Cui îi mai pasă?

1 iunie 2018 Categoria Actualitate Scris de

Lucrurile au luat-o razna de mult în România. Deși pare simplist și lipsit de sens, sau de răspundere pentru cineva anume, situația nu poate fi aruncată pe spatele unuia sau altuia, de vină sunt toate partidele care au condus și conduc România, toți președinții pe care i-am avut, toți prim miniștrii și miniștrii care au adus țara în situația în care se află acum. De ce? Pentru că ei au dus-o pas cu pas unde este acum, îndrumați sau nu de alții,plătiți sau nu, dar susținuți de toți cei care au dorit să ne aducă la stadiul de blastulă. De vină suntem și noi, cei care de tot atâția ani votăm aceiași măscărici. Dar noi am mai avea o scuză, ne-a trebuit ceva timp să vedem ce fac și să înțelegem că orice partid ar veni la putere, țara merge în aceeași direcție: către dezastru. Dar acum, acum când e clar și pentru un orb că ne scufundăm, ce așteptăm? Cui îi pasă?

Decizia CCR privind demiterea Luluței a luat mințile lui Iohannis și acoliților săi. Ludovic Orban, măscăriciul de serviciu al președintelui strigă sus și tare că președintele nu trebuie să se supună acestei decizii. Dulapul național, laș ca întotdeauna, tace ca mutu și se face că nu știe că despre el e vorba, deși normal ar fi fost să iasă și să spună ce are de gând să facă. Lașitatea lui asmute și mai mult taberele. Posturile tv slugarnice celui ce îl susțin pe Iohannis nici nu mai țin cont de legi, Constituție, normalitate, caută argumente, oricât de anticonstituționale ar fi ele, să împiedice măsura. Împricinata, Luluța, cea care s-a făcut de râsul lumii după atâtea cazuri în care a luat-o peste bot de la instanțe pentru caricaturile de dosare instrumentate, dar mai ales după începerea cercetării favoriților de Prahova, face pe proasta, și face bine, adică cu talent, adoptând și ea poziția mutului dar punându-și portocalele care i-au mai rămas prin coș, să protesteze și să se declare ei amenințați dacă le cade propteaua. Adică, dacă un procuror este găsit vinovat și înlăturat din funcție, este un atac la democrație. Dar când procurorii au ridicat și scos din funcție un membru al CCR, pentru că așa au vrut mușchii lor, de ce nu a făcut nimeni scandal? Acum partida prezidențială consideră că este normal și democratic să atace decizia CCR și pe membrii acestora, pe motiv că ar face jocuri politice, dar în 2012 când lumea a ieșit în stradă și a spus că CCR a făcut jocul lui Băsescu păstrându-l în funcție printr-o minută ilegală, în ciuda votului cetățenilor, toată clasa politică care acum vrea să curgă sânge CCR, a sărit în sus că se urmărește un atac asupra statului de drept, că moare democrația în România și a cerut intervenția Europei. Acum aceiași oameni cer sprijinul celor pe care îi slujesc, pentru a da jos aceeași structură care făcuse același lucru în 2012, dar în favoarea lor. Și toate astea se întâmplă sub ochii noștri, cei care am trăit și trăim cele mai tâmpite evenimente pornind din 89 încoace, sub numele aceleiași democrații. Când Ceaușescu a fost dat jos și condamnat de o instanță soră geamănă, sau mai bine spus mama instanțelor de azi, nu a sărit nimeni, nici din țară, nici din Europa, să condamne bătaia de joc și atacul asupra statului de drept. Dar acum când trebuie schimbat un procuror care a făcut de râs noțiunea de justiție, se revoltă toți cei protejați de această ”justiție”. Să facem o simplă enumerare a câtorva din faptele doamnei Kovesi :

Episodul sufrageria
Episodul Coldea
Episodul Ghiță
Episodul Portocală

Sunt numai cele mai cunoscute și tot atâtea motive de demitere. Că Iohannis nu vede, nu e de mirare, că doar ea l-a scăpat de dosarele cu retrocedarea bunurilor tuturor asociațiilor naziste, cu casele luate prin declarații false, cu traficul de copii, și cine știe câte alte asemenea. Dar să iasă lumea în stradă pentru a susține o asemenea caricatură de procuror, mi se pare de neînțeles.

Nu contest faptul că judecătorii( dintre care unii sunt și ei judecători doar cu numele) din CCR sunt numiți politic, indiferent cine îi numește, că toți sau aproape toți au schelete pe care le țin alții în fișete, că toți votează cum le cer cei ce i-au numit, dar asta se întâmplă de la înființarea CCR și asta se întâmplă și în CSM și în DNA și în ICCJ și în SRI, și în MI și în toate structurile care au un amestec sau interferează cu viața politică. Până și amărâții de generali și comandanți de brigadă au fost numiți cu sprijin politic, și unitățile militare au fost înființate sau desființate la ordin politic, pentru ca unii primari să poată fi primiți cu onoruri militare sau unii preafericiți să beneficieze de fanfară la sărbătorirea zilei de naștere. Dar cui îi mai pasă?

Asta se întâmplă de 29 de ani și mulți oameni, o parte din media, cea neaservită a tot spus asta, dar toți s-au făcut că plouă, pentru că știau că mai devreme sau mai târziu, când ei vor fi la putere, le va veni rândul să profite, să își impună voința și să se adăpostească sub umbrela acestor instituții de forță, nu democratice. Nici una din aceste structuri nu este democratică, asta o știe orice român, totul este putred, corupt, plecând de la procurori, judecători, care se consideră Dumnezei, până la ultimul Piedone din poliția locală a unui orășel de provincie. Aud că domnii procurori vor să se ”elibereze”, că vezi doamne se simt amenințați. Ei amenințați? De cine? Dacă pleacă Luluța nu mai sunt liberi? Dar nu realizează că susținând acest lucru se autoincriminează? Păi ce, toată justiția română stă într-un singur om? Luluța conduce justiția în România? Ei toți își pierd libertatea, serviciul și drepturile dacă mama portocalelor pleacă? E grav, e foarte grav, pentru că semnatarii recunosc astfel că depind de ea, că ea îi ține acolo unde sunt iar dacă ea pleacă, ei îți pot pierde .. funcțiile, poate și libertatea, pentru că serviciile pe care i le-au adus ei i-a ținut acolo. Dar cui îi mai pasă?

Iar românii, aceiași români care pretind că anul ăsta își serbează centenarul Unirii, au toate șansele să serbeze cea mai mare dezbinare dirijată din afară, dar înfăptuită prin cozile de topor din interior. Cel mai vinovat din toți însă este președintele Iohannis care pune interesele personale -și poate și altele străine- în fața intereselor nației, făcând un joc laș, murdar, antinațional. Îi convine sau nu, deocamdată decizia CCR nu poate fi încălcată, este cea mai înaltă instanță chiar dacă clownul Orban declară că există o instanță mai mare decât CCR, ”poporul” adică un referendum. A uitat domnul Orban că referendumul este o consultare fără putere juridică, are rol consultativ iar Parlamentul, ca și CCR –ul în 2012, pot ține sau nu cont de părerea populației? Și atunci, de ce atâtea cheltuieli? Cine le plătește? Tot prostul de român. Ar trebui să plătească cel care pierde și atunci să vedem cine mai cere. Cui îi mai pasă?

Ce va face Iohannis? Ca și până acum își va bate joc de români. Va aștepta ca alții să îi rezolve situația, poate Ambasada SUA, poate UE, poate muther Merkel, poate ONG-urile, poate rezistenții(ups, am uitat că e tot una cu ONG-urile), poate Soros, ( ups, iar am uitat, e tot una cu ONG-urile și cu rezistenții) poate Dragnea, care acum are ocazia să joace cea mai mare carte, anunțând că orice decizie ar lua Iohannis nu se pune problema suspendării (e maestru în această direcție) dar numai dacă va primi garanția achitării în toate procesele. E în stare, e exact de aceeași teapă cu Iohannis, îl doare în fața Belinei de români. Acești doi indivizi i-au depășit pe Ponta și Băsescu. Ne ducem pe un drum fără întoarcere, dacă un președinte de stat stă ascuns în palat atunci când toată țara îi așteaptă reacția și decizia care nu poate fi decât una singură, oricât de neplăcută ar fi, altfel aruncă în aer Constituția. Că trebuie făcute modificări ale Constituției, este adevărat, chiar dacă nu așa cum ar vrea unii și alții. Că trebuie restructurate toate instituțiile statului? Da dar nu văd cine le-ar schimba când toți decidenții sunt la fel. Că trebuie să intrăm în rândul LUMII și să scoatem procurorii din tagma magistraților? DA, pentru că suntem singura țară în care procurorii se trag de șireturi cu judecătorii, ba chiar îi trag ei pe judecători, că judecătorii nu își pot permite. Dar cine să facă astea, când toată clasa politică, toate instituțiile sunt corupte? Repet, mă tem că suntem pe un drum fără întoarcere. Cine să facă toate astea? Cui îi mai pasă?

Licuricii își freacă palmele, au reușit să ne colonizeze, să ne desființeze armata, să ne distrugă economia, să ne exploateze resursele, să ne învrăjbească încât nu m-ar mira să văd zilele astea român mușcând la propriu din român. Știți ce este culmea? Cică firma austriacă Schweighofer, cea care simțind cutremurul și-a vândut pădurile, ca să nu mai poată fi învinuită de defrișări, este cercetată pentru că a cumpărat lemn tăiat ilegal. Unul din directorii firmei declara că nu ei sunt de vină, ci autoritățile (pe care ei le mituiseră, unul dintre cei care le-au pus palma, nu fără interes, fiind chiar domnul Iohannis) pentru că nu au luat măsuri să îi verifice și oprească pe cei de la care ei au cumpărat. Și bomboana pe colivă o pune faptul că un alt austriac, vezi Doamne îngrijorat de soarta pădurilor din România, vrea să fie pedepsită România pentru afacerile nașilor lui Iohannis. Cui îi mai pasă?

Aud că în încercarea disperată de a scăpa de decizia CCR, slujbașii din Penitenciare, prin sindicatele lor s-au trezit tocmai acum să îi reclame pe Todiraș pentru abuzuri. Uite,vezi cum apar la suprafață sforile? Cred că nici Toader nu știa cine dirijează sindicatele din penitenciare. Acum știe. Păi dacă tot vorbesc de abuzuri, de ce nu vorbesc sindicaliștii din penitenciare de abuzurile pe care le comit ei asupra condamnaților, că s-ar scrie romane timp de 10 ani non stop dacă s-ar apuca cineva. Domnilor sindicaliști penitenciariști, una din două, ori sunteți vânduți, ori total lipsiți de orientare. Dar cui îi pasă?

Mai aud că România a fost condamnată la CEDO pentru închisorile CIA din România de pe vremea lui Băsescu, care declarase că nu există așa ceva în România. Păi Nu ar fi cazul să se deschidă o anchetă pentru a se afla cu a cui aprobare, la a cui cerere și cine se face vinovat de aceste fapte? Nu, pentru că s-ar ajunge peste ocean și s-ar supăra Ambasada SUA pe noi, iar dacă se supără portarul de la Ambasada SUA pe noi, sau poate chiar și a celor cu care a făcut Dragnea afaceri suspecte, cine ne mai sprijină? Așa că noi plătim, dăm bani deținuților care s-au plâns, Băsescu behăie pe la televiziuni, domnul Klemm ne dă lecții de democrație, CEDO ne dă condamnare după condamnare, iar noi ne uităm la tv, dăm laicuri, ne scuipăm pe facebook unii pe alții fără să știm măcar pe cine. Luluța are și ea un amestec aici deoarece a declarat cu gurița ei că așa ceva nu a iezistat în România ei. Dar cui îi pasă?

Legăturile secrete dintre Schweighoffer Holzindustrie și Klaus Iohannis / DOCUMENTE

PS: Și ca turul să fie complet, în plin conflict instituțional cauzat de orgoliul nemăsurat al unui ”mărginit” din Sibiu, individul lasă românii să se sfâșie între ei ca proștii, iar el pleacă în mutherland să primească 10000 de euro pentru o treabă bine făcută. păi ce să facă cu ei, că pe lângă banii primiți de(la) Schweighoffer, cei 10000 E sunt bani de hârtie igienică. Dar așa ne trebuie!

Domnul președinte s-a manifestat de ziua copilului în Germania și s-a oferit să doneze banii primiti de la structurile de specialitate germane, unei asociații, un ONG, care se ocupă de copii, dovada a legii lui Lavoisiere că în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se spală. Domnia sa declară : „Am decis să nu iau eu aceşti bani, ci să îi donez pentru un scop caritabil. Am găsit o fundaţie – Fundaţia «Un copil, o speranţă», care are rezultate foarte frumoase şi va primi această sumă de bani”.Mă dădură lacrimile. ”Un copil, o speranță” oare se referă la speranța unei noi adopții? Nu m-ar mira să aud că fundația se ocupă și de adopții, eventual în Canada. Pas cu pas !Întrebare: când a găsit domnul Iohannis fundația respectivă, că se pare că nimic nu e întâmplător și nici așa de….la plesneală.Doamna CARMEN IOHANNIS ESTE PRETINĂ CU DOAMNA MIRUNA TUDORACHE, FONDATOARE FUNDAŢIEI «UN COPIL, O SPERANŢĂ» (U.C.O.S.) din Sibiu. Așa spun gurile rele, și mai spun și că Werner, în calitate de primar,a favorizat această fundație încă de acum 11 ani, prin Hotărârea nr. 292 din 27.09.2007 pentru prelungirea cu titlu gratuit a imobilului din Sibiu, Aleea Streiu, nr. 8, unde funcţionează fundaţia. Ei, iată cum a găsit domnul Iohannis această fundație.

http://evz.ro/inchisorile-secrete-cia-in-romania-sri-a-primit-bani-de-la-cia-pentru-a-permite-utilizarea-unor-locatii-secrete-ca-centre-de-interogare-si-tortura-adevarul.html

Despre

Vezi toate articolele lui →

13 Raspunsuri la Cui îi mai pasă?

Geofreeland

1 iunie 2018 - 10:48

Mie îmi pasă. E momentul să ne trezim. Mai sunt unii și unele p-aici cărora nu le pasă. Treaba lor. Au și ei dreptul la dejecții ca orice sistem biologic. Numai că unii latră, pur și simplu, că așa se aud pe ei. Revin. Klaus nu merită nicio clipă stima funcției supreme a poporului român. Instigă, la ordin, la încălcarea legii supreme: face pollitică și nu are voie, nu veghează la respectarea Constituției de către înalți funcționari, nu se implică obligat să fie mediator în disputele dintre partide, nu dă raport națiunii, evită să se pronunțe asupra gravelor disfuncții și abuzuri în justiție, nu a luat nicio atitudine privind ingerința serviciilor în justiție, aduce acuze încălcând prezumția de nevinovăție a oponenților politici, el însuși nu are încredere în justiție în ce-l privește personal, instigă la proteste participând la mitinguri ilegale, dărâmă guverne cu sprijinul ong-urilor și al altora, formulează acuze nefondate actului de guvernare subminându-l în loc să medieze, se opune oricărui act legislativ, tergiversând aplicarea legilor, la intervențiile în Parlament, reprezentantivul suprem de aleși ai poporului, sfidează, glumește ironic și aduce acuze pur politice, discriminează protocolul ceremonial pe criterii abuzive, angajează România fără mandatul dat de Parlament (achiziții militare, înțelegeri și acorduri de care nu dă socoteală prin informare), nu promovează țara în interesele ei oriunde se plimbă, are o deschidere diplomatică unisens excluzând relațiile cu întreg mapamondul, solicită obsesiv demisia și defăimează actul de guvernare ca scop în sine, subminând încrederea investitorilor, evită ostentativ și blochează consultarea națională pe tema definirii familiei creștine, a educației și justiției, manifestă obediență și atacă în forurile europene însăși propria politică internă, lansează mesaje în spațiul public instigând la nerespectarea legii, crează false probleme deturnând atenția publică de la problemele reale, comunică voit discreționar insuficient și refuză orice abordare profundă pe teme majore…Atitudinea emfatică, dubla măsură, aroganța în comportament induce agresivitate și ură. Îl vedeți pe Klaus în hora unirii, la cinstirea eroilor, la inaugurarea unui obiectiv național? Cine e acest om? Are un singur crez: Germania deasupra tuturor! Ăsta e președintele de azi al României. Vreau să aud un lucru frumos în afară de bicicletă, ski, Miami și Teneriffe. Am avut regi nemți și i-am iubit pentru că au făcut mult pentru țara română. Deveniseră români și norodul a răspuns prompt la chemările lor din iubire. Cui îi pasă? Nouă, tuturor celor ce ne iubim patria, încă e a noastră, cu strămoși, bunici, părinți și copii, de mii de ani, sub valuri de migrație, ca și acum, între mari puteri, ca și acum, jefuindu-ne, ca și acum. Se vede și din satelit, 26000 de hectare de păduri tăiate barbar, încălcându-se cutuma ” codrule, codruțule, ce mai faci, drăguțule?” Codrul… Mai e frate cu românul? Ne pasă? Europo, la voi e la fel? Așa se comportă un președinte sau un monarh? Eu cred că nu și de aceea sunt stimați sau iubiți de popoarele lor, spre propria bunăstare.
neacsum

1 iunie 2018 - 11:47

@Geofreeland,
Toate acuzele tale, corecte si dureroase pentru cei carora le mai pasa, sunt tot atatea motive de suspendare, dar .. cine sa il suspende, pentru ca imediat ce incearca unul sa i se opuna, i se arunca in spinare un abuz, i se face dosar de cercetare si devine penal. Asa a patit recent Viorica( despre care, cu toata gentiletea de care as putea da dovada, nu potspune ca isi merita locul) care a fost bagata in gura lupului pentru ca nu s-a dus sa ii dea lui raportul, asa a patit si Toader, care prost nu e, si a facut un raport, cat de cat realist privind activitatea Lulutei. Spun cat de cat realist, pentru ca ar fi meritat unul zdobitor, dar el a fost bland.
Vladimir Putzin

1 iunie 2018 - 13:41

@ Marinică,
Cica ar fi existat urmatorul dialog.
– Stimate domnule, am venit sa va cer oficial mana fiicei dumneavoastra.
– Bucuros să ti-o ofer tinere, dar te rog spune-mi cam cat castigi dumneata intr-o luna.
– Fix 1.100 € domnule.
– Păi bine tinere, banii astia nu-i ajung fiicei mele nici pentru hartie higienica.
Ajuns in fata tinerii, pretendentul este intrebat cu sufletul la gura de aceasta.
– Ei ce ți-a zis tata ?
– Nu a fost prea clar raspunsul lui, dar ce am inteles sigur din ce a spus, este faptul că esti o mare căcăcăcoasă …

Așa că, luînd in cosideratie (s)pusele tale din „Cui” prin prisma spiritului de gluma cu caracter hazliu de mai sus, se poate deduce cu usurință că, la cârma țârii avem un căcăcios de mareee … calibru.
Vladimir Putzin

1 iunie 2018 - 14:07

@ Geo,
corect tot ce-ai spus, plus incă două, asumate de mine cu riscul de a fi criticat ca si tine ca vorbesc fara dovezi, chiar dacă dovezile sunt, ca in cazul unuia discutat anterior, mari cat casa, si nu o casa oarecare precum alea manglite si inmultite de pungaș pe la capu’ Podului Minciunilor, ci chiar aia din Dealul Spirii, a Parlamentului.
Individul in cauză Klaus Werner Iohannis, ăl de-ș tine drepta la pipotă cănd sunt indemnati românii să se deștepte, mai este si, (1) P R O S T, și pe deasupra, ca să fie prost in toată regula, mai este si (2) F U D U L …
geofreeland

1 iunie 2018 - 17:04

Pe vremuri, cand eram liceean, fericit ca nu aveam motive, pandeam la chioscul de ziare aparitia bilunara a fascicolelor din Povestiri stiintifico-fantastice si a revistei Cinema. DI Suchianu si Ecaterina Oproiu, idoli critici de film m-au invatat sa „vad” un film, sa discern ce e un film de arta si ce e un film cu reteta comerciala. Fantastica lume a artei cine, cu regizori fabulosi si actori nemuritori, m-a fascinat si mi-a creat o alternativa subtila la realitate. SF-ul, mi-a intarit optiunea unui viitor previzibil si m-a invatat ca dogmele zilei pot fi sparte, extrapoland generos posibile lumi din spatii, umanitatea in raport cu infinitul dumnezeiesc, conditia umana extrapolata pe un viitor previzionat de atatia fantasti la vremea lor, astazi realitati certe.Detasarea de realitate, visand, intuind, incercand, toate m-au adus la un nivel de intelegere incat, socul tatei vorbind din vie, cu sapa intr-o mana la un mobil, m-a mirat ci doar m-a bucurat emotia lui in fata unei inventii incredibile. Scormonul arghezian ni se refuza azi, indobitocindu-ne prin reducere la simturi primare, printr-o educatie tip tabula rasa, inoculandu-ne false valori, deviante de la sensul nostru originar. Evolutia? devine incerta in raport cu directia deturnata de la scormonul, curiozitatea innascuta, cunosterea prin comunicare si valorificare a imaginatiei, specifica umanului efort evolutiv. Ce a insemnat sa citesc marile minti SF pe vremuri? Dau un singur exemplu, I robot, trei legi fundamentale ale roboticii, Isac Asimov. Nu mai vorbesc de da Vinci, Jules Verne sau Michael Crichton. Cert e ca literatura SF m-a ferit de venala emotiune a prezentului, de incrancenarea insuficientei si alinierea uniforma a educationalului impus. Ce traim azi? Emotia, politica de stat, promovata ca forma de abatere a atentiei zilnice si distantare de organizarea mentala creativa. Credeti ca un om ca Johannis sau Kovesi pot inhiba vise si sperante? Da, numai daca pregatirea interioara insalubra si impotenta, manipulabila pavlovian sau fundamentalist a maselor poate genera genera haosul prin lipsa de gandire, similara turmei conduse de un lider de forta, dominant fizic in scop reproductiv, necesitand existential apetenta la a fi condusa. Acceptarea unor posibile lumi, mai bune pentru om, nu te poate orbi de fanatism si spirit retrograd. Ca sa faci abstractie de mizeriile produse artificial in lumea politica nu trebuie decat sa evaluezi decat consecintele propriilor acte sau decizii. Asta inseamna maturitate si spirit civic. Quo vadis? Cand lumea vrea sa transfere tehnologiile poluante Pamantului pe alte planete, orbii politici de la noi se incranceneaza in „revolutii” in statul de drept, se dau de ceasul mortii cu jefuitorii tarii, exhiba violent concepte impotriva firii. Bastus, din filmul Dacii, tradator, „in nemernicia mea” imi sugereaza direct un lider politic, Orban. Viata bate filmul? Nu cred. Un film e o realitate creata, cu mesaj si formatoare de alternativa la actele noastre.Viata e o mizerie, ca si oamenii lipsiti de cultura umanului si crezului purificator, obligatoriu oricarui social. Ca atare, oricat s-or sforta efemerii „artisti” sa ii urmam, convingerile noastre, nu ne pot fi schimbate, tocmai pentru ca am evoluat de la „cogito ergo sum” la acel scormon socratic „dubito ergo sum”, samburele evolutiei umane.
Dorin Varvaroi

1 iunie 2018 - 18:01

Pe de alta parte , precedent in nerespectarea deciziilor CCR exista . Sa enumeram doar doua :
Decizia 20/2000 si cea favorabila referendumului referitor la 300 de parlamentari . Astfel , nu ar fi imposibil , mai ales la noi , ca ultima sa nu fie respectata . Cui îi pasa ?
Marin Neacsu

1 iunie 2018 - 22:35

@ Dorin Varvoi,
Da, si ar trebui sa profitam de asta. Sa cerem presedintelui sa traga la raspundere guvernul pentru nerespectarea unei decizii a CCR, prin emiterea OUG 59.
Gerula

2 iunie 2018 - 10:34

A venit vremea să ne pese de soarta noastră și a copiilor și nepoților noștri.Dar ce sa facem si cum sa acționăm ca cetateni si oameni de buna credința?Prima reacție trebuie să o avem fiecare fata de mizeriile și abuzurile care se petrec in domeniul nostru de activitate ,manifestand mai mult curaj in a ne spune public parerea.Ulterior împreună sa dam dovada de spirit civic și să acționăm in strada la orice derapaj de la democrație al celor din clasa politica fie ca sunt la putere sau in opozitie.
Gerula

2 iunie 2018 - 10:49

Acum cativa ani,spuneam in Senat la o intalnire cu politicienii si factorii de raspundere din armata ,ca noua rezervistilor inca ne pasa de soarta institutiei militare in care am trait si unii au murit la datorie.Da ,ne pasa de felul in care se formeaza viitoarele cadre ,ne pasa de felul in care se fac promovarile si avansarile in grad pentru ca aici e secretul tariei si competentei institutieisi ne mai pasa printre altele de cum sunt tratati si respectati in societate militarii care sunt singura categorie care se afla sub jutamant de credinta fata de popor si tara.
Gerula

2 iunie 2018 - 11:20

Rezultatul la pasurile noastre?…..romanta fara ecou.Beizadelele intra in armata pe usa din dos chiar dacă sunt mediocri si slab pregătiți,șefii își fac soțiile și amantele din dactilografie si contabile ,ofițeri unele de rang înalt conform statutului si demnității soțului,iar avansările si provocările se fac tot pe baza de pile.Dupa recentele evadări din sistem e îngrijorătoare situatia șefilor de direcții din punct de vedere al competentei si experienței,multi dintre ei promovați pt ca sunt in gratiile șefului cel mare iar alții la intervenție politica,in timp ce pr0fesionistii adevărați cu școli in tara si afara harsiti in misiuni sunt ținuți în linia a două,si nu de puține ori marginalizați.Daca tăticu a fost șef de cadre si tu esti prieten cu seful de azi protejatul de ieri al taticului,ai toate sansele sa ajungi peste noapte șef mare chiar dacă nu ai comandat in cariera decât un pluton.Asta e realitatea ….efectele fiind cele care se vad si care nu deranjează.
Gerula

2 iunie 2018 - 12:40

Din pacate pe zi ce trece nu mai contează competenta,experienta,abilitățile cărui de comanda si expertiza pe domeniul ci obediența si pupincurismul politic.Faceti o comparatie cu cei care au condus armata in diverse epoci si etape si vedeti la ce concluzie ajungeți.Asta da evoluție la capitolul competenta profesionala si loialitate fata de instituție.
Marin Neacsu

2 iunie 2018 - 17:47

@Gerula,
Armata a devenit o vaca de muls. Ii sunt confiscate terenurile bazele de tratament, posturile „caldute”, gradele, uniforma, tehnica, contractele,liderii, asociatiile, drepturile, spre folosul clasei politice, liderilor de partid, slujitorilor de partid, justitiei, sinecuristilor, in timp ce militarii de profesie sunt redusi la tacere,batjocoriti prin toate mijloacele.
Geofreeland

2 iunie 2018 - 18:06

Vine o vreme, și nu că vrem noi, pur și simplu vine biologic, când trăim din amintiri. Inefabil, amintirile astea încă ne mai dau o anume potență și justificare de a fi, adică a fi fost. Nu vrem să ne acceptăm condiția. Și e normal, luptăm să fim, să mai fim utili, rareori mai înțelepți. Și asta că nu ne înțelegem limitele. Acum de fapt e momentul în a gândi ce lăsăm în urma noastră. Timpul ne presează punctual, cu fiecare clipă, cu junghiurile care ne uimesc. Ce putem face? Cum ne autoconsiliem psihic? Cred că stabilirea priorităților existențiale este benefică. 1. Sănătatea 2. Nepoții 3. Copiii 4. Hobby-urile amânate o viață 5. Prietenii 6. Să văd lumea 7. Să citesc 8. Să mă afund în natură redescoperind-o 9. Să mă bucur 10. Să nu judec lumea de azi cu concepte uzate moral 11. Să vreau să fiu în trend cu tehnologia și să o-nțeleg12. Să nu judec ceea ce nu știu 13. Să ascult mai mult și să caut să înțeleg, la nevoie să întreb 14. Să nu acuz după propriile mele convingeri 14. Să iubesc lumea, așa cum e ea, ea mă ține viu 15. Să cer ceea ce merit când alții uită ce vor fi și ei, ca mine 15. Să mulțumesc fiecărei zile cu Domnul, că văd, mă mișc, că gândesc 16. Iubirea de aproape e condiția supremă a existenței. Bunăstarea înseamnă bucuria, nimic altceva. Să râdem de moarte, face parte din viață și toți, absolut toți, o vom primi rânduit, în privat, uimind pe moment, cunoscuții. Lupta noastră e pentru viață, și dacă învingem putem fi utili, nu nouă, ci celor care ne vor pomeni după cum am fost. ” Mă, ne-o mai da ăștia ceva?” vorba lui nea Mielu, veteranul, de trei ani în glodul patriei pe care a iubit-o ca pe propria mamă. ” În război, eu nu am tras foc ochit. Trăgeam așa, la întâmplare, cum o vrea Dumnezeu. Și omul ăla nu venise la război pentru el, poate avea și el copii”. Noi ce vrem? Un trai decent, normal, să putem să facem ce ni s-a interzis o viață.