Dumnezeu m-a încercat și anul ăsta la sfârșit de aprilie. Acum un an, în noaptea de 29/30 aprilie, mama mea a făcut atac cerebral.
Anul acesta pe 28.04, unul din cei mai buni prieteni ai mei, VLADIMIR NUSSEM bolnav de mai mult timp, suferind de aproape un an, a fost internat în stare foarte gravă în spital, iar azi, 30.04.2019, s-a stins din viață. Tot de Duminică, Nerro, care nici el nu mai are nevoie de prezentare, s-a pierdut în Desa, unde era cu fratele meu, eu fiind plecat la Sugag de Paște. L-am regăsit azi, aproape la aceeași oră la care am primit vestea plecării bunului meu prieten. Au fost două zile de chin pentru mine. Acum, când lucrurile s-au lămurit așa cum s-au încheiat, cu un ochi plâng și cu altul râd. Aș fi meschin să nu recunosc că mă bucur pentru regăsirea lui Nerro, după două zile în care orb și surd a bântuit printr-o pădure la 5km de locul de unde plecase și 90 km de casă. Dar bucuria nu este întreagă pentru că regăsindu-l pe Nerro am pierdut unul din cei mai buni prieteni ai mei.
Pe Miru, cum îi spun doar prietenii printre care am avut onoarea să mă număr, l-am cunoscut pe internet, îmi citea postările și comenta, întotdeauna fără menajamente cu un simț de observație și un umor fin, pe care puțini le sesizau. La început, până să ne cunoaștem mai bine, i-am răspuns greșindu-i numele, fără intenție, spunându-i Nusser în loc de Nussem. S-a supărat pe mine crezând că o fac intenționat și, pentru că greșeala îmi aparținea, chiar și fără intenție, i-am cerut scuze, am insistat să mă ierte, și mi-a acceptat scuzele. Apoi am devenit prieteni.
Acum 2 ani, pe 29 mai m-am operat la Balotești pe cord. Miru a venit zilnic la mine și datorită lui,poveștilor lui, zilele petrecute în terapie intensivă au trecut mai repede salonul răsunând de hohote de râs.
Acum un an, pe 10 iunie am trecut prin altă încercare, mi-a murit mama. Miru a venit la înmormântare, cu un alt prieten cunoscut pe internet, Geofreeland, pentru a-mi fi alături.
Cam de atunci au început pentru el problemele de sănătate, fiind apoi el operat. De aproape un an se chinuia nu știa nici el cât de grav este, dar și-a dus boala și suferința cu demnitate. Am fost în câteva rânduri la el, dar nu am putut face pentru el ceea ce a făcut el pentru mine. A plecat și i–am rămas dator pentru că nu voi putea niciodată să îi mai spun, să îi arăt, să îl fac să știe cât de mult l-am apreciat, iubit și respectat pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru prietenia lui fără limite, pentru felul său de a fi. Nu voi mai putea să îi întorc dragostea și ajutorul pe care mi le-a dat cu atâta naturalețe.
MIRULE Drag, mă întreb dacă nu cumva tu ai aranjat să îl găsesc pe Nerro, pentru că l-am găsit cam la o oră după ce am primit vestea plecării tale. Poate de acolo de undeva tu mi-ai îndreptat pașii, ai mei și ai omului care a dat de el primul, prin locuri aproape neumblate, pe ploaie, când nimeni nu credea că mai poate fi găsit. Sunt convins că TU ai vorbit cu cineva, poate cu EL, și l-ai rugat să dea îmi dea înapoi o viață în schimbul vieții tale. Iar domnul ți-a ascultat ruga, făcându-ți voia. Ți-am rămas dator din nou Mirule, așa cum îți sunt datori cei care te-au cunoscut, au avut de învățat de la tine, cei pe care i-ai pregătit pentru Academie, cei pe care i-ai ajutat, cei cărora le-ai fost coleg, subordonat, șef. Pentru cei care ți-au fost prieteni, cei care te-au mai sunat în ultimul an și vor să își ia rămas bun de la tine informez că Miru va fi depus joi la Crematoriul Vitan Bârzești(lângă Institutul de Medicină Legală) unde (dorința lui) va fi incinerat Vineri la ora 12.
Printre multe povești, pentru că era o adevărată enciclopedie ambulantă, cunoscând cam toată lumea militară din anii 70 încoace, Miru mi-a povestit că odată, un șef de-al lui l-a întrebat de ce se scrie Nussem cu doi de ”S”. Miru, mucalit i-a răspuns că numai lucrurile de calitate, dând exemplu Nissan se scriu cu doi de s. Când mi-am cumpărat un Nissan Juke, Miru a fost cu mine și după ce l-am achitat și ne-am suit în el, mi-a spus: ”Ei, Mărinică, prieten cu doi de s ai , mașină cu doi de s ți-ai luat, ce îți mai trebuie, te-ai aranjat! Da, AȘA ESTE, AM AVUT UN PRIETEN NEPREȚUIT!
Tot Miru, când ne-am întâlnit prima oară, la ceasul din Cișmigiu, la întâlnirea aceea de poveste, mi-a spus, neștiind încă dacă țin la glume, că abia ne cunoscusem, că se bucură tare mult că m-a cunoscut, pentru că în sfârșit vede și el că nu e singurul urât din armata română.
Dumnezeu să te odihnească Mir!
UPDATE:
Prin grija și intervenția domnului colonel Puiu Romulus, bun prieten al lui Miru, vineri, la ora 11 va avea loc la Crematoriul Vitan Bîrzești un ceremonial militar pentru încadrarea lui Miru în ”Detașamentul Îngerilor ” Voi fi prezent.
"Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor."
NOTA: Decizia de publicare a mesajelor dvs. apartine administratorului siteului In Cuiul Catarii. Responsabilitatea juridica pentru continutul mesajelor postate va revine in totalitate. Va rugam sa folositi un limbaj civilizat.
Sectiunea de comentarii din site este moderata. Mesajul dvs va fi afisat in site doar daca va fi activat de catre un moderator.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! Condoleante Familiei indurerate si prietenilor sai.
Se zice ca in perioada Sarbatorilor pascale, cel care pleaca dintre noi ajunge direct in RAI..!!
@Titi,
Da, si Miru sigur merita sa ajunga direct acolo.Si ca sa fiu mucalit, asa cum era si el, as spune ca smecherul de el, a facut el cum a facut sa ajunga direct in Rai.
Sa traiti domnule Neacsu, Andrei baiatul domnului Colonel Nussem sunt. Multa sanatate va doresc si va multumesc pentru aceste ganduri. Sa ne amintim cu drag de Tatal meu.
@Andrei,
Regret ca nu ne-am cunoscut pana acuma. Miru mi-a vorbit de multe ori despre voi, copii lui, si intotdeauna cu mandrie. Imi spunea : ”am copii dăștepti Mărinică, seamănă cu tatăl lor.” Să știi de la mine, un străin, ca v-a iubit enorm și ar fi vrut să petreacă mai mult timp cu voi. Și să mai știi ca a fost un om respectat de toți cei care l-au cunoscut. Mulți l-au invidiat, unii poate l-au săpat, a avut parte de multe necazuri, piedici, trădări, pentru că a fost un om de o corectitudine, o cinste, rar întâlnite, dublate de o minte ”brici”. A ajutat total dezinteresat pe toti cei care i-au cerut ajutorul sau pe care i-a simtit el la ananghie. Unii ar spune ca m-am tampit, ca ma apuc eu, un strain, sa iti spun tie cine a fost tatal tau, dar stiu din experienta că copii uneori stiu foarte putine despre viata profesionala, sociala a parintilor, pentru ca atunci cand sunt copii, se gandesc la joaca, iar cand ajung mari si intra in viata, au problemele lor, iar parintii nu ii impovareaza cu alte probleme in plus. MIRU a fost un om cum rar se intalnesc. Sa fiti mandri de numele lui, sa nu va fie teama sa spuneti ca sunteti copii lui. NU ARE NIMENI CE SA-I REPROSEZE, IAR DACA CINEVA VA SPUNE CA MIRU L-A TRATAT NEPOLITICOS, ATUNCI SA STII CA ACEL OM CHIAR MERITA ACEST LUCRU. Si mai spun ceva ce nu am spus, a fost un roman, un patriot aproape fanatic. M-a certat cand, scriind despre Romania, am spus la un moment dat ” tara asta….”. M-a sunat si mi-a spus: ”Marinica, te rog eu, schimba expresia asta. Nu suport sa scrie cineva asa despre Romania, este Romania, nu ”țara asta” sau o țară oarecare, are un nume, si oricum ar fi romanii, este ȚARA NOASTRĂ.Am primit o lectie de patriotism de la Miru si asta este inca un motiv pentru care l-am iubit si il voi iubi cum am iubit putini oameni, poate doar familia. SA FII MANDRU DE EL. Tatal meu imi spunea, cand eram inca adolescent: ”Marinica, cand nu voi mai fi eu, inainte de a face ceva, sa te intrebi: taticu, ce ar fi facut, ce ar fi spus acuma despre asta?”.Iti dau acelasi sfat, pentru ca facand asa, nu vei face niciodata greseli. Vei duce o mare povara de acum incolo, un nume si un caracter la care se ajunge cu mari greutati. Dumnezeu sa il odihneasca în pace pe MIRU!
Am rămas perplex. Nu l-am cunoscut personal, dar am devenit prieteni pe facebook și mă consola ori de fiecare dată când mă suspendau ăștia pe site. Gândeam la fel și chiar ieri i-am trimis un mesaj cu un link spre postarea mea de pe blog intitulată „Jocuri de cuvinte – Iisus Hristos”, pe care am scris-o și cu gândul la el. Condoleanțe familiei și prietenilor! Nu se putea un necrolog mai bun ca mesajul dumneavoastră pentru domnul colonel Nussem. Odihnească-se în pace!
Paștele-a trecut, vine și Crăciunul. și-uite-așa ne ducem, unul câte unul
*************************************************************************
Toate sunt cu fundu-n sus,
În români, așa renaște,
Dragostea pentru Iisus,
Doar pe la Crăciun, la Paște…
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-iisus-hristos
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe domnul colonel Nussem Vladimir, bunul meu coleg si camarad din Cdm. A.1.
Imi pare foarte rau pentru fiecare din colegii nostri, care se tot duc, cu atat mai mult pentru cei cu care am lucrat nemijlocit si cu care am impartit atat bunele cat si relele.
Neacsule nu plânge! Si eu am pierdut prieteni buni si chiar daca alinierea nu e OK animale de suflet din ,,familie,,. Ei sunt permanent lângă noi și îi bucură orice amintire a noastră despre ei! Nimic nu îi poate înlocui dar noi trebuie să îi ,,folosim,, în continuare. Dumnezeu să le țină amintirea vie și să îi aibă în grijă Lui.
Când moare un om, moare o lume! Lumea lui traducând-o pe cea în care trăiește. Viziunea lui, o filozofie individuală despre lumea contemporană cu el, o coincidență că a existat cu el împreună. Omul e suprema ființă a Universului, de unde și accepțiunea drepturilor omului, fundament în arhitectura ființării. Miru, Vladimir, contemporan cu noi, ne-a convins că lumea lui a rezonat cu lumile noastre individuale, într-un crez al valorilor, umane, educate, inteligente. Miru, o bogăție umană rar descoperită în interacția cu cei între care a trăit. A fost și încă este un reper de iubire, devotament, principialitate și altruism. Veți spune că laudele pentru un om se spun când el pleacă dintre noi. Nu, Miru, nu a avut niciodată parte de laude, o laudă era ca o recunoaștere implicită spusă în public, și el, Miru, în modestia lui, nu voia asta. El făcea ce trebuie, din iubire și devotament. Era părtaș la nevoile altora, se simțea obligat de nimeni, doar de structura lui umană, să facă binele pe care l-a exersat o viață. Spun asta pentru că am lucrat cu Vladimir, am noroit împreună cizmele pe coclaurile patriei, am învățat că o hartă e cât o patrie, o iubire fără de care nesomnul nostru era liniștea tuturor. Miru a fost un spirit rar, îndulcea greul cu o glumă, mobiliza cu o vorbă de duh, ne aduna ca fracțiile la același numitor comun, ne era de nelipsit. Acum ne lipsește și doare. Acum câteva zile l-am întrebat ” Ia zii, cum te mai simți?” „Rău, nu mai merge, nu e bine, după Paști, mă duc să văd ce fac”. Spera întru bine, un optimism fatal, plecat ca o alternativă la a refuza starea de avarie a unui combinat biochimic, corpul lui, greu încercat. Era în vorbele lui ceva din Nichita Stănescu „nu credeam să pot să-nvăț a muri vreodată”. Un regret nespus între cuvinte, ca afirmația cu cele două zile definitorii omului: ziua în care te naști și ziua în care știi de ce. Miru știa de ce, aflase, mai avea multe de făcut în iubirea lui de oameni și îl presa timpul. Femeia alături fiindu-i în tot greul postoperator, Anca, era grija lui văzând-o epuizată de devotament, muncind cât pentru doi, un dar de preț pentru care nu a mai apucat a mulțumi. El, Miru, cu ultimele cuvinte, îmi dădea sfaturi ” Ai grijă de tine!”. Miru, Vladimir Nussem, un colonel mult prea patriot din armata română, demn de onoruri militare și cele din inimile noastre. Drum bun, dragul meu!
Cum sa nu lăcrimezi,cum să nu fii afectat,când colegii,prietenii,care l-au cunoscut pe acest Om spun atât de frumoase cuvinte la adresa lui.
Din intervențiile ,d-lui,pe acest blog,mi-am dat seama că este un Om valoros,un patriot,care iubește țara,cetățenii ei,pe care i-au slujit toată viața .
Să nu-l uităm niciodata,să ne aducem aminte totdeauna de el.
Dumnezeu,să-l odihnească în pace!
1. Venind pe drum de la incinerarea dragului nostru Miru, priveam masinile pe acest drum al vietii. Unele depasesc, motoare puternice, altele ruleaza la limita de viteza, altele scot fum, cate una la marginea drumului. Masini de toate felurile. Ca si oamenii, marci diferite, motoare diferite, culori si forme de caroserii diferite. Toate pe acelasi drum al vietii, nimerindu-se in aceeasi contemporanitate. Un sarpe lung de masini privindu-le ruland intre doua dealuri. Asta e viata. Un sarpe lung de vise, sperante si trairi. Rulam spre ce? Ne zbenguim cu viata in jurul gropii, sarim peste ea, radem de ea, pana in ziua cand, nemaiputand sari, cadem. Stim asta, dar inconstient, uitam si tot amanam intelegerea. De fapt stim ca suntem condamnati sa traim. Refuzam aceasta marota si ne amagim viata creand o realitate a simturilor aduse la paroxism, refuzam o realitate oferita si ne complacem intr-una a uitarii de sine, de groapa, de exitus. Ca un sarpe de masini care nu poate evada din carosabil decat depasindu-le pe altele si numai inainte spre aceeasi destinatie unde, desi stim si nu intelegem, e o groapa. Imensa de cand lumea, ne incape pe toti.
2. Intr-un sunet tanguit de trompeta, cu ostasii langa drapel si cu mana in salut, cu noi alaturi, in onor meritat, Miru nostru drag, s-a transformat in praf de stele. Spasiti parca de o vina, ne traiam adevarul viitor, inefabil, stiind ca peste cateva clipe, nefiinta lui Miru trecea in alta nefiinta, definitiva, cosmica, cum am spus, praf stelar. Fiecare purtam un graunte din el, cat om mai fi, si Miru, de dincolo, parca ne-a innobilat cu acest graunte cat un diamant fiindu-i martori, nelasandu-l singur.
@Geo,
Avem datoria fata de Miru, ca cei care purtam in suflet aceste graunte, sa ne vedem din cand in cand pentru a recladi intregul.
Miru a scapat din iadul Romanistan plecand probabil in rai. Noi am mai ramas putin(i) mintindu -ne singuri ca nu suntem in iad.
@Dan Suntem în iad din ’89, ce te mai plângi? Indiferent de vot, strãinii fac ce vor prin otrepele politice, de orice culoare. Sau ti-e dor de Bãse, al mai smenar din Ioropa? 800 de nave nu a mai vandut nimeni in lumea asta. Sper sa vina altii si sa taie un pic din pensii ca prea sunt mari.
Daca RAIUL isi are salasul in CER, inseamna ca Iadul este aici, pe Pamantul locuit de oameni..?
@Titi.Daca Base tartorul dreak impielitat e pe aici hotarat lucru aici e iadul!
Ifrim.Clar. Aici e sigur iadul(ghena rosie) in Romanistan .Nu se observa?