Poziția coabitanților

Fostul comandant de batalion din Școala Militară, colonelul Micu, fie-i țărâna ușoară, pe lângă lecțiile despre armată specifice, avea câteva vorbe pe care ni le-a spus ca la cazarmă. Două dintre ele, care aveau aproape același înțeles erau destul de colorate ca exprimare dar pline de sens și cine a avut minte a înțeles sensul, dincolo de culoarea neortodoxă. Cu scuzele de rigoare am să citez una din spusele lui Micu, pentru că situația în care se pun conducătorii României și în care pun și România, arată că aceștia nu au cunoscut această zicală dar le-ar fi prins bine dacă o știau. Spunea colonelul Micu: ” Ține minte măi elev ce spune Micu: Nu umbla cu curul gol pe lângă bariera … ridicată!”. Nu cred că are cineva nevoie de traducere. Trebuie să admit că am ținut cont toată viața de acest sfat ca și de multe altele. Sfatul este oarecum apropiat de zicala cu ochii șefului și copita măgarului, dar are un sens aparte, nu cere doar să te ferești ci mai ales să nu întărâți. E ca și cum ai umbla îmbrăcat în roșu pe lângă un taur înfuriat.

Ei bine, de la declanșarea conflictelor în Ucraina, de la Euromaidan și până în prezent, cei doi coabitanți români se întrec care să stea mai aproape de granița Rusiei, cu pantalonii lăsați în vine, de parcă ar fi concurs. De la începutul conflictului, fără să fie întrebați de nimeni, fără să îi bage cineva în seamă, cei doi dau declarații după declarații vizavi nu atât de conflictul din Ucraina, cât de Rusia, Putin, ruși, bineînțeles de cele mai multe ori făcând jocul altora care îi folosesc pentru a băga în foc castane pe care ghiciți cine le va scoate. Nu mai redau declarațiile sunt deja cunoscute. Amintesc doar că ei vorbeau de sancțiuni când nimeni nu pomenise de ele, dădeau sfaturi lui Putin când acesta nu ceruse de la nimeni nici un sfat, amenințau când nu aveau cu ce, se cereau în echipe de negociere când nu îi băga nimeni în seamă. Pe lângă toate astea, se contraziceau unul pe altul și fiecare pe sine, de nu mai știau și nu știu românii dacă sunt în toate mințile. Cearta pe CSAT și bătaia pe funcția de comandant suprem a adus în fața românilor și a întregii Europe doi copii de grădiniță care se ceartă pe lopețică la groapa cu nisip. Nici nu știi care dintre ei este mai bun de luat de urechi dar în mod cert comportamentul lor cere corecții. Numai că din păcate ei nefiind copii, fiind oameni mari, chiar mai mari decât ar merita, faptele și declarațiile lor se răsfrâng și asupra celor care se fac vinovați de faptul că sunt contemporani cu ei.

Pentru ei, România este o pătură pe care și-o dispută pentru a se acoperi cu ea și a trăi bine până la capăt. Nu îi interesează nimic altceva, pentru ei necazul altuia este o bună ocazie de a scoate profit, de a-și face campanie, ei se dau cu barca trasă pe uscat, pentru ei războiul este o bună ocazie de a mai da de lucru firmelor celor față de care sunt datori vânduți.

Se dau mari conducători de oști, de țară și guverne, dar se fac unul pe altul mafioți, corupți, incompetenți arătând lumii două personaje jalnice, patetice, lipsite de personalitate, lipsite de conștiință și de cel mai elementar bun simț.

Se bat cu cărămida în piept vorbind de patriotism, de frații basarabeni, de românii din Ucraina, dar de fapt pe ei nu îi interesează nici românii din România, pe care se bat care să îi jecmănească mai mult, care să le taie din pensii și salarii, și care să pună mai multe taxe și impozite. Ce sentiment românesc pot avea ei față de românii din afara țării, când pe cei din țară îi sărăcesc, îi hrănesc după un Codex Alimentarus cancerigen, le vând munții și satele, le vând minele de aur și apele de sub pământ pentru a trăi ei bine ?

Vorbesc despre datoria față de țară, se plâng că nu mai are cine să apere țara în eventualitatea unui război, se miră ce legi să mai dea ca să îi cheme înapoi pe cei cărora acum câțiva ani le spuneau că dacă nu le convine în țară să plece, dar de fapt vând țara hectar cu hectar unor regi care au trădat-o și au lăsat-o pradă hienelor doar să scape ei cu viață familie și avere, urmașilor unor grofi care au furat-o și batjocorit-o, iar acum o fură din nou, și fac apologia cedării de suveranitate, pentru a se pune în slujba unor ipotetice State Unite ale Europei, sau Uniuni a Republicilor Statelor Suverane aripa Vest sau cum s-o numi.

Mint, amenință, se plâng, se laudă, se spurcă unul pe altul ca la ușa cortului, se toarnă unul pe altul ambasadelor marilor puteri, cerșind sprijinul și ocrotirea, oferind statelor civilizate imagine unor politicieni depravați care pentru o salbă de galbeni sunt gata îmbrace orice haine amestecându-se până la identificare cu clanurile pe care se prefac că le combat.

Se prefac că au inițiativă, că au propuneri pentru alții, dau lecții și sfaturi au pretenții, ridică glasul, iau măsuri radicale și dau declarații belicoase împotriva unora care îi provoacă pentru a arăta lumii ce papagali pot sta în fruntea unei țări, doi papagali care pretind că merg pe un drum când de fapt unul trage hăis și unul cea.

Le lipsește cea mai mică urmă de decență, dar vorbesc despre moralitate, despre drepturile omului, ale țărilor, se autoinvită la masa nașului când de fapt nu au cu ce să își plătească nici paharul cu apă plată oferit din complezență.

Au pretenția să stabilească ei reguli pentru alții, cine să participe la negocieri, cine  are dreptul să vorbească sau nu, care referendum este legal sau legitim și care nu, ce populație este majoritară și care este minoritară dar ei nu sunt în stare nici să spună care este populația cu drept de vot din propria țară.

Fac aprecieri vizavi de gesturile sau declarațiile altora, îi fac pe toți cei care se iau de ei nebuni, bețivi, clowni, uitând de circul pe care îl fac de ani de zile și starea de jenă și ridicol în care s-au pus cu diferite ocazii, certându-se în fața Europei pe scaunul oferit la conferințe și consilii europene, umilindu-se și umilind țara pe care cică ar reprezenta-o. Este de râsul lumii, ca matrafoxatul, așa cum a fost numit unul din ei de subordonatul celuilalt, să vorbească de beția altuia.

Se ceartă pe instituțiile statului ca pe ciorapi și trag de ele arătând unul spre altul și plângându-se că celălalt vrea să ia toate jucăriile.

Fac sluj în fașa maimarilor lumii, încercând să le anticipeze dorințele, oferind pe tavă tot ce aceștia ar putea dori, punând la dispoziția celor care le pot asigura scaunul, armata, sau ce a mai rămas din ea, pământul pentru baze permanente și rezervele naturale ale pământului.

Fac declarații provocatoare, dar țipă ca din gură de șarpe când sunt provocați tot prin declarații de aceeași factură.

Iau măsuri de război, vorbesc de mobilizare, rezerviști, buget de război, mărirea bugetului apărării, industrie de apărare, tancuri și avioane, dar apoi declară că România nu este în pericol, că toate astea sunt simple măsuri periodice, fără nici o legătură cu situația de la graniță.

Fac 10 exerciții militare pe săptămână cu trupe, nave, avioane ale unei puteri care când este NATO când forțe naționale, dar condamnă prezența trupelor unei țări la propriile granițe. Se pretind amenințați prefăcându-se îngrijorați de soarta țării, și invocă articolul 5 pentru o intervenție într-o țară care nu are nici o legătură cu NATO. Vorbesc despre articolul 5 al Pactului NATO, dar pe de altă parte spun că nu suntem în pericol de a intra în război. Atunci de ce vorbesc de art 5, când mint , când invocă art 5 sau când spun că nu suntem în pericol?

Vorbesc amândoi despre independență, suveranitate, dar bat din călcâie și se prezintă la ordin ori de câte ori sunt chemați la Bruxelles pentru a primi ordinul de luptă în 11 puncte, sau la ambasade, singuri, cu miniștri sau comisii parlamentare cu tot, dovedind că de fapt sunt slugi în propria țară. Unde s-a mai pomenit ca un prim ministru să fie chemat la o ambasadă? Cine e stăpân și cine este acceptat în România? Când Geoană s-a dus la Vântu, a fost dezavuat că s-a coborât și s-a dus la ordinul unui mogul de presă, dar când premierul se duce la un ambasador, tot în campanie electorală, nimeni nu spune nimic, acest lucru pare normal. Ce mai este normal într-o țară atipică?

Mai vorbesc domnii coabitanți acuma despre drepturile românilor din Ucraina, români pe care probabil vor vrea să îi apere cu tot ce pot și cu tot ce le oferă americanii, avioane, tancuri, sau mai știu eu ce. Probabil în numele acestor români vor invoca art 5 ca să poată să îi ”apere” . Dar până acum domnii coabitanți nu au auzit de românii din Ucraina? Iar ea, Europa, când a dat soarta românilor din Transnistria pe mâna ”peace-keeper”-ilor Armatei a 14-a ruse, nu știau că au drepturi? Acum brusc au devenit deosebit de importanți pentru conducerea politică a României, UE și SUA? Nu cumva cineva se folosește de ei pentru a interveni acolo?

Unul vorbește despre preluarea atribuțiunilor lui Ceaușescu, de Comandant Suprem și despre decizia de a interveni împotriva unui avion oficial al unei țări vecine, avion care zbura peste teritoriul țării, invocând o presupusă măsură europeană. Celălalt declară clar și concis : ”ca participant la ultimul Consiliu European, pot spune că nu s-a discutat problema survolului”deci măsura luată de premier nu are la bază o decizie UE și practic ar fi o încălcare de protocol.

Premierul cere întrunirea CSAT pentru a discuta probleme de siguranță națională, președintele spune că nu e cazul că nu suntem în pericol de război și nu suntem amenințați, dar nici unul nici altul nu spune că declarațiile miniștrilor și consilierilor legate de instituirea unor baze militare americane permanente este o amenințare la fel de permanentă asupra vecinilor pe care îi învinuiesc că vor să se extindă, dar și o amenințare și țintă prioritară pentru orice inamic, nu neapărat la României cât al SUA.

Pe de altă parte, președintele României și vicepreședintele Rusiei se ceartă ca doi bețivi pe margine șanțului iar premierul face din cearta lor subiect de politică externă și țipă că se simte amenințat ca Aspasia Cojocaru, de un mesaj al unui alt bețiv închipuit. Dacă vorbele lui Rogozin sunt simple vorbe aruncate la beție, cum spune Băsescu, de ce se întrunește CSAT și se răspunde diplomatic atâta vreme cât oficial, diplomatic nu am primit nimic? Aș putea concluziona că unul din ei minte, dar din cât îi cunosc, mint amândoi.

Domnul Președinte vorbește Harcov,despre pericolul federalizării Ucrainei, dar nu spune nimic despre ”regionalizarea” României, așa cum  nici domnul Ponta despre pactul făcut cu UDMR pentru o autonomie lărgită a regiunii Har-Cov. Pe ei chiar nu îi interesează de loc situația din România, văd numai peste graniță? Cum pot să vadă dacă sunt cu spatele la barieră, sau sunt dirijați?

Unul se laudă că l-a invitat pe Joe Biden în România și că acesta a promis că va veni de dragul lui. Celălalt ca să arate că el este mai tare, spune că Joe Biden după ce a fost invitat i-a cerut părerea, întrebându-l dacă e bine să vină sau nu. Infantilisme. Lumea rea spune însă că Joe Biden nu vine la noi pentru a discuta problema războiului civil în Ucraina ci pentru a discuta problema gazelor din Ucraina pe cere le va prelua fiul său. Acum mai are cineva dubii cu privire la interesele americane in ”democratizarea” Ucrainei? Alții, și mai răi spun că Băsescu l-a invitat pe Joe Biden ca să se laude că vine cineva și la noi și nu întrebe lumea de ce nu vine Obama la noi și merge în Polonia. Adevărul este că in ultimii 25 de ani am fost mereu tratați ca o țară second hand, dacă nu last hand, am intrat în NATO după ce au intrat toți vecinii noștri care au cerut, în UE la fel iar în Shengen încă mai visăm. Spune și asta ceva.Declarația ambasadei SUA vizavi de subiectul vizitei care cică ar fi  sprijinul în  lupta anticorupție arată odată în plus că licuricii ne cred idioți vânzând castraveți la grădinar.Noroc cu corupția din România că au și vizitatorii motive de ”discuții”.

Jocuri de copii, copii inconștienți care au transformat economia în tarabă de târgoveți, conducerea armatei în glugi de coceni, politica externă în bodegă, jandarmeria în caftangii cu permis de rupt picioare, spitalele în cimitire, cimitirele în afaceri cu locuri de veci, învățământul în fabrică de diplome pentru agramați, pușcăriile în case de odihnă pentru politicieni, iar țara în arenă de circ. Eu zic să lase ei grijile umanității pentru cei care le declanșează și le provoacă și să se ocupe de problemele românilor dar nu să le creeze ci să le rezolve.

Se pare că cei doi coabitanți au mai pus-o de o coabitare, un mic armistițiu înainte de mărețele vizite care urmează să le lumineze fețele, așa că s-au văzut și au decis care este poziția României față de Rusia sau Ucraina. De ce nu vorbesc despre poziția lor? Poziția lor este una ”nepotrivită” cum ar spune un celebru președinte american. Eu îi văd pe amândoi cu pantalonii în vine,aplecați, cu fața spre Licurici și cu fundul spre ”bariera ridicată”de la granița de Est. Știți ce e culmea? Amândoi acum 25 de ani aveau aceeași poziție, dar îndreptați invers, cu fața spre Est și fundul spre Vest. Stimați coabitanți, stați cum vreți, dar fiți atenți la difuzoare,să prindeți anunțul, nu se știe când se schimbă iar direcția, să nu pierdeți ocazia. Cambei!

PS. Înainte de a vorbi despre poziția lor, deja exprimată, cei doi ar fi trebuit să vorbească românilor despre poziția tehnicii NATO împrejurul Rusiei, așa cum se vede în foto. Este curios cum ”situația românilor din Transnistria” și a Moldovei nebăgată în seamă de când a fost vândută rușilor de cei care plâng de mila ei acum, a adunat pe lângă Rusia mai multă armată decât a fost folosită în războiul din Irak sau Vietnam. Lipsesc din foto rachetele Tomahawk, focoasele nucleare, submarinele americane de atac, ascunse in Marea Nordului portavioanele Nimitz si Stennis, staționate la distanță de croazieră. Toate astea așteaptă momentul, ordinul și… pifanii. Cu ce ar putea ajuta România efortul NATO?

Ultimă oră: MApN  ne anunță printr-un comunicat că :  ”Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a dispus înfiinţarea la nivelul ministerului a unui Centru de investigaţii socio-comportamentale.

            Specialiştii centrului vor desfăşura activităţi de profilaxie şi combatere a stresului operaţional specific misiunilor militare, prin pregătirea psihologică a personalului şi identificarea din timp a cazurilor sensibile care pot determina tulburări psiho-comportamentale.”

Comunicatul a uitat să menționeze că asta nu are nici o legătură cu Ucraina și este o activitate planificată care se execută periodic.