militar a fost degradat nu se ia în calculul stagiului în grad şi al vechimii ca personal militar în activitate.

Gradul militar nu se mai poate reda decât dacă s-a constatat că a fost vorba de o eroare judiciară în cazul ridicării, altfel, odată degradat în fost cadru militar nu îşi mai poate primi gradul vechi, rămâne cu cel primit prin ordin judecătoresc, care eventual poate fi  schimbat în condiţiile legii pentru cadrele militare în rezervă, plecând ierarhic de la gradul obţinut prin ordin judecătoresc.

 CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII SPECIFICE PERSONALULUI MILITAR

ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE

            Art. 97. – (1) Personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, are aceleaşi îndatoriri şi beneficiază de aceleaşi drepturi stabilite prin prezentul statut pentru personalul militar în activitate.

Să se definească noţiunea de personal militar în rezervă şi să se facă delimitarea şi diferenţa între militari rezervişti proveniţi din absolvenţi ai şcolilor militare sau militarilor activi trecuţi în rezervă şi cei proveniţi din personalul civil absolvent al instituţiilor de învăţământ civil, fără pregătire militară specifică, dar care sunt încadraţi pe statele de război .

            (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, poate păstra calitatea de membru al partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi al sindicatelor din care face parte, fiindu-i interzisă desfăşurarea oricăror activităţi care contravin principiului unităţii de comandă sau ordinii şi disciplinei militare.

            (3) Membrii de familie ai personalului militar în rezervă beneficiază, pe timpul cât acesta este concentrat sau mobilizat, de drepturile prevăzute de prezenta lege pentru membrii de familie ai personalului militar în activitate.

Membrii de familie ai personalului militar în rezervă, beneficiază pe timpul câta acesta este concentrat sau mobilizat de drepturile prevăzute prin prezenta lege pentru cei aflaţi în statutul în care se găseşte personalul.

            Art. 98. – În timp de pace, personalul militar în rezervă poate fi înaintat în gradul următor, în raport cu nevoile forţelor armate, după expirarea stagiului minim în grad, dacă a obţinut rezultate bune şi foarte bune pe timpul concentrării/programului de instruire şi a fost propus prin documentele de evaluare a activităţii militare, cel mult până la gradul corespunzător celei mai mari funcţii îndeplinite în activitate sau până la gradul corespunzător funcţiei în care este repartizat în planul de mobilizare.

În timp de pace stagiul în grad pentru personalul militar în rezervă se plafonează, militarul putând fi înaintat în grad numai dacă este numit pe o funcţie superioară gradului şi după ce efectuează o convocare pentru funcţia şi gradul respectiv, în urma căruia susţine un examen pe care îl trece  şi îndeplineşte baremul corespunzător.

            Art. 99. – (1) Cu ocazia Zilei Naţionale a României, precum şi cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României, pentru servicii excepţionale aduse naţiunii prin contribuţia deosebită la promovarea valorilor naţionale, personalul militar în rezervă şi în retragere poate fi înaintat în gradul următor, indiferent de nivelul funcţiilor îndeplinite în activitate sau în care a fost repartizat în planurile de mobilizare.

Nu mai mult de odată  la 10 ani. Nu se poate ca la fiecare sărbătoare naţională să se obţină câte un grad. În felul acesta unii obţin câte 4 -5 grade pe an, la fiecare sărbătoare câte un grad, apoi prin apartenenţă la un partid sau altul este activat şi ne trezim cu 10000 de generali promovaţi ca Făt Frumos care vor conduce armate la război fără nici un merit decât că au depus coroane de flori la Zile Naţionale din partea unor partide.

            (2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), coloneilor şi comandorilor li se poate acorda gradul de general de brigadă/similar, maiştrilor militari principali şi plutonierilor adjutanţi principali li se poate acorda gradul de sublocotenent, iar caporalilor principali li se poate acorda gradul de sergent.

 CE PORCĂRIE E ASTA? TRANFORMĂM GRADELE MILITARE ÎN MIJLOACE DE RECOMPENSARE A ACTIVITĂŢII DE PARTID ? Să se scoată aceste paragrafe.

(3) Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuţi la alin. (1) şi (2) se realizează prin:

a) decret al Preşedintelui României, pentru ofiţerii cu grade de generali şi amirali, la propunerea conducătorului instituţiei militare sau a structurilor asociative ale personalului militar în rezervă şi retragere constituite potrivit legii, după însuşirea şi promovarea acesteia de către instituţia militară din care au provenit;

b) ordin al conducătorului instituţiei militare sau al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta, pentru celelalte categorii de personal militar.

            Art. 100. – (1) Personalului militar care are o vechime în activitate de cel puţin 15 ani şi s-a distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celui care a adus patriei servicii deosebite, indiferent de vechimea în serviciul militar, i se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.

Dreptul de a purta uniformă militară să se acorde la trecerea în rezervă pentru cei care merită, în urma cererii depuse la dosarul de pensie şi avizului şefului direct, al comandantului unităţii şi al celui care aprobă dosarul de pensie. Astfel se va face diferenţa între rezerviştii proveniţi din cadrele militare active sau militarii angajaţi trecuţi în rezervă, şi rezerviştii proveniţi din civili fără studii militare. Cu alte cuvinte, numai cei care au activat în armată au dreptul să poarte uniforma după trecerea în rezervă, şi şi aceştia dacă îndeplinesc condiţiile.

 (3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) conduce la retragerea dreptului de a purta uniformă militară.

Cine îi poate retrage acest drept, în ce condiţii, pentru care fapte? Textul este prea general, poate duce la abuzuri. Din nou ne e lene să gândim.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

            Art. 119. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Hotărârea Guvernului nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2011, cu completările ulterioare;

d) orice alte dispoziţii contrare.

Interesant este faptul că în condiţiile în care vorbim de Comunitatea Europeană, şi bugetul României, legile României preşedinţii şi premierii  României sunt stabiliţi, modificaţi, chemaţi la ordin,  luaţi de urechi, ajustaţi la normele europene, actuala lege înlătură prevederile anterioare referitoare la respectarea drepturilor omului şi convenţiilor europene. Exemplu:

 Art. 8, punctul b, alin. 3 din Legea nr. 80/1995 prevede:

„Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor.”

Cum această lege este înlocuită şi abrogată de acest proiect, să vedem ce prevede noua lege vizavi de conţinutul acestui articol:

Art 9(2) „Personalului militar în activitate îi este interzis să ordone şi să execute acte contrare legii. Neexecutarea unor astfel de ordine nu atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală”

 După cum se observă, cadrele militare nu trebuie să mai ţină seama de obiceiurile războiului şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Li se pare iniţiatorilor acestui document că este suficient ca militarii să respecte legile pe care le fac parlamentarii „auto” legi care sunt de altfel contestate atât de cetăţenii României cât şi de comunitatea Europeană şi Curte Constituţională.  Asta înseamnă în concepţia celor care au iniţiat acest proiect, orientarea europeană a legislaţiei României. Avem legi „europene” făcute de români cărora gândirea le provoacă dureri de cap şi votate de parlamentari  auto.

Să  facem o “ simulare” aşa cum ne place nouă să spunem.

 Luăm un cetăţean, un individ de 30 de ani, fără nici o pregătire militară, dar cu studii terminate la o facultate oarecare, contracost cu o lucrare de licenţă obţinută prin copy-paste. Statutul rezerviştilor militari prevede la art 2 punctul B că este posibil, şi legal.  Întâmplător acest cetăţean să îi spunem John Doe are un unchi preşedinte al unei filiale  UNPR care îl cunoaşte pe “unchiul” Oprea. După ce a ajuns pe data de 1 Ianuarie 2014 rezervist voluntar cu gradul de soldat sau caporal, pe data de 24 Ianuarie acesta poate fi promovat înaintat în grad şi chiar trecut în corpul subofiţerilor. De ce ? Pentru că se poate  conform art 99 (1) şi a art. 74 din actualul statut şi există voinţă politică. Bineînţeles, armata va declara că are nevoie de “expertiza” lui. Conform aceloraşi articole acelaşi băiat de băiat poate fi avansat şi trecut în corpul ofiţerilor pe data de 25 Octombrie  iar pe 1 Decembrie poate  fi activat conform graţiei divine şi articolului 24.1.(c) din acest regulament, fiind numit şef de birou, conform vârstei.  Nu e aşa că meseria armelor este tentantă domnule ministru? Da, tentantă şi accesibilă doar celor care au sprijin de partid. Aşa cum a avut şi domnul Frăţilă care a ajuns Şef DMRU şi domnul Zisu care va ajunge secretar de stat.

Domnule Duşa veţi rămânele în analele armatei pentru ceea ce aţi promovat şi promovaţi!