Săptămâna frecțiilor

Săptămâna care a trecut a fost săptămâna frecțiilor la diferite picioare dar făcute așa de dragul frecției nu al efectului terapeutic.
Frecție cu man(t)ă
Să începem cu primul ministru al țării, cât încă mai este, domnul Victor Ponta. Domnia sa nu mai poate de grija ambasadorului Ungariei la București care la rândul său nu mai poate de grija României. Cu domnul Ponta iată că am prins doi într-unul. Domnul ambasador se bagă în seamă pe subiectul vieții cetățenilor români așa la mișto, iar domnul Ponta se leagă și el tot la mișto de viața ambasadorului, deși recunoaște singur că ambasadorii intră în custodia președintelui iar el face doar gargară. Numai că făcându-se că lovește în ambasador domnul Ponta dă cu ricoșet în domnul Iohannis care – ni se sugerează subtil – nu are grijă să pună la punct ambasadorii obraznici. Și cu aceeași bilă tot cu manta, domnul Ponta atinge ușor și UDMR-ul. Dar toate aceste atingeri au efectul frecției la piciorul de lemn al calului colegului președintelui Camerei Deputaților.
Tot domnul premier mai face o frecție, la piciorul de lemn al românilor de data asta, declarând că în ultima ședință a CC al PCR și-a prezentat demisia dar aceasta i-a fost refuzată cu demnitate. Nu știu ce au răspuns colegii din coaliție dar bănuiesc că au gândit ca cei din 89: ” lasă șefu, nu e nevoie să demisionezi, te faci de râs, va crede lumea că ești slab de înger, lasă că te dăm noi jos, să plângă lumea de mila ta că ai fost trădat!”. Îmi amintesc cum privea cel de curând interzis către vechiul Victoraș, convins că omul cu piciorul în ghips este salvarea lui, când de fapt îi era călău și parcă îl văd pe actualul Victoraș privind cu aceeași speranță la viitoarea moțiune de cenzură către Gabriel, călăul atâtor oameni care și-au pus speranța în el, cu același efect. Cine nu învață din greșelile altora, are dreptul să învețe din propria experiență.
Frecție anti-putin(ă)
Colegul de coaliție al domnului premier, respectiv domnul Daniel Constantin, cel care l-a scăpat pe Viorel de Felix creând condiții optime pentru dosarul cu care acesta a fost îngropat, se leagă și el, tot așa de ochii lumii de subiecte cu care nu are nici în clin nici în mânecă, dar pentru că a fost săptămâna băgătorilor în seamă din guvern s-a gândit să se bage și el dacă nu îl bagă nimeni și a decis să vorbească despre Putin. Drept să spun Putin încă nu aflase de despre persoana domniei sale și speră ca măcar acuma să apară și el pe undeva prin rapoartele serviciilor de profil. Slabe șanse, mă îndoiesc că se va uita cineva în gura lui. Domnia sa vrea să atingă o culme, probabil culmea impertinenței. După ce România prin gura prea supușilor ei președinți au tot cerut marilor puteri să pună embargou pe produsele Rusiei, acum domnul Constantin cere ONU să impună Rusiei ce să facă cu excesul de produse, cele supuse embargoului. În opinia dânsului aceste produse ar trebui cedate celor mai mici și mai proști care și-au bătut joc de agricultură și nu sunt în stare să guverneze. Acum aproape două luni, un alt ”frecționar” se plângea că ploile și fenomenele extreme ne vin de la ruși, uitând de sistemul HAARP de la Corbu. Nu m-ar mira ca mâine să vină un ministru al agriculturii dintr-un guvern bananier să ne spună că seceta, recoltele slabe și lipsa de produse pe piața liberă se datorează tot lui Putin care refuză să ne dea produsele ”embargoizate”. Mare e ”Grădina Maicii Domnului” și proastă guvernare are.
Frecție parașu(ta)tă
Tot la capitolul frecții se aruncă și doamna Elena ot Pleșcoi, cea care face eforturi disperate să arate românilor cât de puțin le pasă actualilor guvernanță de soarta lor. Eu nu spun că nu are dreptate, dar dacă prin asta crede că cineva își va îndrepta privirile spre ea, partidulețul ei și mentorul ei spirtual, atunci ceea ce face este tot frecție. La cât de ”performantă” a fost ca me(nis)tresă , nici dacă va apărea în campanie în costumul Evei nu va mai suci nici un cap indiferent de care, mai mult sau mai puțin dotat intelectualicește, românii au văzut tot ce se putea vedea la ea, nu mai este nimeni interesat să mai încerce ”o nouă viață” alături de ea. Dar săraca ea încearcă, dacă nu reușește măcar face condiție fizică.
Frecție anti- celul(it)ă
Domnul Becali s-a apucat și el de frecat ridichi. După atâtea experiențe cu justiția și ca senator când se așeza lângă doamna Pivniceru ca să arate cine e el și ca penal când se așeza în contra lui Băsescu, a învățat măcar un lucru, acela că nu e bine să te pui cu magistrații. Dar pentru că nu poate uita și nici ierta, cu toată aplecarea sa declarată către pildele ”învățătorului”, simte nevoia să lovească în ”sistemul ticăloșit” și lovește cu mânie proletar-penală în neamul lui Vișinescu, băgând în aceeași celulă toți directorii de penitenciare din toate închisorile din România, din toate vremurile. Făcând acest lucru domnul Beecali, care nu mai vrea să fie mireanul Gigi, ci ”sfântul” Gheorghe, ca marele biruitor de balauri, crede că este ferit de eventuale repercusiuni, pentru că nu e așa, directorii de închisori nu au puterea să îi facă dosar penal, ei sunt simple manivele, nu au putere de decizie. Greșit domnule Becali, directorii din închisori, oricât de mici ar părea, sunt roți ale sistemului și dacă vă băgați în dinții lor putem să ne trezim cu încă un deget în pasta de mici, dar asta nu e treaba mea. Cert este că și atacul domnului Becali lansat așa la modul general, fără un obiectiv clar, fără dovezi, fără a nominaliza cine când cum, are tot efectul frecției, lucru care îl bagă și pe el în grupul celor care vorbesc ca să nu uite lumea că există.

Frecții telescopice
Vizavi de Vișinescu, justiția, sistemul, au vrut să arate românilor că brațul scurt al legii se poate lungi cât vrea sistemul și l-a condamnat pe Vișinescu fostul șef de penitenciar la nu știu câți ani de închisoare. De ce? Uite așa de al dracu, ca să potolească setea de sânge a presei și ca ”reparație morală” pentru … nu știu cine. Nu știu de ce, dar de la legile reparatorii ale regimului Ponta, eu de câte ori aud de reparații fac legătura cu bătaia de joc. Am putea să îi spunem condamnare la mișto pentru că în fond efectul condamnării e nul, ca și frecția la picior de lemn, condamnatul nu va face nici o zi de pușcărie datorită vârstei înaintate. Ce a făcut justiția timp de 25 de ani? A frecat menta. Acum freacă un picior de lemn. Dar cu domnul Vișinescu situația se încurcă creând un precedent de toată spaima pentru unii. Aflăm din presă că acesta a făcut parte din plutonul de execuție a lui Ioan Antonescu. Păi dacă e așa, după unii oameni zeloși, acesta ar trebui făcut erou național, că doar a ucis un ”criminal de război” nu? Cu toate astea legea îl condamnă. Să înțelegem că aceeași lege cu același braț telescopic îi va condamna cândva, peste 70 de ani, și pe cei care l-au ucis pe Ceaușescu? Nu ar fi exclus, nici o ”faptă bună” nu rămâne nepedepsită. Norocul lor este că grație actualelor condiții de trai, a sistemului medical, si grijii partidelor care ne colorează destinele, probabil nu vor apuca venerabila vârstă.

Fac frecție, deci exist este deviza noilor ”descartieni” ai zilelor noastre.

Te-ar putea interesa şi:

O zi plină

M-ai învins Dogarule

Kovesi-momentul adevărului

Gitenstein se crede preşedintele Americii

Mofturi şi moftangii

Despre

Vezi toate articolele lui →