Probabil unii vor spune că vorbesc prostii, că wrestligul nu este un sport național, că nu există nici măcar un club de wrestling în România, dar să mai avem și campionat național. Pe cuvânt? Dr ceea ce se întâmplă în politica românească, în media românească, în societatea românească, în justiția românească, ce este ? Nu este wrestling? Ba daaaaaaa, pentru că de 30 de ani asistăm la niște lupte în care competitorii mimează lupta, își încordează mușchii, își dau palme, se îmbracă cât mai strident, se amenință, se îmbrâncesc, se aruncă în și de pe corzi, se bat cu pumnii în piept, țipă și bat cu călcâiul în podea, se tăvălesc, se schimonosesc, iar prostimea, deși știe că totul e o făcătură, urlă și privește cu ochii ieșiți din orbite cerând sânge. De unde sânge, când toată lumea știe că pe acolo curge doar vopseaua. Și totuși, sunt destui oameni care plătesc să vadă astfel de făcături, mă refer la wrestlingul american.La noi, deși oficial wrestlingul nu este ”organizat” și nu avem o federație, există mai mulți plătitori de bilete, pentru că pentru aceste ”lupte” plătesc toți românii, prin taxele și impozitele lor. Lupta anticorupție? Wrestling. Lupta politica? Wrestling! Apărarea democrației? Wrestling! Apărarea ”statului de drept”? Wrestling! Lupta cu bolile? Wrestling”! Eliminarea analfabetismului cu diplomă?Wrestling! Înzestrarea armatei și apărarea granițelor? Wrestling! Și uite așa până la urmă vom constata că din toate sporturile, în România cel mai răspândit sport este wrestlingul.
Wrestlingul de presă
Din nou atenția românilor este atrasă, prin grija presei ”libere” spre subiecte de doi bani, trecând cu larghețe peste subiecte mult mai arzătoare, sau mai dureroase. Cazul medicului italian i-a făcut pe unii reporteri să caute, să sape și să scoată la suprafață și alte cazuri similare sau măcar adiacente, ca să arate și ei cât de vigilență este cățelușa de pază a democrației. Așa am aflat și noi, de parcă nu știam, asistenții dau rețete când doctorii nu sunt în cabinet, că unii doctori și-au falsificat diplomele sau că unele cadre medicale au fost promovate pe pile și intervenții. Culmea este că deși –așa cum spune presa- individul este recidivist fiind, se pare, condamnat deja în Italia pentru aceeași faptă dar în altă specialitate, la noi, există șansa să scape, pentru că nu prea sunt plângeri la adresa sa. Hai că e bine. Dar cel mai bine este că doamna ministru al sănătății, respectiv ”organele abilitate” se ”focusează” pe el ca persoană și cazul în sine, fără a verifica totuși cum a fost posibil să se întâmple așa ceva și cum de ”colegii” infractorului nu l-au … dibuit? Eu îmi aduc aminte ce se întâmpla când eram mutat în altă garnizoană, unitate, sau mergeam la cursuri sau primeam noi colegi în subunitate sau unitate. Păi noul venit, cu sau fără un scop anume, era puricat de cadrist filă cu filă, apoi urma ”socializarea” în cadrul subunității: Ce promoție ești, pe cine ai avut comandant, dar acela mai era acolo, dar pe ăla îl cunoști, dar ce mai e prin, dar pe acela l-ai cunoscut… etc etc și în câteva minute colegii îți dădeau seama și ce știe și dacă respectivul a fost și este ceea ce spune. Ca să nu spun că șefii se interesau și direct, prin telefon, la fostul loc de muncă, ce hram a purtat noul venit. Cred că lucrurile astea se întâmplau în toate domeniile de activitate că doar nu or fi medicii altfel decât toți românii. Dacă nu s-a întâmplat așa ceva înseamnă că lucrurile s-au schimbat și nu mai interesează pe nimeni cine este lângă el și ce face, că doctorii noștri vin la serviciu, își trag masca pe ochi merg, operează, se dezbracă și pleacă acasă, indiferenți de ce se întâmplă pe lângă ei, sau datorită modului în care se fac numirile și promovările le e frică și să mai întrebe sau să se intereseze de ceilalți, fie ca să nu fie pedepsiți, fie pentru că se știu și ei vulnerabili și e mai bine să nu pună întrebări, ca să nu fie și ei întrebați cum au obținut diploma, câte șpăgi a dat și cum a trecut examenele. Pe aici ar trebui umblat.
Wrestling cu serviciile
Domnul Dragnea face wrestling cu serviciile, adică își încordează mușchii, se face că le taie bugetul,că cică au nevoie copii de vitamina D și nu poate avea ei vitamine din cauza sereiștilor. Nu știu cum s-or uita unii la meciul acesta dar pe mine mă lasă rece. Adică vrea Dragnea să cred eu, că după ce a învârtit grătarul cu godaci prin sediile conspirative ale SRI-ului, acum gata s-a lepădat de Satana și a intrat în casele conspirative ale îngerilor? Cine pune botul, că mie mi-au căzut plombele. Și am mai auzit una, a unui purtător de vorbe de la SRI care spunea că avem un SRI de pe vremea Tratatului de la Varșovia, cu ștate umflate peste necesar, că 80% din bani se duc pe salarii și pensii. Ptiu drace! Păi domnule dragă, cum te-oi numi, scoteți-i domnule de pe ștat pe cei pensionați pe vremea lui Gheorghiu Dej, lăsați-i să moară în liniște, că este știu faptul că la voi în sistem se iese doar cu picioarele înainte. Ai dreptate, la atâtea sisteme de supraveghere și sateliți, facebook-uri, messenger-uri și pagini de socializare-localizare ce nevoie mai aveți să vă confirme ciripitorii unde s-a dus cutare sau cu cine s-a văzut cutare, că doar aveți sisteme de detecție super-performante și nu știu câte rețele de telefonie. Cine vă oprește să scoateți din sistem tot ce vă prisosește ca să puteți să vă folosiți bugetul pe tehnologie? Deci și Dragnea și SRI-ul se fac că se luptă cu problemele dar rezultatul este același,mult zgomot pentru nimic.
Wrestling în apărare
Că tot am deschis subiectul apărare, hai să vedem cum mimăm noi că ne înzestrăm. Nu o să mă refer la deja celebrele contracte cu frecatele, nici la tancuri, nici la platforme auto, nici la rachetele Patriot la fel de inutile și ineficiente ca și scutul de la Deveselu pentru apărarea Românei. Este vorba de aproape fumatele avioane F-16 cele care anul acesta ar fi trebuit să brăzdeze cerul patriei, dar care la 1 Decembrie nu au reușit să se ridice în aer din lipsă de ”cauciucuri de iarnă”.
Acum 3 zile un post de televiziune dădea o știre la care nici nu știi ce să faci, să râzi, să plângi sau să te întrebi ce fac procurorii României ? Ascultați știrea și gândiți singuri. Știrea, incredibilă, este că ABIA CUMPĂRATELE ȘI ÎNCĂ NEINTRATELE ÎN MISIUNE AVIOANE F-16 S-AU DEFECTAT ȘI AU NEVOIE DE PIESE DE SCHIMB, PIESE DE SCHIMB CARE SUNT LUATE DE LA ALTE AVIOANE F-16 DIN CELE CUMPĂRATE DE ARMATA ROMÂNĂ.
Deci, pe scurt, avioanele mult lăudate au început să cedeze și cum cumpărarea lor s-a făcut la ordin, nu pentru că aveam nevoie de ele sau ar fi fost bune, ci pentru că cei care ni le-au dar aveau nevoie de banii noștri, bineînțeles că pe nimeni nu a interesat dacă sau cât timp vor zbura sau dacă există piese de schimb pentru ele. Având în spate situația trasă la xerox a frecatelor achiziționate de la Briți, care nu au ieșit niciodată amândouă în larg tocmai pentru a se folosi una drept piesă de schimb pentru cealaltă, iată că problema devine cutumă. Mă întreb, cei care au recomandat aceste avioane, le-au verificat, le-au achiziționat și au semnat contractele, inclusiv cei care –bănuiesc că în deplină cunoștință de acuză- au aprobat aceste tranzacții în CSAT, ce fac? Ce fac procurorii militari, ce fac ce de la SRI, cum de nu văd că practic avem de-a face cu un act de SABOTAJ la adresa apărării granițelor țării ? Pe vremea demult apusă, dacă unui comandant de pluton i se spărgea un motor la un transportor iarna din cauza gerului, era ridicat pe loc de procuratură pentru diminuarea capacității de apărare a țării, sabotaj, și aducerea tehnicii și a subunității în stare de ne-operabilitate. Astăzi, înalți demnitari,specialiști, politicieni, guvernanți, miniștri, semnează contracte păguboase pentru România, cumpără tehnică militară care după câteva ore de zbor se defectează fără a fi participat măcar la omisiune reală, iar Ministerul Apărării susține că e vorba de o operațiune de ”mentenanță de rutină”, iar un fost purtător de cuvânt al aceluiași minister spune și el că este ok, că răspunsul MApN este ”justificat”, că este normal ca dacă ai nevoie de o piesă care s-a defectat la o navă, să iei piesa de la altă navă aflată în ”mentenanță planificată”. Bă ești prost? Nimeni nu se întreabă cât de normal este să se strice o piesă la un avion abia cumpărat, se vorbește despre cât de normal este să îi înlocuiești piesa. Wresling curat. Iată ce a răspuns un fost purtător de cuvânt al MApN, căci actualul nu a avut timp: ”în momentul în care zbori sute de ore, sunt piese pe care trebuie să le mai schimbi chiar dacă ele la prima vedere par funcționale. După un anumit număr de ore de zbor, conform unui grafic destul de riguros se schimbă anumite piese.”
Să înțeleg de aici că avioanele au fost cumpărate ”la prima vedere”?
Sau să înțeleg de aici că deși se știa că după anumite ore de zbor unele piese necesită schimbare și a existat un plan destul de riguros, nu au fost achiziționate piesele în așa fel încât să nu fie nevoie de dezmembrezi un alt avion?
Avem secretari de stat care au lucrat la înzestrare și au reajuns miniștri. Ce au făcut și ce fac prin minister, îl căpușează cu milițieni de la doi și-o litră? Nuuuuuuuuuuuuuuu, fac wrestling cu nevoile armatei.
Candva si in armata a fost un caz de un militar prezentat la o UM fiind mutat si apoi la o verificare mai amanuntita s-a constatat ca este un impostor!!!!
@Pedro,
Eu am auzit ca mai nou, cei care vin repartizati in unitatidirect din ”Academiile militare”, nu sunt ofiteri, sunt manageri .. Doamne fereste!
Dar nici nu trebuie sa cautati wrestling prea departe cu serviciile.In cuiul catarii cand il blocheaza cand ii dau drumul!Intr-o zi cineva ,va raspunde pentru achizitia avioanelor sh la mana a IIIa cand existau oferte de avioane noi noute!
@Ifrim,
Nu va raspunde nimeni, pentru ca sunt prea multi care au supt de pe urma lor si la nivel prea inalt. Daca va raspunde cineva candva, va fi cate un acar…
@Ifrim,
Pai nu ei ii dau drumul, el doar il blocheaza, de dat drumul ii dau altii.
Sunteţi răutăcios cu F16. Asta e o chestiune normală, se întâmplă zilnic: te duci cu maşina la service, mecanicul ia piesa de pe alta care e băgată în “mentenanţă planificată “ şi rezolvă problema. După o săptămînă de intervenţii, canibalizata e bună de rabla. Se aude că americanii nu au înţeles ştirea despre avioanele noastre, au dat traducerea la corectat de mai multe ori şi acum caută un expert care să le explice fenomenul. Niciunde în lume, nici în aviaţia civilă, cu atât mai mult în cea militară piesele unui avion nu sunt prelevate pentru a fi transplantate la altul. Chiar şi o piuliţă dacă a fost pe un avion şi ar mai fi bună încă mult timp, nu se mută pe alt avion. La noi dacă a mers fenomenul pe Hercules, merge şi la F16. Şi ne mai mirăm că anul trecut MapN nu a reuşit să cheltuie toţi banii alocaţi. Pare că e mai bine să raportezi o economie la buget decât să cumperi ce îţi e necesar.
PS Pârîtul Ciucă are dreptul să solicite şi să primească de la MapN sumele necesare pentru asigurarea asistenței juridice în proces, în conformitate cu Legea 80/1995 art. 9 litera e) şi ordinul M 81/2011. Cu excepţia cazului în care onorariul i se acordă cu titlu de cheltuieli de judecată prin hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva reclamantului. Care reclamant este chiar MapN. Curat paradox.
Curat murdar,coane Fănică!
De la falsul doctor italian pana la falsi doctori romani a fost drum scurt. Cati vor mai iesi la iveala? Pe cand si o discutie despre doctorii emanati din diverse ” scoli si academii doctorale” cu diplome obtinute in cateva luni de zile de la inscriere! Imi aduc aminte de prin 85 90 cand seful de lucrari , inscris la doctorat facea studii, publica, sustinea parti ori capitole din tema si apoi, dupa tema gata urma sustinere publica. Azi, titlul obtinut in doi timpi (inscriere si semnare diploma) confera 15 procente in plus , lunar, … Si stele mari, de la 35 de ani varsta, nu experienta!
Scuze! In cazul sefului de lucrari, activitatea doctorala dura ani de zile!
Am o nelamurire.Ce pregatesc acum fostele academii si scoli militare de ofiteri ? Manageri,afaceristi sau ospatari politruci ? Cine stie ? Ciuca batailor ar spune probabil ospâtari kaki-meduze fara coloana vertebrala
@Dan,
Stii ce e culmea? Toti comandantii de unitati se plang de proasta calitatea profesionala a celor care vin din scolile militare ( nu stiu cum o fi la alte arme si specialitati, dar la infanterie vin sub nivelul gradatilor de pe vremuri).Dupa un an sau doi, multi pleaca din armata, sunt luati de ” multinationale” pentru ca fata de absolventii de facultati care vin din civilie, ei stiu sa se indoaie fara sa comenteze.
Am curajul sa aleg un militar angajat iesit acum 10 ani din armata si sa il pun sa dea examen la specialitate, instructie de front,regulamente, cunoasterea armamentului, proceduri NATO cu un absolvent ales la intamplare din scoala de manageri de la Sibiu si sunt convins ca va castiga militarul angajat.
Off topic, de duminica. Cand iesi la pensie, dupa dezmeticirea ejectarii din sistem, te simti ratacit in asta lume. Cu furie reprimata in toata cariera, te apuci sisific sa construiesti, sa termini ce incepusei deja, sa-ti dai liber hobby-urilor, de fapt cauti o noua pozitie de restartare sociala. Numai ca, spatiul se rezuma determinist la locul unde te-ai asezat, manevra de comunicare e limitata, prietenii tai traiesc aceeasi drama. Impartasind aceleasi lucruri comune, incet, incet comunicarea face referire, in mod frust, la viata anterioara, adica la amintiri comune sau experiente. Ingustarea realitatii e similara unei inutilitati publice. Cum de altfel si e. Realitatea traita se rezuma la un spatiu intim, privat, si privat de informatiile care te motivau cand lucrai in sistem, luand decizii sau executand dispozitii. Ratacirea asta prin lume, dublata de o neputinta sau limitari biologice, prabuseste un edificiu uitat atatia ani sa fie intretinut. Reactia e una singura, trebuie sa comunic, sa ma exprim, sa iau atitudine, sa spun altora cine sunt, inca mai vreau si cer… Sigur, ar fi nedrept sa acceptam o infrangere atat de usor, dar ea se intampla, pe nestiute, si tot inventandu-ne rostul zilei, uitam de timpul curgand prin gatuita trecere de clepsidra. Nevoia de a ne fi unii altora devine chiar o obsesie precum o agatare de viata din teama de a nu singuri. Micile realizari zilnice linistesc un psihic sfasiat de incertitudinea clipelor unui maine. Simptomele devin chiar ticuri, radicalizarea de atitudine, limitarea incompetentei in raport cu tehnologia coplesindu-ne, refuzul de accepta dinamica altei lumi care ne-a luat pe nepregatite. Comentam exact ca la meci, ceea ce vedem, nedeslusind dincolo de nori. Nici nu am mai putea, nu mai suntem in sistem, exsanguinarea de informatie ne-a deconectat definitiv. Totusi, o anume logica ne stapaneste, ca am fost, ca suntem si vrem sa mai fim. Abia acum iesim din ratacire, chiar brutal si deranjant uneori, renuntand la tacerea in care ne-am petrecut o viata. Acum vorbim si avem sentimentul unei libertati. Fals, controlul ne cenzureaza limitele, ne suspenda site-urile, ne baga virusi oriunde, ne asculta ratacirile, ne califica si ne orienteaza nestiut. Nu, numai pe noi, pe toti. E o alta lume si nu o intelegem, nu-i intelegem regulile, pentru ca am fost educati dupa precepte biblice, nu am fost alienati de familie, am crescut petrecand strabunici, bunici, parinti, invatand cutumele si simpla frumusete a lumii si a bucuriei de a trai. Un arhaism, sa zicem, distrus catastrofal de rapid azi si noi nu am putut sa ne adaptam, rupandu-ne de copii si nepoti, parand a fi chiar caraghiosi dar alinandu-ne cu bunavointa lor, invocandu-ne varsta. Ne miram de babele stand pe lavitele de la drum privind lumea care defileaza spre treburi. Pentru noi, ulita e un mapamond, dar lavita e aceeasi.
Geofreeland,
Nu te lamenta.
Stii ca acvariul se poate privi din doua perspective: una a pestelui din interior si alta a privitorului din exterior.
Uita-te la ei asa cum sunt: degenerati, fara idealuri, drogati de cultul banilor, dezechilibrati, needucati, psihopati, rebuturi sociale…
Pastreza-ti tinuta si Lumea te va recunoaste si te va saluta : Sa traiti!
Cu stima,
@Iosif Nu e lamentare, ci înțelegere a unui adevăr crud, nud, trist. Când nu te doare nimic, ești fericit, poți privi orice, dinăuntru și din afară. Când ești „Prins”(Romanul lui Petru Popescu) cauți orice motiv de optimism al ființării. Faptul că îl ai, mă las contaminat de el, exact ce am descris, culmea!, să ne fim, să ne fie ușor.