Anul Nou cu oameni vechi

Înghiţiţi tovarăşi, înghiţiţi !
A venit si noul an, am mai trecut un prag, un prag al neputinţei şi dezbinării, al laşităţii şi batjocorii, în care politicienii au făcut tot ce au vrut iar românii în general au înghiţit ce li s-a dat. Apropiindu-se funia de par, sau termenul de încheiere a mandatelor, politicienii şi-au votat legi prin care să se pună la adăpost indiferent cine va veni la putere, şi-au votat salarii şi pensii europene dar au muncit “româneşte”, în timp ce pălmaşilor le-au dat taxe şi preţuri europene cu salarii româneşti. Iar românul a înghiţit.
Printre cei care au devenit specialişti la înghiţit, mai ales în sec, sunt militarii, Marea Mută, marii muţi al căror curaj este invers proporţional cu pretenţiile. După ce s-a ajuns ca industria militară să producă mai puţin decât o turmă de oi, că tot se poartă ciobanii, după ce ţara a rămas fără protecţie aeriană, fără flotă şi fără o conducere cu adevărat naţională, militarii se apropie de cota nu de avarie, ci de râs în ceea ce priveşte dotarea, capacitatea de apărare, înzestrarea dar şi grija conducerilor de partid şi de stat în ceea ce priveşte soarta lor şi a securităţii naţionale. Cei care au decis că un amărât de scut care oferă proptecţie ZERO României datorită apropierii de potenţialul şi tot mai întărâtatul inamic, după ce au pus la dispopziţia partenerului stratetgic nu doar carnea de tun necesară în Afganistan ci şi terenurile şi vieţile cetăţenilor civili din ţară, din ce în ce mai călcaţi cu maşina sau violaţi de soldaţii americani, politicienii care se cred patricieni dar în fapt sunt batracieni, îşi bat joc de militari la mod grossier parcă într-un concurs cu tema : “cine face mai mult mişto de armată”. La începutul anului 2015, presaţi de unele proteste,  unele reale altele mimate de şefii unor asociaţii care de fapt voiau doar să fie băgaţi în seamă, legea pensiilor militare a văzut lumina tiparului prin Iulie 2015 dar banii pe care îi promiteau şi îi promit politicienii militarilor nu s-au tipărit încă şi cred că mai degrabă se vor schimba banii decât să se vadă o punere în practică a unor prevederi pe care militarii le aşteaptă. Când a fost vorba să îşi voteze propriile salarii şi pensii suplimentare, cu adevărat “speciale”, parlamentarii s-au mobilizat şi au votat iar mutul a promulgat “în scârbă” sacrificiul. Dar legea pensiilor militare, deşi nu prevedea impact nici financiar nici social nu a putut fi pusă în aplicare au amânat-o strategic pe anul 2016 pentru a da posibilitatea “amendării” ei în aşa fel încât să se uniformizeze pierderile şi la cei care urmează să iasă la pensie, nu doar la cei care au deja pensiile în plată. Şi asta în numele unei aşa zise “reparaţii”, aşa cum a fost dată şi Legea 241 care ablocat indexarea pensiilor a zeci de mii de pensionari.
Surle şi trâmbiţe
Nici nu a început bine anul 2016, că Ministerul Apărării s-a grăbit să dea o serie de comunicate şi informaţii prin care să liniştească spiritele militarilor activi sau rezervişti, explicându-le că viaţa este roză. Cei atinşi de Roza poate vor sta liniştiţi mulţumindu-se cu cei 5 % trâmbiţaţi de noul guvern ca o mare victorie care este menitîă să acopere pierderile celor 15% başca alte venituri care sunt scoase din calculul pensiei. Ministerul dă acuma ordine după ordine pretinzând că toate sunt în avantajul militarilor, dar procedează la fel ca şi domnul Oprea cel care semna ordine de stabilire a condiţiilor de muncă pe care le secretiza în aşa fel încât prostul care primea pensia să nu ştie nici ce anume se aplică şi nici cui. Asta în numele unei aşa zise “protecţii” şi secretomanii pe care fiecare o înţelegea cum voia. Actualul ministru, om umblat prin lume, prin servicii, structuri şi ţări cu ştaif, plin de “bune intenţii” face şi el ce a făcut şi Oprea, adică schimbă legi organice cu ordonanţe de urgenţă şi calculează pensii în baza unor anexe şi directive la care cel căruia i se calculează nu are acces. Şi atunci vă întreb eu domnule Motoc, de unde ştiu eu colonel în rezervă Neacşu Marin, posesor a 8 decizii de pensionare în 2 ani de zile, din care 7 considerate greşite de chiar  motivarea L 241,   cât de corectă va fi noua decizie şi cum verific eu dacă datele introduse sunt complete şi corecte? Este o chestiune de bun simt care v-a scăpat atunci când v-aţi grăbit să emiteţi ordine ca Oprea. Domnule ministru, pensia unui cetăţean –şi aici cuprind toate elementele care duc la calcularea ei- este confidenţială, este adevărat dar nu poate fi secretă –sub nici un aspect- faţă de cel care beneficiază de ea aşa că trimiteţi-i la plimbare pe cei care v-au spus că nu trebuie să ştie pensionarul cum i se calculează pensia, recte şeful juriştilor din armată care poate a făcut armata, dar de râs şi căutaţi o formă prin care militarul să intre în posesia tuturor elementelor, inclusiv metodologia de calcul, dacă e nevoie formula magică de calcul sau softul pe care să îl acceseze în baza unei parole pr care să o primească de la CMZ, PENTRU CĂ ESTE DREPTUL LUI CONSTITUŢIONAL SĂ ŞTIE DE CE PRIMEŞTE PENSIA PE CARE O PRIMEŞTE ŞI CE ANUME A FOST LUAT ÎN CALCUL.
Pe lângă noile ordonanţe şi ordine ministeriale am fost inundaţi şi cu precizări ale Casei de Pensii care până acuma de câte ori era întrebată spunea că nu ştie nimic, că nu are datele necesare, că nu cunoaşte nimic despre o OUG care să modifice L-223. Brusc, după ce OUG-57 a fost scoasă pe piaţă, şi Casa de pensii “ ştie totul despre soarta legii şi ne umple de asigurări că totul este ok, că “NIMENI NU VA PIERDE LA PENSIE ÎN URMA NOII ORDONANŢE.” Afirmaţia este parţial adevărată şi la fel de nesigură ca şi legea apărută în Iulie 2015. Nimeni nu îmi poate garanta că până să mă vad beneficiar al noii legi, nu mai apar 124 de OUG prin care să fie modificate toate articolele actualei legi, deci asigurările şefului Casei Sectoriale de Pensii a MApN, pentru mine, sunt frecţii la piciorul unui şef de detaşament de paradă, ştie Oti cine.
Este cinic şi lipsit de respect, ca după ce timp de un an de zile ai tăcut ca Oprea după moartea lui Gigină, făcându-te că nu ştii nimic de soarta legii, a ordonanţei, metodologiei de aplicare, să vii acuma la început de an să îi bombardezi pe pensionarii în plată sau viitori, că va curge lapte şi miere, ceva în genul “staţi liniştiţi tovarăşi”. Tovarăşe Luca, să nu uitaţi că peste un timp veţi deveni pensionar iar cei care acuma se află în fruntea ministerului, politicieni sau ghiocei, vă vor trata exact la fel cum ne trataţi dumneavoastră, poate mai rău, dar nu mai bine. Să nu credeţi că dacă i-aţi slujit cu credinţă, ca domnul Maciu, sau ca domnul Năstase, veţi fi privilegiat. Veţi intra în ceata celor care nu contează , asta în varianta în care veţi prinde pensia, pentru că nu ar fi exclus ca până să vă vină rândul, aceiaşi politicieni să mărească vârsta de pensionare sau să modifice baza de calcul, aşa că aveţi grijă. Aud că premierul are în vedere modificarea legii salarizării şi apoi a pensiilor. Aşa e că vă simţiţi în siguranţă? Când veţi simţi că vi se taie craca de sub picioare vă recomand cu căldură să recitiţi comunicatul pe care l-aţi postat cu mândrie proletară în eter şi să vă autoliniştiţi.Modul în care aţi făcut informarea, ca şi momentul în care a ţi făcut-o arată că scopul acesteia nu a fost informarea militarilor ci “liniştirea” acestora, că aceste date şi informaţii le puteaţi face şi în Decembrie şi în Noiembrie şi în Septembrie 2015, dar atunci nu era politic recopmandat. Deci tovarăşe Luca, să nu vă fie cu supărare eu văd în gestul dumneavoastră o manevră politică, nu un gest camaraderesc sau o datorie profesională. Poate nu văd eu bine dar asta îmi arată ochelatii de pe nas. Ştiu că nu puteaţi acţiona “în afara ordinelor primite” dar mai ştiu şi ce prevede – încă- articolul 8 din Legea 80.
Lideri şi interese
Şefii asociaţiilor militarilor în rezervă sau activi s-au mobilizat şi ei dar nu la război ci la suprafaţă. În timp ce Dogaru face din nou spume la gură la propriu şi la figurat prefăcându-se din nou indignat şi ameninţînd cu sute de mi de oameni ieşiţi în stradă, pe care el îi va conduce pe culmi de civilizaţie şi progres apoi prin tribunale dar de pomană, pentru că aşa cum face de ani buni nu urmăreşte decât propria imagine care din păcate a fost atât de difuzată încât oricât aş fi eu de chel, când spun cuiva că sunt pensionar militar se uită la mine ca la cârlionţii lui Dogaru şi dă din mână. La recentul protest la care Shakal Zuluf promisese zeci de mii de protestanţi reprezentând ”societatea civilă” al cărei şef s-a declarat aşa cum s-a declarat dar nu a fost ales niciodată prin vot şef de sindicat, au venit după unele surse doar câteva sute, după abacul “Anastase” 1500, iar după relatările unui participant demn de încredere cam la 1000 de oameni, dar mai puţin de jumătate veniseră aduşi de Dogaru, ceilalţi veniseră pentru că doreau să facă ceva, altceva decât să stea de pomană sau să îl asculte pe cel care cu o mână promite iar cu cealaltă înjunghie. Shakal Zuluf promisese 3 zile de proteste furibunde, dar după prima zi s-a oprit, marcase momentul, televiziunile au preluat ameninţările lui, pe care le puteau de fapt relua din orice alt protest din ultimii 5 ani, nu se schimbase nimic, fraierii văzuseră că “el era singurul care se zbate pentru drepturile lor”. Culmea este că încă mai sunt unii, câteva sute, care mai cred în ce propăvăduieşte el, nu s-au fript suficient. Reamintesc celor care încă mai cred în intenţiile de apărare a drepturiloe militarilor şi societăţii civile clamate de Dogaru, că ori de câte ori poliţiştii au organizat proteste, Dogaru le spunea sindicaliştilor din SCMD că este o manipulare, şi că nu e bine să participe iar cei care o vor face să nu o facă purtând însemnele SCMD, să o facă pe cont propriu, iar asta numai şi numai pentru că nu era el organizatorul, vioara întâi.
Pe partea cealaltă, juristul din ANCMRR care joacă faţă de domnul Iliescu rolul prinţului Duda faţă de Mihai, trimite scrisori tuturor reprezentanţilor puterii, prin care îşi manifestă “desolidarizarea” faţă de protestanţii “lui Dogaru” pe care îi dezavuează şi combate, tot proletar, dar cu furie, protestul din 28 Decembrie, făcând însă temenele şi asigurând pe cei care dau subvenţii, grade şi bilete de tratament că el şi organizaţia sa sunt singurii care slujesc cu supuşenie flatulentele dosuri.
Sătuii
O altă parte a militarilor, cei care s-au săturat şi de bătaia de joc a guvernanţilor, şi de trădările şi declaraţiile găunoase ale şefilor de asociaţii, şi de laşitatea colegilor încă activi, şi de lenea şi lehamitea colegilor pensionari, se zbat şi încearcă să facă ceva căutând soluţii, încercând să îi mobilizeze pe toţi cei care pretind că sunt militari, dar au pierdut atât noţiunea cât şi mândria de militar, se adună, sunt gata să facă orice, indiferent cu cine, numai să nu stea ca popândăii şi cer unirea tuturor militarilor într-o formă asociativă care să cumuleze atât numărul cât şi forţa tuturor militarilor, pentru ca aceştia să nu mai tragă unul hăis şi altul cea, să nu se mai lase manipulaţi, divizaţi, prostiţi, aburiţi şi mânaţi de interesele unor şefi care bat mai repede palma cu şefii de partide sau servicii secrete decât cu cei pe care pretind că îi reprezintă. Pe cât de nobile şi întemeiate le sunt intenţiile şi eforturile, pe atât de slabe şansele să realizeze ceea ce doresc, pentru că acest deziderat nu este dorit nici de politicieni, nici de şefii de structuri guvernamentale, care nu văd cu ochi buni o structură care să fie susţinută de 200000 de oameni, dar nici chiar de şefii acestor structuri asociative, pentru că aceştia din urmă ar deveni astfel, din şefi, şefuţi şi nu vor mai putea să pretindă că reprezintă interesele militarilor nu vor mai fi invitaţi la televiziuni activităţi festive, mese întinse şi paranghelii. Dogaru, Iliescu, sau Alexandru sunt conştienţi că nu au nici o şansă de a fi acceptaţi sau aleşi în fruntea unei Uniuni Naţionale a Asociaţiilor Militarilor. Şi dacă ei nu pot fi puşi în fruntea unei astfel de Uniuni, de ce să pună osul la formarea ei? Mai bine să se declare fiecare adevăratul apărător al militarilor şi să încerce fiecare să atragă lângă el cât mai mulţi aderenţi promiţând fiecare ce poate, unul pretinzând că rezolvă problemele prin dialog, altul că protestele stradale sunt singurele soluţii, dar ambii, sau toţi, urmărind doar ca ei să fie în frunte, blamându-I pe celălalt sau ceilalţi. Nici FMR-ul domnului Gropan, deşi strange un număr de organizaţii împrejurul ei, nu pare să fie soluţia, pentru că la vârful ei sunt oameni care nu spun nimic adevăraţilor militari, şi pentru că par a fi un fel de lideri care vor de fapt mese rotunde pe diferite teme la care să se audă vorbind, să îşi etaleze gradele şi să bifeze o activitate, apoi să treacă la pregătirea următorului Forum pe o altă temă de interes naţional sau strategic, fără nici o finalitate practică. Orgoliile, frustrările, ambiţiile, dorinţa de putere, în unele cazuri interesele meschine şi trădarea, guvernează activitatea şi faptele majorităţii şefilor de asociaţii. Cei care mai doresc încă să facă ceva sunt, ca şi puţinii oameni adevăraţi care ar putea face ceva în societate, scârbiţi de ceea ce văd pe lângă ei şi prefer să nu se bage în activităţile sau iniţiativele altora, pentru că nu ştiu sau nu au date suficiente referitoare la cei care ar încerca să facă cu adevărat ceva.
Cine ne opreşte
În fapt marea problemă este neîncrederea militarilor în cei care sunt în fruntea acestor asociaţii, neimplicarea celor care ar putea face ceva şi ar putea prezenta garanţii de integritate şi pregătire profesională, ca şi lipsa de acţiune a marii majorităţi a militarilor, activi sau rezervişti, care ar vrea ca cineva să facă ceva dar dacă se poate să nu fie ei cei care să se mişte din faţa televizorului sau a calculatorului sau din fotoliul din pridvor. Activii se tem că îşi pierd funcţiile, poate libertatea, rezerviştii se tem că îşi pierd timpul, liniştea. Toţi ar vrea să se facă ceva dar nici unul nu vrea să facă el. În aceste condiţii Marea Mută devine Marea Moartă. Să nu ne facem iluzii, aşa cum nici scutul de la Deveselu şi nici călăraşii de la Kogălniceanu nu vor apăra ţara de o eventuală agresiune armată, indiferent din partea cui ar veni, nici Dogaru sau Alexandru sau mai ştiu eu care politician, fost militar, nu vor apăra interesele militarilor, aşa cum nici, Ciorbea, Mitrea, Radu Vasile, toţi foşti lideri sindicali, nu au apărat interesele celor pe care se lăudau că îi reprezintă, trecând toţi în tabăra cealaltă după ce şi-au încordat muşchii. Este o chestiune de timp până vom vedea adevărata faţă şi adevăratele interese ale fiecărui lider care se pretinde acuma protectorul militarilor. Despre Dogaru a reînceput să circule materialul cu investirea sa ca lider sindical de către serviciile secrete. Apărătorii acestuia spun că asta ar fi mâna duşmanilor militarilor dar uită să spună că de fapt duşmanul nu este cel care a scos informaţia pe internet, ci cel care a fost investit să îşi bată joc de militari din interior, cu atât mai mult cu cât el însuşi nu este un adevărat militar, fiind şi el gradat ca şi cârnăţarul Onţanu, pe linie de partid, numai că nu în mandatul Oprea, ci în mandatul Ilie Ceauşescu. Iar acuma după cinci ani în care lumea l-a văzut spumegând cu o greaţă nedisimulată faţă de tot ce nu îl laudă, lumea civilă, dar necivilizată, a ajuns să pună rezerviştilor eticheta Dogaru cu tot ce a făcut el în armată sau în afara ei. Nu lumea este de vină, nici cei care scot pe piaţă documente compromiţătoare la adresa lui, ci cei care lasă ca această imagine, sau cea a celorlalţi conducători de asociaţii, Bartolomei masoni sau securişti mascaţi, să îi reprezinte.
Fac un apel la şefii unor asociaţii, oricât de mici ar fi ei, sau ele, să se caute, să se contacteze, să lase ruşinea, timiditatea sau modestia deoparte şi să pună bazele la început din două trei, apoi tot mai multe asociaţii, unei uniuni naţionale a asociaţiilor militarilor, care să nu urmărească altceva decât interesele militarilor indiferent de grad sau specialitate. Unii colegi, printre care Milea Edmond a iniţiat o pagină pe facebook, a celor care vor cu adevărat ceva real şi cinstit şi a îndemnat pe toţi cei care nu au ruginit să se adune. Este un pas, o iniţiativă şi chiar dacă sunt convins că şi aceasta va fi împănată de servicii, ceva ceva tot se va face, oricum mai mult decât nimic. De undeva trebuie început.
Cu actualii lideri de asociaţii, vanitoşi, orgolioşi, incompetenţi, frustraţi, compromişi, nu se mai poate face nimic, iar miltarii, armata, merită o altă soartă. Nu o să facă nimeni ceea ce noi înşine nu vrem să facem. Vrem schimbare, e timpul să ne schimbăm noi şi să facem schimbarea din interiorul nostru, altfel nu vom putea schimba nici clasa politică, nici măcar modul în care suntem percepuţi, văzuţi, trataţi sau înţeleşi. Nu putem cere să fim respectaţi dacă noi înşine nu ne respectăm statutul şi imaginea, lăsându-ne conduşi de oameni compromişi sau cu o imagine mai mult decât îndoielnică. Putem ieşi în stradă şi 500000, dacă ieşim sub steagul unui individ compromis sau trădător, dacă lăsăm un manipulator să ne reprezinte în faţa guvernanţilor, a presei, a societăţii civile, sau un linguşitor şi pupincurist care urmăreşte doar grade şi fonduri guvernamentale, vom realiza ceea ce am realizat până acuma.
Stimaţi colegi militari, până nu vă schimbaţi propria atitudine, propriile defecte, până nu veţi înţelege că nu va lupta nimeni pentru voi, până nu vă veţi respecta propriul statut şi propria imagine în faţa societăţii, nu veţi putea obţine nici respect şi nici drepturi. Nu mai aşteptaţi să vină Tilică să vă facă planul de desfăşurare sau să vă care porharta, şi nici şefii să vă dea ordin, sau soldatul de la BPL să vă aducă calcul cu hotărârea de la eşalon, puneţi mână şi gândiţi că nu doare. Vă spun eu, că ştiu asta. Dacă Iohannis a putut să se aleagă preşedinte pe Facebook, dacă Ghiţanii au reuşit să se adune pe 4G şi să schimbe o lege, noi nu putem să ne adunăm sau să comunicăm şi să ne oganizăm în afara “ structurilor ordonate”? Păi dacă nu putem, de ce ne plângem ?

Documente de interes legate de pensiile militare :

https://www.facebook.com/groups/1686473368235919/