Şah pe tabla Ucrainei

Categoria Actualitate, Istorie, Opinii, Politica, Social

sah 2

Prolog: Astazi se împlinesc 3 ani de la declanşarea mişcărilor „democratice” din Siria. Trei ani de când „forţele democratice„ din lume au iniţiat o mişcare de „eliberare” în sensul dorit de ele, 3 ani de când Siria se află în război civil, 3 ani de când cei care au declanşat primăvara arabă au aruncat benzina, au aprins chibritul apoi s-au dat la o parte. Trei ani de când a început jocul de şah în zona arabă. Meciul încă se joacă.

Şahul

Şahul este un sport elegant, i se spune sportul minţii deşi nu ştiu de ce, pentru că toate sporturile presupun efort intelectual, o tactică o strategie, o înţelegere a intenţiilor inamicului, un scenariu, aptitudini psihice, intelectuale, nu numai fizice. Probabil i se spune aşa pentru că nu se cer şi calităţi fizice deosebite, sau mai de loc. Oricum faţă de alte jocuri sportive, şahul cere un efort deosebit intelectual pentru că deşi se ştiu foarte bine regulile şi scopul jocului, deşi posibilităţile sunt oarecum limitate, nu se mai inventează deschideri minune, nu ştii niciodată ce îţi va aduce mişcarea următoare a adversarului, poate o greşeală, poate un blocaj, poate o înfrângere. Faţă de celelalte sporturi şahul mai are o caracteristică specifică: pot avea loc o grămadă de mişcări fără să se treacă la atac, pot avea loc mutări strategice, pregătitoare, măsuri de apărare de prevenţie fără a se lua măcar o piesă. Faţă de alte sporturi unde se pleacă la atac şi se urmăreşte înscrierea de puncte cât mai repede, la şah graba strică treaba. Nimeni nu se aventurează să atace până nu îşi pregăteşte temeinic apărarea şi fiecare mişcare a adversarului îţi poate da peste cap toată strategia şi reorienta tot eşafodajul. Sau, mai are o ciudăţenie, este posibil ca un jucător să atace pe o parte iar celălalt concomitent cu măsurile de apărare să dezvolte atacul pe partea cealaltă şi câştigă cel care reuşeşte să dea mat primul. Sau după ce au terminat gloanţele, s-au decimat reciproc şi au rămas doar cu regii şi câte un cal sau nebun cu care nu poate câştiga nici unul, declară remiză şi se ridică de la masă sau încep altă partidă, adică alt meci poate altă dată, cu alte piese, altă tablă.

O altă particularitate a şahului este că jucătorii „nu se murdăresc pe mâini”, nu se rănesc, nu se lovesc, doar piesele de pe tablă cad, sunt luate şi dispar, jucătorii nu păţesc niciodată nimic. Şi mai are şahul ceva ce nu au alte sporturi, nu are un timp stabilit de început şi sfârşit  şi se poate termina oricând vor cei doi combatanţi. Dacă după 5 minute cei doi cad de acord asupra finalului, indiferent câte piese au fost luate sau câte mutări s-au făcut se declară partidă încheiată. Meciul continuă.

Ucraina, o simplă tablă de şah

Ceea ce se întâmplă în Ucraina acum dar nu doar de acum, este nu un joc de fotbal în care fiecare trage la poartă şi încearcă să înscrie cât mai multe goluri, ci un joc de şah. Mişcările, sau mutările au început mai de mult, meciul a fost stabilit cu mult mai mult timp înainte, aşa cum şi meciul din România nu a început brusc în Decembrie 89, atunci s-a luat doar prima piesă, până atunci avuseseră loc mişcări, mutări pe care noi românii nu le vedeam că aveam graniţele închise şi primeam informaţii filtrate şi de o parte şi de alta.

Meciul din Ucraina nu a început acum în Februarie 2014.

În 18 martie 2013 aveau loc manevre americano-georgiene sub denumirea Agile Spirit 2013 pe undeva prin zona Mării Negre.

Apoi pe 28 martie 2013 a urmat mutarea Rusiei care a început şi ea o aplicaţie cu aviaţia rusă, trupe de desfăşurare rapidă, infanteria marină, dar şi forţe cu destinaţie specială GRU însumând 30 de nave de război, 250 de blindate, 50 de dispozitive de artilerie şi până la 20 de avioane şi elicoptere de luptă.

Aceste mutări erau doar aşa un fel de show of force, sau desfăşurarea forţelor pentru intimidarea adversarului şi prostirea spectatorilor.

La nivel economic, politic au tot avut loc mutări care luate separat nu au spus nimic nimănui din afara celor care cunoşteau date cu privire la meci. Aşa au ajuns ucrainienii să nu mai aibă după ce să bea apă.Vă aminţiţi războiul gazelor când Rusia a refuzat să mai dea gaz Ucrainei ? Făcea parte din meci.

Acuma în acest început de 2014 nu a început meciul, acuma s-a luat prima piesă, mutarea de deschidere a avut loc mai de mult.

Mişcările din Ucraina, refuzul lui Ianukovici de a cere aderarea la UE, Euromaidanul, apariţia armamentului şi gloanţelor în rândul protestanţilor pro-europeni, sunt mişcări pe tabla de şah a meciului dintre Occident şi Est, dintre două lumi care nu pot trăi nici una lângă alta nici una fără alta. Cine crede că Ucraina este scopul sau miza jocului, că Rusia nu ştia că asta va urma sau că Europa nu mai poate de dragul ucraineenilor va fi veşnic un simplu spectator cu gura căscată care nu va înţelege niciodată nimic din joc dar va sta pe lângă jucători să ia un autograf. Nebunii din jurul tablei  care privesc şi îşi oferă serviciile jucătorilor aducând un prosop, golind scrumiera, umplând paharele cu votcă, punând gheaţă în Whisky, ar trebuie să ştie regula chibiţului: să îi tacă gura  şi să nu îi pută picioarele.

Mutări

Acuma au loc mutări mai dese, dar nu atacuri, doar pregătiri ale terenului, pentru a lovitura care se va da în altă parte. Niciodată un adevărat jucător de şah nu va ataca direct pe direcţia dorită, îşi va concentra în primele faze ale luptei o parte din forţe pe obiective lipsite de importanţă, pentru a disimula direcţia loviturii principale. Aparent miza jocului este Marea Neagră, flota Rusească, influenţa rusească în zonă, trecerea Ucrainei în zona de influenţă a UE. Pentru acest scop care se doreşte a fi cuiul lui Pepelea, au loc toate aceste mişcări de piese. Dar răboiul pe care toată lumea îl aşteaptă îngrozită nu va începe aici, e prea aproape de Rusia. Acuma sunt doar mişcări de disimulare.

La începutul lui Martie 2014 au loc exerciţii militare ale ruşilor în Marea Baltică, cu muniţie de război în apropierea Poloniei, Germaniei şi ţărilor Baltice. Sunt cele mai mari manevre de apărare antiaeriană la frontierele Rusiei cu Europa.

Americanii la rândul lor mută şi ei. Ambasada Americii la Bucureşti anunţă pe data de 6 Martie că forţele navale americane reprezentate de distrugătorul Truxtun vor efectula în perioada 8-11 Martie exerciţiile militare alături navele de război române şi bulgare în Marea Neagră, în apropierea peninsulei Crimeea. „Cât timp va fi in Marea Neagră, vasul va face o vizită de port şi exercitii de rutină cu aliaţii şi partenerii SUA în regiune. Operaţiunile USS Truxtun în Marea Neagră au fost programate cu mult timp înainte de a părăsi Statele Unite” Mesajul este dat în cel mai pur stil românesc, şi vrea să ne facă să credem că nu are nici o legătură cu Crimeea, aşa cum nici aplicaţiile ruşilor nu au nici o legătură cu meciul de şah din Ucraina.

Şi mutările continuă. Prin Pireu adastă o altă navă de război americană, dar nu orice navă, ci floarea albă a marinei americane, nava amiral, cel mai nou mai performant şi mai dotat Portavion, G.H. W. Bush. Acesta , împreună cu portavionul USS Philippine stau în Marea Egee deoarece Bush e supraponderal şi conform convenţiei de la Montreux din 1936, nicio navă militară care depăşeşte 45.000 tone şi nu aparţine statelor cu ieşire la Marea Neagră nu poate trece prin strâmtoare. Cine crede că o astfel de navă amniral vine de una singură la plimbare nu ştie cum se poartă Anglo-saxonii cu bijuteriile coroanei. O astfel de bijuterie nu iese din casa de valori să asiste la meciuri de şah fără să fie păzită de orice atac indiferent de unde sau pe unde ar veni. Aşa că mai adăugaţi pe lângă ea distrugătoare, submarine, crucişătoare, toată zestrea unei escorte regale.

Rusia  mută iarăşi, desfasoară mai multe exercitii militare, inclusiv în regiuni aflate la frontiera cu Ucraina, pentru “a verifica nivelul de pregatire pentru lupta a fortelor terestre” aşa cum şi avioanele AWACS au zboruri de rutină în spaţiul carpato-danubiano pontic în cadrul “programului Cer Deschis” şi al unor exerciţii programate şi ele mai de mult, dar devansate cu o jumătate de an, fără nici o legătură cu “meciul de şah” din Ucraina.

Manevrele militare fac parte dintr-un program amplu de antrenament, relateaza agentia rusă de ştiri Itar-Tass, si au loc in mai multe unităţi şi detaşamente militare ale Armatei ruse din regiunile Rostov, Belgorod, Kursk şi Tambov.

Şi uite aşa, ne vom trezi că până la urmă agenţiile de ştiri vor anunţa că Rusia şi SUA au desfăşurat nişte manevre comune în cadrul parteneraiatului special pentru a vedea reacţia nu ştiu cărui trib de boşimani din deşertul Kalahari.

Meciul Spaski-Fisher

Îmi amintesc meciul de şah din iunie 1972 dintre Boris Spaski, până atunci campionul mondial la şah şi Boby Fisher, tânărul american nonconformist care spărgea toate tiparele. A fost un meci pregătit mult timp sub toate aspectele, de două sisteme diferite, antagoniste care se urau dar nu se omorau pentru că nici unul nu putea trăi fără celălalt. Ce ar fi însemnat comunismul fără capitalism şi capitalismul fără comunism ? Ce ar însemna America fără Rusia, sau fără China, sau orice alt colos care să le justifice prezenţa militară străină prin diverse colţuri ale lumii, programele de înarmare, fără exploatarea resurselor altor ţări şi dezvoltarea tehnologiilor militare şi nucleare? Ce ar mai face SUA cu toate aceste arme, dacă nu ar exista o Rusie, care să îi provoace sau de al cărui nume să se folosească pentru a menţine această imensă armată şi forţă militară? Ce s-ar face Ruşii fără statele satelit de cine le-ar mai “apăra” dacă nu ar exista America şi tot ce înseamnă capitalismul? Se folosesc unii de ceilalţi pe post de Bau-bau, dar ştiu foarte bine că nu se pot anihila unul pe altul pentru că dacă unul ar dispărea, ar dispărea pentru celălalt şi raţiunea cheltuielilor de război iar poltica în toată lumea o fac cei care conduc industria de război. De acolo vin şi acolo se duc banii şi puterea, ea este cea căreia i se subordonează tot, toate celelate industrii, toată ştiinţa. Ce rost să te mai înarmezi dacă duşmanul e înfrânt, distrus şi nu mai ai cu cine lupta? Ce rost are să produci arme şi armament sophisticate dacă nu le poţi folosi, dacă nu le poţi vinde, dacă nu este nici un conflict nicăieri. Uneori aceste “meciuri de şah” au loc pentru a mai goli depozitele de armament nevândut sau a consuma muniţia care expiră. Astfel de meciuri sunt numai bune pentru a face statele mici să cumpere la repezeală sau să primească “ la preţ redus” armament şi muniţie de la cei cărora le prisosesc prin depozite. Uneori muniţia este consumată pe loc, altădată, nu mai contează ce fac cumpărătorii cu ea, principalul e că au scăpat de ea şi au luat şi bani că altfel trebuiau să o distrugă. Alteori aceste meciuri sunt aranjate pentru a se testa un anumit tip de armă. Câteva sute, mii, zeci de mii de morţi nu contează atunci când interesele marilor producători de armament sunt la mijloc.

Va fi război mondial?

Unii se întreabă şi se îngrijorează de ceea ce va urma. Război în Ucraina, război între ruşi şi americani pe teritoriul Ucrainei la graniţa cu Rusia ? Doamne fereşte! Americanii nu ar permite aşa ceva, asta ar însemnaă ca ruşii să le trimită o nucleară cine ştie de unde de prin Alaska. Nu domnilor, este doar un meci de şah, un meci de şah în care jucătorii stau pe fregate, pe portavioane, pe samalioturi, beau votcă şi Whisky şi mută piesele. Dacă vreţi se joacă on line, live, că oar de aia avem internet nu ? La sacrificiu sunt pionii ucrainieni, ei se vor bate între ei probabil până când jucătorii vor decide că e timpul să oprească meciul şi să declare remiză, sau pat. DAR ÎNTRE  GRANZI  NU VA FI RĂZBOI, NU PE TERiTORIUL SAU APROAPE DE GRANIŢELE UNUIA DIN EI. Nici unul nu vrea să rămână fără gâsca cu ouă de aur căci fiecare e pentru celălalt gâsca fermecată. Iar toate trupele astea adunate de o parte şi de alta a tablei de şah sunt acolo tocmai pentru a veghea ca meciul să nu degenereze si să nu cumva să îi dea cuiva prin cap să îşi bage coada, sau vre-un comandant naţionalist sau prea patriot, care încă nu a înţeles că e o simplă piesă pe tabllă să nu cumva să facă de capul lui ce vrea deschizând el focul asupra trupelor ruseşti. Meciul trebuie să rămână în spaţiul ucrainean. E meciul lor, iar tabla de şah e Ucraina. La sacrificiu sunt pionii şi nebunii.

http://www.rfi.ro/articol/stiri/politica/manevre-surpriza-marea-neagra

http://www.ziare.com/articole/manevre+militare

http://europeanul.org/reincepe-razboiul-rece-fortele-antiaeriene-terestre-ruse-fac-manevre-la-astrahan-ue-si-sua-impun-sanctiuni-putin-a-incercat-sa-l-linisteasca-pe-obama-dupa-ucraina-va-urma-moldova/

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

10 Raspunsuri la Şah pe tabla Ucrainei

  1. aurel plapana

    F.bun articol dar nu am înțeles parte de început , cea cu democrația

  2. Nici eu nu inteleg ce nu intelegeti.

  3. Patrick Robinson

    USA iubeste Ucraina, dar tine deocamdata sisul ascuns!RUSIA mulge UCRAINA , stind in culise! Vaca se expune… – Este descrierea unei caricaturi..
    Noi iubim (c-asa-i ordinul de la „licurici” , dar nu prea avem de ce…Nici gind sa ne prezentam cu sistaru’ p’ acolo nu se pune problema!)… Sah mat!ori sah etern! Remiza..

  4. pannduru

    daca nu ati inteles partea cu democratia din Siria, poate va amintiti de instaurarea democratiei in Libia… ori in Irak… ori in Afganistan … peste tot aparatorii democratiei aveau un interes – niscai petrol, niscai elemente rare… ori poate va amintiti si ati inteles ce s-a intamplat acum 25 de ani in Romania, cand s-a instaurat democratia care ne-a lasat (pe unii din noi) in cu…ul gol, pe altii i-a facut magnati, milionari, iar Romania s-a transformat in … chiar, in ce s-a transformat Romania „democratica” ??? Ca nu mai avem petrol (ba avem, dar nu-i al nostru – deci nu avem), nu mai avem gaze ( ba avem, dar nu-s ale noastre, deci nu avem) nu mai avem aur (ba avem, dar nu mai e al nostru, deci nu avem) nu mai avem subsol… (in curand nu mai avem nici sol ) … halal democratie.
    In trecutul nu prea indepartat, uram expresia „Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus”… acum probabil ca o sa adoram expresia: Nemtii si americanii, ne-au luat chilotii si banii!!!”

  5. DAN

    asa a fost si asa va fi….imperiile isi fac politica lor si intotdeauna o sa aiba o motivare pt cei ,,calacati in picioare,,

  6. Pingback: Sah pe tabla Ucrainei | Gandul

  7. suciu nicu

    Marine, „S-A DUS SI ION SORIN”. A MERITAT OARE TOT EFORTU CARE L-A FACUT? EL A ZIS CA DA. EU ……CRED MAI MULT CA NU. DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE. A fost un militar adevarat.

  8. neacsum

    Am vazut vere! L-am cunoscut, am fost in Albania cu el. Pot spune ca a fost unul din putinii comandanti cu care puteai discuta probleme adevarate fara frica, chiar daca aveai opinii diferite de ale lui, te asculta si tinea cont de opiniile celorlalti.Nu era un tip razbunator, nu era limitat sau blocat intre ”hulube”. DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCĂ!

  9. Loris

    Pe vremea Imperiului Otoman era cât pe ce să fim PAȘALÂC, dar am avut conducători care au știut să ne ferească de așa ceva, acum însă am devenit EULÂC sau EUROLÂC sau cum vreți să-i ziceți, deoarece nu mai avem conducători.

  10. wolf

    va bateti capul cu ce nu trebuie,totul este aranjat dinainte,de oligarhii ambelor parti..vorba veche pupaturile granzilor dureri si usturimi la cei mici si prosti..