Capra cu trei iezi în variantă politică

27 noiembrie 2016 Categoria Opinii Scris de

iezii-romaniei

Motto: capra sare masa, iada sare casa

 

Nici un proverb nu putea să ilustreze mai bine activitatea   sau evoluţia locuitorului de la Cotroceni  din 89 încoace, dar mai ales a ultimilor  doi locatari. Potcoviţi de populaţie cu apelative care le caracterizează obiceiurile, unul numit  Matelotul, sau Matolitul, celălalt Mutul, cei doi au obiceiuri şi apucături care îi apropie, dar şi care îi diferenţiază.

 

 Ce îi apropie?

–         Ura viscerală faţă de oponenţii politici, ură care merge până la a ordona instrumentarea unor dosare împotriva celor pe care îi consideră dusmani personali, oponenţi, potenţiale sau reale riscuri ;

–         Dispreţ faţă de alegător, cel care LE dă să mănânce, cel din a cărui trudă  se plimbă ei şi îşi aranjează cuibuşoarele pe care vor să le primească după ce îşi termină mandatul şi pe care le renovează  şi  aranjează din timp, pe banii prostului care se lasă manipulat şi minţit, cel care s-a  obişnuit atât de mult cu batjocura încât nici nu o mai sesizază, o consideră stare de normalitate;

–         Dorinţa de înavuţire, cât mai mult şi cât mai repede, deşi unul din ei nu are cui lăsa toate casele pe care le are, pentru că aşa cum a declarat, nu a avut timp să facă copii, el s-a  preocupat de carieră;

–         Lipsă de respect faţă de lege, folosirea acesteia şi a celor care ar trebui să o slujească, în interesul personal, considerându-se fără doar şi poate nu doar mai presus de lege ci chiar şi de Dumnezeu, pentru că nici de mânia acestuia nu le e frică;

–         Folosirea instituţiilor statului, a slujbaşilor statului pentru atingerea propriilor scopuri, în mătrăşirea unor fapte şi dosare, ascunderea  sau distrugerea acestora;

–         Folosirea unor oameni, sau grupuri de persoane în atingerea scopurilor şi apoi aruncarea acestora la gunoi, sau chiar puşcărie,  pentru a scăpa de ei. Petre Roman,  Stolo, Blaga, MRU,  Cocoş, peneliştii care l-au făcut pe Iohannis preşedinte de partid, sunt câteva exemple;

–         Umilirea şi obedienţa faţă de atotputernicii euro-atlantici ai zilei,  graba  cu care nu doar că le execută ordinele dar şi  încearcă să le intre pe sub piele prin acţiuni “preventive” de a le ghici dorinţele. Amândoi s-au umilit  pur şi simplu, aşteptând, milogind o mână întinsă, un zâmbet, o băgare în seamă la Bruxelles, arătând jalnic, penibil;

–         Trădarea fără scrupul a intereselor cetăţenilor, chiar ale statului, prin cedarea  suveranităţii statului, sub toate aspectele, politic, economic, financiar şi militar, Matolitul  făcând chiar un scop declarat din această acţiune;

–         Vânzarea resurselor strategice ală ţării fără scrupul, fără remuşcare tuturor celor care printr-o  forma sau alta, direct sau prin influenţe ( numite lobby) le puteau asigura prezenţa  sau stabilitatea  pe tron;

–         Lipsa bunului simţ, a celor şapte ani de acasă care ar fi trebuit să le conducă întreaga activitate, înainte de orice pregătire sau educaţie şcolară sau universitară, pentru că toate aceste “calităţi” enumerate mai sus, nu puteau fi puse în practică de un om cu bun simţ la purtător. În plus, comportamentul lor în diferite ocazii, plecând de la “ţiganca împuţită” până la “ ghinion”, demonstrează  din plin cota de bun simţ a celor doi;

–         Infatuarea, un ego fără margini, un orgoliu împins până la patologic, faţă de care paranoia este un cuvânt prea mic, prea sărac în sensuri;

–         Credinţa că ei sunt buricul pământului, că ei deţin adevărul absolut şi de necontestat, că nimeni nu le poate contesta supremaţia sau superioritatea şi că ceilalţi sunt furnici pe lângă ei;

–         Teama de revoltă, folosirea forţelor de opresiune ale statului, de la braţul înarmat până la braţul legii, pentru a-i  pedepsi sau opri pe cei care încearcă să le submineze poziţia sau să le conteste autoritatea pe care o consideră nu doar legitimă ci chiar divină;

–         Manipularea şi minciuna, furtul sub toate formele sale, de la furtul de imagine până la cel al bunurilor naţionale sau folosirea falsului în declaraţii pentru a obţine avere şi putere;

–         Un suflet total insensibil la tot ceea ce înseamnă suferinţă, ba uneori folosirea suferinţei altora pentru a ieşi în faţă, a poza ca salvatori sau eroi, dovedind astfel un suflet negru, abject. Cazurile ziariştilor “răpiţi” şi al  oamenilor   arşi la Colectiv sunt emblematice;

Poate ar mai fi şi alte lucruri care îi  unesc, dar nu vreau să vomit aşa că mă opresc aici.

 

 Să vedem ce îi diferenţiază:

-Matolitul şi-a creat imaginea singur, el a folosit treapta pe care i-a pus-o sub picior Petre Roman, apoi a muncit singur, asiduu, temeinic şi crâncen ajungând de la neica-nimeni la preşedinte – trebuie să recunoaştem- cu mari eforturi, iar acestea i-au  fost răsplătite cu vârf şi îndesat pentru că a ştiut să se folosească de oameni şi a ştiut şi să îi aleagă, dar mai ales să îi lege de el;

– Mutul a fost suit în scaun, el singur nu ar fi reuşit şi nu a făcut nici un gest, deşi e  sas iar saşii sunt recunoscuţi ca oameni muncitori, a ajuns primar ajutat de FDGR, de relaţiile din Germania ale părinţilor, de legăturile de la Bruxell, de influenţa doamnei Merkel şi PP, de trădarea şi vânzarea Adormitului , de prostia şi necinstea conducerii PNL de la acea vreme, iar în final de servicii interne şi externe, de fapt externe, că internele sunt total subordinate externelor (când spun externe, nu mă refer la SIE) care au reuşit ceva ce nu a mai reuşit  nimeni până acuma, să schimbe nu intenţia de vot, ci votul românilor cu 20 de procente în câteva zile  la alegerile din 2014.

– Matolitul avea şarm totuşi, aşa chior cum era el, era simpatic, ştia să se facă simpatizat, fie că folosea expresii de cartier,  fie că dădea vina pe băutură pentru gafe, fie că dădea un răspuns care te lăsa perpelex, fără replică, fie că dădea un cap în gură, el “era popular”  avea acel aer de “pe ăsta îl cunosc parcă l-am văzut ieri în cartier, ducea gunoiul, e de pe aici”;

– Mutul este total opus, este anti-social, se screme să scoată două vorbe, zâmbeşte ca o hienă, constipat, fals, oricât ar încerca nu se poate face nici măcar plăcut, dar să mai fie şi  iubit sau simpatizat, este total rupt de lume, el a trăit şi trăieşte pentru cariera lui şi atât. Declaraţia sa că nu a făcut copii ca să poată străbate în carieră spune totul;

– Deşi, aşa cum am spus, amândoi sunt gata să se folosească de poziţie pentru a influenţa, instrumenta, inventa orice pentru a scăpa de duşmani, Matolitul  s-a oprit în răzbunarea lui la cei care l-au atacat personal, a încercat să îi tempereze, i-a  avertizat că îi va costa faptul că se leagă de el. Iohannis în schimbă loveşte în tot ce nu este cu el , grupuri de oameni,  lideri de partide, partide, chiar dacă nu i-au făcut incă nimic, numai de teamă că i-ar  putea sta în cale şi ar putea să câştige ceva ce el îşi doreşte. Să te ferească Dumnezeu să te apropii la 1 km de ceva ce este în atenţia Mutului. Ultima ispravă, cea cu parada de 1 Decembrie spune totul. Matolitul s-a mulţumit să  nu dea mâna cu Păcălici şi Ţapul la Parada din 1 Decembrie  2009,   Mutu nici măcar nu îi invită pe cei care îi sunt oponenţi politici, deşi, culmea el trebuie să fie apolitic;

– Matolitul a venit la putere sprijinit de un partid pe care l-a ridicat, l-a format după chipul şi asemănarea sa, el a fost locomotiva, motorul, inima, partid  care a mers cât a fost cu el, apoi a înfiinţat altul. El a avut în spate oameni care l-au iubit, adulat, respectat, sau l-au urmat de teamă, din interes.

– Mutu a primit totul de-a gata, el nu a mişcat  un deget, el cere doar supunere, el are pretenţia ca partidul să facă totul pentru el, toţi membrii de partid să i se supună necondiţionat, nu acceptă sfaturi, nu suortă să fie contrazis, de când a luat el frâiele, partidul  s-a prăbuşit întrun an cât altele în zece, dar el nu vrea să realizeze că totul se întâmplă din cauza lui, el schimbă preşedinţi de partid,  schimbă candidaţi, unul mai prost ca altul, schimbă destine, chiar dosare,  după criterii de obedienţă, nu de competenţă. Matolitul  a ridicat partide, Mutul  le îngroapă.

Poate mai sunt şi altele, dar ce rost mai are? Important este că aceşti doi oameni au condus şi conduc ţara, unul vrea să rămână preşedinte, celălalt se visează premier şi la cât de adânc dorm românii, există mari şanse să îi vedem pe aceşti doi oameni acolo unde îşi  doreşte fiecare. Atunci să te ţii! Eu sunt convins că se vor înţelege. Unul se va ocupa de plimbarea  paltonului, celălalt de plimbarea banilor. Numai pesedist să nu fii pe mandatul lor.

 

Oricum aşa cum spuneam, ne putem mândri că de la Păcălici  încoace, fiecare “ied” a depăşit performanţele predecesorului. Păcălici  l-a omorât pe Ceauşescu şi câteva mii d eoameni, ca să poată lua el puterea şi să o lase “comuniştilor cu faţă umană” şi securiştilor cu faţă de sereişti. Tot el a început demolarea construcţiilor “regimului totalitarist”  pe  care le-a luat din mâna “poporului” pentru a le pune în mâna noii clase de “descurcăreţi”,  în fond a foştilor secretari de partid şi securiştilor, turnătorilor, agenţilor acoperiţi,  aceloraşi oameni care le gestionaseră şi înainte. Cei de după el au preluat ştafeta şi au mers mai departe în opera de distrugere a economiei şi şanselor  de progres real al României, privatizând, adică distrugând şi vânzând tot. Păcălici  a fost capra, cei trei de după el au fost iezii. Dacă iezii au supt şi sug de la capră, românilor ce le rămâne?

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Despre

Vezi toate articolele lui →

11 Raspunsuri la Capra cu trei iezi în variantă politică

  1. geofreeland
    27 noiembrie 2016 - 20:15

    „Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de desvoltare a acestei ţări, este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c’un cuvânt geniul lui să rămâe şi pentru viitor norma de desvoltare a ţării şi să pătrundă pururea aceast a desvolt ar e. Voim statul naţional, nu statul cosmopolit, nu America dunăreană… Noi credem că, menţinându-ne cu statornicie punctul de plecare al statului naţional, e mai mult ori mai puţin in diferent dacă oamenii care supun desvoltarea lor proprie desvoltării naţionale a României, sunt în orice caz de origină pură traco – romană, sau dacă într’un număr de cazuri, această origine nu este atât de proprie”.

    „Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc, decât păstrând drept baze pentru desvoltarea sa tradiţiile sale istorice, astfel cum ele s’au stabilit în curgerea vremilor”.

    „Noi susţinem că, e mai bine să înaintăm încet, dar păstrând firea noastră românească, decât să mergem repede înainte, desbrăcându-ne de dânsa prin străine legi şi străine obiceiuri”.

    „Oricine va voi să definească marele mister al existenţei, va vedea că, el consistă în împrospătarea continuă a fondului şi păstrarea formelor. Forme vechi dar spirit pururea nou”

    Citate din Eminescu. Geniul neamului romanesc. http://www.vistieria.ro/carti/istoria_romanilor/scrieri_politice.pdf

  2. Iulian
    28 noiembrie 2016 - 8:04

    Astept cu nerabdare Parada mău!….apoi suspendarea si referendumul mău!
    Legea s- a schimbat, parca!?

  3. ionel
    28 noiembrie 2016 - 11:40

    Asa cum ne-a obisnuit,dl Neacsu a prezentat cele doua caricaturi „Matolitu si marele Mut”intr-un mod plastic de invidiat,cum putini reusesc sa o faca.Stima si respect dle Neacsu.

  4. Marin Neacsu
    28 noiembrie 2016 - 11:56

    @Ionel,
    Nu e nimic plastic, e purul adevar exprimat cat se poate de concret si realist.

  5. geofreeland
    28 noiembrie 2016 - 21:01

    Susținători ai președintelui ales al SUA, Donald Trump, au început să organizeze proteste împotriva lui Soros, pe care îl acuză că s-a aflat în spatele revoltelor din SUA, de după victoria lui Trump. După cum scrie site-ul USA Today, americanii care l-au votat pe Trump au decis să denunțe în stradă implicarea financiară a magnatului american, care a sprijinit-o financiar pe Hillary Clinton, în declanșarea manifestațiilor împotriva lui Trump. Pentru că, așa cum susțin cei care sunt de partea lui Trump, manifestațiile au fost finanțate de Open Society Foundations.
    „În cele din urmă, pare tot mai clar că el (Soros) trimite aceste grupuri ca să creeze haos și dezordine, fără niciun motiv. Și nu văd cum asta poate ajuta la ceva”, a scris Rochelle Winther pe rețelele de socializare.

    Am citat o stire http://www.activenews.ro/externe/USA-Today-Americanii-pro-Trump-se-moblizeaza-impotriva-implicarii-lui-George-Soros-in-protestele-anti-Trump-Sa-demascam-capetele-Hidrei-Soros-138679

    Proteste impotriva rezultatului democratic al alegerilor? Haos si dezordine, fara niciun motiv? Ma astept la aceeasi reteta dupa 11 decembrie. E unul cat dulapul care nu accepta o sentinta judecatoreasca definitiva, darmite niste amarate de alegeri „ale lui”, pentru „parlamentul lui”, „guvernul lui”, ziua nationala a romanilor „numai a lui”, parada militara in „cinstea lui”…L’etat c-est moi! L’etat c-est moi! L’etat c-est moi! Oricum de Sarbatori va merge la instructaj in Florida, probabil cu „avionul lui” luat cu banii necheltuiti de Voiculescu la sanatate si returnati la finante si cu banii romanilor pentru Cumintenie.

  6. geofreeland
    29 noiembrie 2016 - 10:43

    In 11 decembrie 1910, O. Goga ii scrie, de la Paris, unui prieten (vezi Pro domo, in Pagini publicistice, Ed. Dacia, 1981, p.94) ca a ajuns pe coastele Vezuviului, unde „era intunecat si din craterul aprins se ridicau suluri negre de fum… M-am infiorat in clipa asta, trupul mi s-a racit…Mi-am dat seama ca sub picioarele mele clocoteste o lume care se zbuciuma necontenit si in orice clipita poate acoperi cu torente de foc intreg cuprinsul. Si cum am stat asa pironit locului, cu sufletul stapanit de fiori(…)ce am vazut! La vreo douazeci de pasi de mine, un animal tacticos, linistit si cuminte isi vedea de treaba. Pastea saracul magar si Vezuviul fumega mai departe…Mi-ai ghicit vorba. Da, asa am vrut sa zic: multi magari avem noi in Ardeal, care pasc (inconstienti!) pe coastele Vezuviului nostru…”

    Sursa http://www.cuvantul-liber.ro/index.php?mact=News,cntnt01,detail,0&cntnt01articleid=41064&cntnt01returnid=64

    Revenim la evocarea lui Al. O. Teodoreanu, CINA CEA DE TAINĂ, deoarece nu credem că altundeva i s-ar fi adus poetului transilvan un elogiu mai fierbinte, ca vizionar al viitorului României Mari. Asistaseră la acea conferinţă de la Teatrul Naţional şi la dineul ce a urmat, «… partizanii politici din Moldova, Bucovina şi Basarabia». Acolo a vorbit din nou oaspetele din Ardeal. Şi spune Al. O. Teodoreanu: «… Ceea ce s-a întâmplat la cină… nu poate fi tăcut. Minune a fost acolo şi despre minune scriu(…) Nu-l credeam în stare pe d. Goga şi nici pe nimeni să poată atinge asemenea culmi ale inspiraţiei şi sunt convins că, dacă această minunată cuvântare ar fi fost difuzată, toată ţara ar fi îngenunchiat (s.n.). Într-un moment de superioară înălţare mesianică şi de halucinantă inhibiţie divină, vorbitorul părăsise loc şi vremi, contopind sufletele tuturor în acele tainice regiuni ameţitoare, unde se zămislesc destinele unui neam (…) Trimis al Destinului, venea să vestească în ceasul al unsprezecelea mântuirea unui neam. N-a fost discurs, nici prelegere, nici predică, a fost un imn închinat redeşteptării naţionale. A fost minune. Minune adevărată, precum mai sus am scris (…) Am văzut oameni plângând». Finalul se referă la ecvestra lui Fremiet din faţa Palatului Administrativ din Iaşi: «Superbă în neclintire, statuia lui Ştefan cel Mare se ivise în spatele vorbitorului şi, cu buzduganul întins, din veacuri, Voievodul îl binecuvânta. Aşteptam zăngănit de arme şi tropote de cai. Dar umbrele plăieşilor încremeniseră şi ele cu mâna întinsă, voind parcă să zică: «Ascultaţi-l, urmaţi-l, căci în el este mântuirea». Şi, pe când Meşterul se îndrepta extenuat spre ieşire, am simţit mâna Trecutului materializată pe umărul meu şi i-am auzit glasul stins: «Înzileşte-l, Doamne, că e trebuitor la aceste vremi!».
    Sursa http://www.dacoromania-alba.ro/nr54/octavian_goga_iasul.htm

  7. geofreeland
    29 noiembrie 2016 - 10:53

    „Donald Trump a dovedit că știe să lupte în condițiile în care nu doar presa neoliberală îl ataca fără încetare, dar o majoritate a partidului republican se disocia sarcastic de el, ridiculizându-l nu o dată și asta s-a petrecut până nu demult.
    Acum pot fi văzuți oportuniștii curtându-l pe cel legitimat de mulțime. Vor toți funcții grase în noul guvern, vor să refacă partidul republican descompus de trădare. O tempora!
    Nu în ultimă instanță a fost importantă pentru votanții lui Donald Trump intenția lui expresă de a face pace cu lumea din afara Americii.
    Poporul american s-a săturat să vadă banii colectați din buzunarele lui, prăpădiți în aventuri războinice costisitoare, care aduc tragedii în familiile de aici și în familiile din țări situate la mii de mile depărtare.
    Cred că a reținut fiecare că în victory speech (discursul victoriei), Trump a formulat clar direcțiile politicii sale externe: „We will get along with all other nations willing to get along with us. We will deal fairly to everyone – all people and all other nations. We will seek common ground, not hostility, partnership, not conflict” (Ne vom înțelege cu toate națiunile dornice să se înțeleagă cu noi.
    Vom trata cinstit cu oricine – cu toți oamenii și toate națiunile. Vom căuta temeiul comun, nu ostilitatea, parteneriatul, nu conflictul). Asemenea gânduri de bun simț n-au fost demult rostite de un președinte nou ales.
    De la G.W. Bush încoace au zăngănit fără încetare armele. Imediat după 9/11 s-a întocmit la Pentagon lista celor șapte țări care urmau să fie invadate, dintre care până acum doar Iranul a scăpat de „humanitarian intervention” (intervenția umanitară).
    Hillary Clinton a votat ca senatoare pentru invadarea Irakului și a continuat pe tot parcursul mandatului de secretară de stat să militeze strașnic pentru distrugerea atâtor popoare din Midle East.
    Este celebru videoclipul în care, parafrazându-l pe Cezar, a rostit râzând we came, we saw, he’s dead (am venit, am văzut, el e mort), referitor la uciderea lui Gadafi. Acel videoclip a îngrozit pe mulți și eu mă număr printre ei. Oamenii vorbeau din ce în ce mai mult de Armagedon.
    Moștenirea pe care Hillary Clinton o lasă împreună cu Obama în domeniul politicii externe este sinistră. Va fi nevoie de timp ca lumea să își redobândească încrederea în Statele Unite ale Americii.
    Ca să ai prieteni nu poți trata mereu de pe poziția de dictat, mai ales când lumea se diversifică, devenind multipolară. Popoarele ultragiate vor crede o vreme ca troienii: timeo Danaos et dona ferentes.
    Să nădăjduim că rațiunea și bunul simț vor prevala și ne vom bucura de pace. Eu mă întorc la marele nostru Mihai Eminescu spre a aminti de imaginea prismei de cristal cu fațete strălucitoare cu care este comparată umanitatea în romanul său Geniul pustiu.
    Să ne întoarcem tot mai des la marii poeți ca să ne întoarcem la noi înșine, lucru fără de care nici o revoluție tehnică nu face două parale. Căci vorba lui Christos la ce să ne fie bune comorile, dacă ne-am pierdut sufletele.
    Eu zic că acesta este mesajul profund al alegerilor americane din 2016.”

    Fragment dintr-un articol scris de Silvia Jinga Sursa http://www.clipa.com//a19610-Speranta-238-ntoarcerii-la-normalitate.aspx

    Merita citit cu atentie.

  8. Marin Neacsu
    29 noiembrie 2016 - 19:54

    @Geofreeland,
    Parerea mea personala este ca in afara de niste vorbe aruncate pentru cei care vor sa il asculte, Trump este un Iohannis un pic mai evoluat. La aceasta ora este zero la nivel de orienatre in spatiu, zero la nivel de diplomatie, zero la nivel de strategie, habar nu are ce si cum va face cand va fi presedinte, ii e o frica de moarte de ceea ce va urma, nu stie pe cine sa se bazeze, in cine sa ase increada, ce va face cu puterea pe care o are, sunt convins ca va face multe gafe, va spune vorbe mari dar ii va fi frica sa actioneze pentru ca nu prea are sustinatori, nu din cei politici, nici propriul partid nu se inghesuie sa il sprijine pentru c[ el nici macar nu este un om de partid, este un om din partid.I e asa de frica sa faca ceva incat ii va pune pe altii sa faca, va „testa” piata cu propuneri care vor veni din gura altuia, nu din gura lui si va actiona in functie de reactia strazii. Am mai spus-o si repet, nu cred ca va apuca finalul de mandat, pentru ca daca e sa faca ce a promis in campanie va fi mancat de inamici, daca nu va face, vor trage toti de el. E un papagal care a dat culoare campaniei dar atat.

  9. geofreeland
    29 noiembrie 2016 - 20:53

    @Neacsu
    De acord cu nestiinta responsabilitatilor globale. Becali spunea „daca am nevoie de avocat sau de inginer, ii cumpar”. Echipa din jurul lui fi cheia. Trebuie sa fie impenetrabila si loiala. Principiile ii sunt simple si cred ca nu banii il vor fac sa le renege. Oricum, indiferent cat va sta la Casa Alba, refuzul popular al clintonilor si barackistilor, au subrezit vizibil sistemul. Ca sistemul se readuna ca in filmele alea cu terminatori, ca negocierile vor admite compromisuri, ca evaluarea riscurilor ca stat vor indulci ruptura si socul, sunt tot atatea ecuatii previzibile. Totusi, votul ferm american inseamna si o mare responsabilitate. Nu cred ca America va renunta la razboaie. Si campul tactic deja este prefigurat in Africa bogata in resurse si mana de lucru pe 2 lei, vorba cuiva, iar acolo francezii, chinezii, nemtii si rusii incep sa nu mai aiba loc unii de altii. Nu stiu, dar e posibil, ca in spatele lui Trump sa fie acel sprijin al structurilor de forta si ele satule probabil de mismasuri peste limita securitatii. Altfel ar insemna ca americanii sunt chiar utopici. Eu nu cred asta.

  11. Marin Neacsu
    30 noiembrie 2016 - 0:57

    @Geofreeland,
    Chiar creyi ca va urma o schimbare de politica a SUA? Numai un copil poate crede că în SUA preşedintele face jocurile. El este doar ocupantul scaunului, nimic altceva. El face jocurile celor care l-au suit acolo, asa cum face si Iohannis. El doar spune ceea ce trebuie să spună. Va fi Trump un presedinte „antisistem, sau ca sa fim mai concreti, anti Israel, aşa cum se spune? Chiar daca mental ar putea fi, chiar daca declaratiile sale de campanie au lasat sa se inteleaga asta, vei vedea -deja s-a si vazut- ca dupa ce a fost … ales, chiar si discursul lui s-a schimbat, nu numai intentiile. În plus, Ca si Iohannis, NU ARE SUSTINATORI LOIALI, are doar profitori pe langa el, ma tem ca isi va umple cabinetul, ca si Iohannis cu buşoi şi alinuţe.

Statistici T5