Lecţia Lukoil

Categoria Actualitate, Opinii, Politica

base ponta lukoil

Afacerea Lukoil, intervenția celor doi coabitanți în diferendul dintre justiția română și un contribuabil la bugetul de stat a fost și este pe larg dezbătută de media românească și poate și de peste graniță. Ambii semnatari ai actului de coabitare se învinuiesc unul pe altul de amestec în treburile justiției și culmea culmilor se mai și pârăsc unul pe altul la înalta poartă și porțile mai mici ca să arate cât de mizerabili sunt amândoi și România cât de blestemată e că îi are în fruntea statului și guvernului.

Pârâcioasă mică

Îmi amintesc cu neplăcere cât de contrariat era domnul Ponta că madam Macovei, actualmente aspirant la scaunul cotrocean, se plângea pe la Bruxelles despre pericolul la care era supus statul de drept când cu suspendarea lui Băsescu, învinuind-o că face imagine proastă României în lume. La fel de indignat era și după ce aceeași persoană împinsă de același Băsescu reclama marțea neagră și votul de la ora 23, când PSD-ul dorea să își scoată baronii de sub brațul legii prin legea amnistiei, ocazie cu care ambasadorii porților au năvălit în Parlament să ne ia de urechi, iar o întreagă comisie juridică parlamentară era chemată la ordin la o ambasadă fără ambasador, probabil de portarul de la ambasadă. Pe vremea aceea domnul Ponta spunea că astfel de practici sunt lipsite de seriozitate, că rufele trebuie spălate în familie că nu e frumos să ne ridicăm fustele în cap în fața Europei și să ne arătăm nicotina de pe lenjeria intimă. Acuma, curioasă răsturnare de situație, domnul Ponta este cel care scoate România în fundul gol în fața Europei mergând cu pâra la ambasade, uitând de demnitate, de familie, de rufe, de tot ce susținea cu câteva luni înainte. Bineînțeles cea mai penibilă situație a fost cea din Ianuarie 2014 în care ambii coabitanți se pârau unul pe altul simultan concomitent și în același timp, prin ”scrisori trimise de români” de pretutindeni aceluiași personaj John Kerry, ca doi copii de grădiniță care se ceartă pe o lopețică. Nu pot să nu mă întreb oare cât o fi râs Kerry de noi ca popor și cât timp au făcut acele scrisori deliciul țărilor civilizate.

Ponta sugerează, Lukoil șantajează

De data asta se pare că situația se repetă, dar intervențiile celor doi coabitanți în afacerea Lukoil este cu mult mai gravă și scoate în evidență aspecte mult mai grave decât o simplă intervenție în justiție sau pâre penibile de infantili. Desfășurarea evenimentelor, dinamica declarațiilor, deciziile luate ne dezvăluie un fapt care se bănuia, se știa dar nu fusese încă recunoscut era ascuns sub cuvinte frumoase, gen integrare, angajamente, privatizare, directive europene, parteneriat, strategic sau nu, etc etc. Urmărind declarațiile și evenimentele constatăm că:

1. Lukoil este cercetat pentru neplata unor taxe către statul român fapt pentru care judecătorii impun sechestru asigurator;

2. Imediat premierul Ponta, probabil avocat al firmei Lukoil, sare în sus și afirmă cu un dispreț total față de justiție și România ca stat, că nu vede de ce a trebuit pus acel sechestru, că doar cei de la Lukoil nu plecau cu conductele acasă, că nu e bine pentru stat pentru 3500 de români care riscă să rămână fără locuri de muncă, dar apoi aceștia devin 2500, ca să aflăm că de fapt era vorba de 400, dar tehnica asta e cunoscută încă de pe vremea celor 60000 de morți ai revoluției din 89. Supărarea sa era însă justificată nu atât de închiderea rafinăriei și pierderea locurilor de muncă cât de faptul că acei oameni ar fi putut veni să protesteze la el la palat, în plină campanie electorală, ceea ce este inadmisibil;

3. ”Inspirați” de vorbele primului ministru, reprezentanții Lukoil ies pe post și anunță că dacă nu sunt lăsați să își facă de cap își iau jucăriile și pleacă, închid rafinăria și România moare de foame;

4. Prinzând momentul să joace cartea patriotului sau naționalistului înfierbântat, apare pe post domnul Băsescu și le arată celor de la Lukoil ușa de la Ungheni invitându-i să plece dar mai repede că avem treabă și cerând etatizarea sau mai românește spus, confiscarea, preluarea rafinăriei de către stat;

5. Brusc Lukoil realizează că șantajul (sugerat de domnul Ponta) nu a ținut, pentru că trebuie să recunoaştem a fost un șantaj politic la adresa guvernului care trebuia să facă presiuni asupra justiției, și își reia activitatea. Bercea când a amintit de presă dacă Mircică nu îi dă banii a fost copil de ţâţă pe lângă Lukoil. Diferenţa este că Bercea cerea ce era al lui, iar Lukoil cerea ce era al statului.

Aparent lucrurile au revenit la normal, justiția ”nu a avut de suferit”, premierul anunță că el respectă deciziile justiției, care cică este independentă și eficientă, toată lumea e mulțumită, conflictul a fost depăşit.

Să tot fii investitor în România

Ei bine nu, nu e totul ok, această mică piesă a scos în evidență multe lucruri mai grave decât o simplă declarație sau intervenție de prost gust. Acest episod ne arată că:

• În România companiile puternice, fac ce vor, dictează și chiar dacă nu reușesc mereu, cel puțin încearcă să înșele statul, nu își plătesc taxele, nu se achită de sarcinile contractuale, practic sunt stat în stat. Să ne reamintim în acest sens marea firmă Bechtel care după ce a mâncat banii a plecat râzându-ne în față nu numai nepenalizată, ci și despăgubită;

• În România unele companii, favorizate de persoane influente din conducerea țării își permit să exercite presiuni asupra justiției, asupra statului, a guvernului, amenințând cu închiderea activității, concedieri sau alte măsuri neplăcute demonstrând astfel că ele sunt cele care conduc această țară. Culmea culmilor este că nu numai că încearcă să facă asta- și cine știe de câte ori au reușit- dar sunt chiar „sfătuite”să facă acest lucru. Să ne amintim că așa cum acum domnul Ponta se lamenta că rămân 3500 de oameni fără muncă înainte ca reprezentanții Lukoil să declare ceva legat de acest aspect, la fel, cu prilejul scandalului RMGC, domnul Șova, se lamenta și sugera firmei respective, că dacă se reziliază contractul, statul Român are de plătit o sumă importantă de bani. Nimic nu este întâmplător. Dar ciudat, domnul Ponta nu a plâns la concedierea celor de la Oltchim, atunci nu era în campanie, sau Oltchim nu dădea nimic? Tot un fel de șantaj au încercat și poate au și reușit și firmele Renault, cu autostrada Pitești –Sibiu, și firma Ford cu autostrada Craiova-Pitești, toate cer, guvernul promite, dar dacă nu pică nimic, pică și promisiunile. Sper că vă amintiți amenințarea apărută pe surse, cum că Renault pleacă în Maroc dacă nu i se face autostrada. Lor le sugera domnul Băsescu acest șantaj;

• În România firmele mari, din Est sau Vest, fac contracte cu statul român prin care ele nu pierd niciodată, de fiecare dată cel care pierde este statul sau mai bine spus românii, cei cărora băncile sau statul le iau casele dacă întârzie o lună rata la bancă sau li se blochează conturile în bancă dacă nu plătesc impozitul. Cum dracu se face că în relațiile cu cetățenii, persoane fizice, muritori de foame, statul urmărește zi de zi plata taxelor, dar la marii ”investitori” când aceștia nu își plătesc taxele cu anii, nimeni nu le face nimic, iar dacă se încearcă timid recuperarea unei părți infime, acestea fac presiuni, ba mai mult, sunt rugați să facă presiuni sau să plece bineînțeles în condiții dezavantajoase pentru stat, adică și fără plata despăgubirilor și cu un bonus,așa pentru țeapă?

• Punctul de mai sus, dar și realitatea ne duc la concluzia că atunci când se negociază aceste contracte, ele sunt negociate de la început sau prin acte adiționale secrete mai târziu de așa manieră încât firma să câștige în orice variantă. Cazul Microsoft, Bechtel, RMGC și cine mai știe câte altele, sunt dovada vie.

• În România, uneori negocierea contractelor statului cu astfel de firme se face în familie, prin firme de avocatură de succes în care găsim ca acționari sau angajaţi rude ale celor care negociază din partea guvernului, sau reprezintă guvernul. Este cazul firmei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, care a reprezentat interesele atât ale firmei Bechtel cât și ale RMGC atât înainte, cât și pe timpul cât la guvern ministrul marilor proiecte era domnul Șova, iar la firma respectivă lucra doamna Ana Diculescu Șova, mama vitregă a reprezentantului guvernului. Mă întreb dacă nu cumva aceeași firmă reprezintă acum și interesele LUKOIL, căci în acest caz coincidența ar fi strigătoare la cer.

Ei bine cu toate aceste date, mai miră pe cineva ce s-a întâmplat cu Lukoil și că s-a încercat un șantaj ordinar la adresa guvernului, șantaj însă sugerat de chiar reprezentantul guvernului? Cine și când va face lumină în acest caz și aceste cazuri ale contractelor cu marile firme? Cine va scoate la suprafață aceste contracte cu toate clauzele lor secrete dar înjositoare la adresa statului și cetățenilor României, cine îi va trage la răspundere pe acești guvernanți care fac jocurile și apără interesele companiilor private în dauna statului, deși sunt plătiți și aleși să apere interesele statului român? Îmi e teamă că niciodată pentru că atunci când cineva încearcă să afle adevărul, brusc nu se mai găsesc contractele. Domnul Șova știe de ce. Ne poate spune ceva domnul Șova, avocatul guvernului despre cazul Lukoil și dacă eventual firma mamei sale este angajata rușilor? Așa de curiozitate.

Pe scurt, frați români, dormiți liniștiți, guvernele României veghează la bunăstarea… companiilor care dau ciubucuri grase pentru contracte avantajoase…. pentru ele.

 

http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/08/09/romania-o-tara-cu-mai-multi-conducatori-decat-locuitori-563

http://www.in-cuiul-catarii.info/2014/01/11/razboiul-lacrimatiilor-6135

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/09/25/rosia-montana-ce-nu-spun-televizziunile-3-5186

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/10/24/sova-si-neglijenta-in-serviciu-5507

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Un Raspuns la Lecţia Lukoil

  1. ifrim

    Buuun,si atunci cum justifica soldele cei 12000 de lucratori SRI patrioti in ultimii 24 ani daca nu contracareaza cele detaliate mai sus precum si altele mai crunte? O fi posibil sa beneficiem de agenti dubli?