Joi, 20.03.2017, la Craiova au fost deschise activităţile dedicate Zilei Trupelor Terestre , prin Cupa Presei şi Cupa Rezervistului la Tir. Activitatea s–a desfăşurat, aşa cum era de aşteptat, în Poligonul Balta Verde şi spre bucuria organizatorilor, dar şi a participanţilor, puţini, dar grupaţi, nu a plouat şi a mai ieşit şi soarele. Poate vremea din ultimele zile a făcut ca prezenţa competitorilor să fie aşa de subţire şi dacă la presă era de aşteptat, nu pot crede că nişte cătane bătrâne, (poate prea bătrâne?????) s-au speriat de câţiva stropi de ploaie şi au preferat să stea acasă sau poate nu au vrut să îşi murdărească preţioasele haine în poligon.
Personal am fost foarte dezamăgit, pentru că deşi activitatea a fost popularizată din timp, deşi până acuma rezerviştii făceau scandal că nu sunt băgaţi în seamă de activi, deşi în alte garnizoane rezerviştii ar vrea, dar nu le organizează nimeni astfel de întâlniri cu praful de puşcă, la Craiova, rezerviştii s-au săturat deja de activităţi dedicate lor. Poate, dacă şi pe 25 Octombrie eforturile ganizoanei vor fi răsplătite prin aceeaşi absenţă, ar fi cazul să se renunţe, nu de alta dar au fost mai multe camioane sau ţinte decât participanţi şi e păcat de atâţia bani, timp şi eforturi irosite, când militarii mai aveau oricum şi alte activităţi în program. A fost pur şi simplu jenant să văd că la cei aproximativ 50 de militari angajaţi în activitate, fără a lua în calcul şi paza poligonului, au fost doar 4 participanţi la rezervişti. Nu mai pot spune altceva decât ruşine, din nou, rezerviştilor şi mulţumiri organizatorilor.
Tinta lui Bucur
Domnul General Daniel Petrescu, prezent şi dânsul în poligon îmi spunea că intenţionează ca începând cu ediţia viitoare să dedice fiecare ediţie unei personalităţi militare a Garnizoanei sau Trupelor Terestre. Îmi spunea că anul acesta ştie că se comemorează 10 ani de la decesul generalului (pm) Predatu Dan şi ar fi dorit să îi dedice această ediţie dar activităţile din ultimul timp s-au succedat nedorit şi nu a avut timp să rezolve formalităţile necesare. Îi mulţumesc personal şi pentru această intenţie şi pentru organizare şi pentru prezenţa la activitate.
Tinta lui Florigoanta
În atare condiţii, cu concurenţi număraţi pe degetele la o mână, este evident că nimeni nu a plecat cu mâna goală, au fost diplome pentru toţi. La grupa rezervişti, a fost nevoie de două serii de departajare pentru a se stabili ocupantul locului 3. La ultima tragerea de departajare câştigătorul, Lt.Col.(r)Florigoanţă Ilie a obţinut şi cel mai bun punctaj, 48 de puncte din 50, cu două mai mult decât câştigătorul locului I, dar cum tragerea fusese de departajare, pentru stabilirea locului 3, locurile 1 şi doi fiind decise în cadrul seriilor de concurs, i-a fost acordat locul câştigat în urma departajării.
Deci tragerea nu a fost lipsită de suspans şi moment frumoase, au lipsit doar participanţii.
Iată clasamentul , pe categorii de trăgători:
Cupa Presei
Cupa rezervistului
Locul I: Plt.maj(r) Bucur Laurenţiu
Locul II: Col (r) Neacşu Marin
Locul III: Lt.col Florigoanţă Ilie
Menţiune: Cap(r) Dozescu Bogdan
Mulţumiri încă odată organizatorilor! Iată că şi Dumnezeu a ţinut cu ei, pentru că ar fi fost păcat ca atâţia militari să stea în ploaie pentru atât de puţini participanţi.
PS: Sugerez organizatorilor ca la următoarea ediţie să promită că vor băga ceva în pensia participanţilor, sau măcar că vor scoate bromura, poate aşa vor veni mai mulţi, că în ultimul timp în afară de cuantumul pensiei se pare că altceva nu îi mai interesează.
Felicitari colonele si scriitor si infanter in poligon fa,ne de ras, umileste,ne !Biroul OM al Bg. nu merge sa-si convoace proprii rezervisti din planurile de mobilizare la aceste trageri de antrenament?
@Ifrim,
Cei de la OM se roaga la Dumnezeu sa treaca la pensie pana la primul exercitiu de .. mobilizare.
Ma neica, las ca-i bine! Daca veneau freo cinspe rezervisti iti dai sama de cate serii de departajare era nevoie!?
Ma tot intreb, de ce nu vin rezervistii la astfel de manifestari? Pot fi mai multe cauze:
– nu au stiut pur si simplu
– nu au avut detalii privind locul, ora, transportul, ochelarii si bastonul
– nu au chef, tot pur si simplu
– au terminat-o de tot cu armata de azi care nu mai e armata in care ei au trait o viata
– au alte treburi de primavara (sarbatorile fastuos paralizante cu lumini prin cimitire si oua colorate, sapatul prin gradinile Edenului de resedinta, mai niste analize medicale, vacanta nepotilor)
– si de ce sa mai traga cu arma? Sa ce?
– unii din zona poate ca nu mai vor sa se reintalneasca din varii motive
– exista o discrepanta intre respectul pentru rezervisti ai activilor si presupusele merite arogate ale celor care sunt in rezerva
– cu varsta, traitul din amintiri e periculos (aici refuz sa comentez pentru ca „fosta-i lele cat ai fost!” devine violent in raport cu adaptarea la realitate)
– sentimentul de inutilitate, asemanator brazdei napadite de buruieni…
Ce bucurie sa-ti mai provoace o astfel de socializare printr-un concurs de tras cu arma? Sa simti patul de lemn lacuit langa barbie, sa chinui vederea sa prinda linia de mira, sa vezi nedefinit tinta piept camuflata in verdele poligonului, sa auzi tacanitul metalic de extractie al tubului cartus prin fumul opintit de recul…Un miros iute de VUFL (pulberea) arsa sa-ti zgandare narile adulmecand vremuri cand, in tine poate statea calificativul unei echipe intregi…Vremuri…
Mizeria tradusa prin hacuirea, ciopartirea, justificarea mincinoasa, recalcularea la infinit, fluidizarea si bagatelizarea pensiilor rezervistilor militari, ca viata lor, mintita patriotic, inacrita impotriva unui dusman pana si sub pat, supravegheata si coordonata de propaganda politrucilor si inveninata de scormonul ci-stic, marginalizarea spre derizoriul unei etichete de „apartenenti ai armatei comuniste”, toate nu au facut decat sa provoace sentimentul unei alienari de camarazi intre niste antivomitive, gen Emetiral.
Ce ramane? Ramane ca una din deformarile profesionale este aceea de mandrie. O mandrie similara cu „stralucirea de-altadata” cand, la parada militara de Ziua Noastra Nationala (nu a unuia), alamurile fanfarei fac inima sa bata in ritm de „treceti batalioane romane Carpatii” ca al tuturor militarilor, vii si nevii, ai acestui neam sfant. Cand parada se incheie si vin cei de curatenie parca aduna si sufletele noastre ramase pe caldaram…
@geofreeland,
Prea multa filosofie, pentru a masca un miserupism traditional.