Cum vede DGMRU dezbaterea publică

Categoria Despre Armata

La o analiză atentă, a documentului înaintat de DGMRU către structurile asociative care s-au obosit să trimită puncte de vedere și propuneri pentru proiectul de statut al cadrelor militare scos în transparență decizională pentru a doua oară în 5 ani și ținut prin sertare de 15 ani, fără a lua în discuție și a analiza literă cu literă documentul, pentru că ar fi MOP să analizez un document incomplet, mai ales fiind vorba de un proiect de statut atât de prost întocmit încât nici nu ar merita citit, am reținut următoarele:

După modul în care s-a desfășurat întâlnirea care se dorea le lucru din data de 28.07.2021 se poate spune că   a fost organizată de formă, practic fără un scop definit, anunțat sau măcar respectat. Așa cum a început, prin intenția de a se discuta doar propunerile prevăzute în materialul intitulat ”observații și propuneri….”, se părea că se dorește o trece rapidă în revistă a acelor comentarii ale DGMRU pe seama propunerilor unor asociații și bifarea activității ca fiind efectuată. Probabil se urmărea ca asociațiile să își de acordul pe acel document .

Documentul respectiv de fapt reprezenta  punctele de vedere ale DGMRU doar pe o parte din propunerile unor asociații, nu toate și nici ale tuturor asociațiilor, persoanelor fizice sau juridice care au înaintat propuneri, deci au fost analizate discriminatoriu s-a luat în calcul doar ce a convenit s-a modificat prin ”reformulare”, sau cum spunea nenea Iancu, ”să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica”.De unde o fi știut Caragiale cum gândește domnul general Spiridonescu, nu am idee, dar a fost un mare vizionar. El nu a descris omul epocii sale ci omul viitorului. Revenind la propunerile avansate de cei interesați, bune sau rele ar fi fost normal ca DGMRU să exprime  puncte de vedere și analize PE TOATE PROPUNERILE, oricât de absurde ar fi fost –poate-unele.

În tabelul cu propuneri, la ultima rubrică cuprinde ”puncte de vedere ale instituțiilor co-inițiatoare”. Care or fi acestea nu se știe, dar mă duce cu gândul la celebra expresie a lui Ceaușescu, ”români, mghiari germani și de alte naționalități.” Cine se ascunde sub acele ”instituții co-inițitoare” nu se știe, eu cred că este una singură, căci proiectul nu a mai fost vizat de nici o altă structură nu are avizul altor instituții, iar celelalte ministere nu l-au vizionat. Dar dă bine să pui câți mai mulți semnatari ai prostiilor tale, fără a-i nominaliza, creează impact.

Faptul că la întâlnire reprezentanții DGMRU  nu au pus la dispoziția celor prezenți acest material chiar și incomplet, doar l-au afișat pe ecran sperând să treacă repede prin el, duce la concluzia că  nu s-a dorit punerea în posesia celor interesați, aceasta s-a făcut numai la cererea asociațiilor, după 3 zile, dorindu-se de fapt doar o răsfoire superficială a lui, în decursul unei zile.

 Analizând în mare documentul trimis, în afară de faptul că este incomplet și deci discriminator la adresa celor care nu au fost analizați, se pot trage următoarele concluzii :

  • Matematic, din 131 de propuneri, au fost ”însușite” 31, deci un raport de 1din 5,în condițiile în care cele mai multe (80%)  au fost însușite prin ”reformulare”, deci s-a schimbat forma, dar nu fondul problemei, sau, cum se spune în popor,  aceeași Mărie, dar cu altă pălărie.

De exemplu, la art. 1 din propunerile analizate, s-a însușit doar  propunerea dlui general Băhnăreanu de a se trece pe liniuțe la punctul 2 enumerarea cadrelor active, în rezervă și în retragere. Aceasta era marea problemă a statutului, liniuțele? Propunerile care au în vedere principii, aspecte de conținut, și nu doar de formă, nu au fost însușite dar s-a însușit propunerea care conținea liniuțele la calitatea cadrelor militare, de activ, rezervist sau în retragere. Din puțul gândirii generalissime.

A fost scoasă din discuție noțiunea  de  ”militar”, care pasămite nu ar fi de competența statutului. Oare domnului general Spiridonescu îi e rușine e că este militar, sau consideră că această sintagmă nu trebuie definită? E mai bine ca statutul să nu clarifice nici noțiunea, nici tatutul militarului, deși proiectul folosește această sintagmă în nenumărate rânduri. Cum poți folosi o noțiune fără a o explica? Cum să definești ”cadrul militar” fără să ai clarificată noțiunea de ”militar”?  Sau dacă profesia nu este trecută în codul muncii, nu există? Trimiterea în explicațiile ”instituțiilor co-semnatare” recte DGMRU, la art 118 din Constituție, este absurdă și nu justifică încăpățânarea cu care nu se dorește definirea și includerea noțiunii de militar în statutul cadrului militar. Nimic din acel articol de constituție nu interzice această clarificare, dimpotrivă, o susține, prin faptul că statutul cadrelor militare se constituie în lege organică care trebuie să fie clară, clarificatoare, simplă, concisă, să explice toate noțiunile din conținutul ei și să  nu poate fi modificată de oricine, oricum.

  • În ceea ce privește ”raporturile de serviciu” aici problema depășește modul miserupist în care a fost abordat subiectul. Trebuie reținut în primul rând faptul că raporturile de serviciu ale militarilor durează atâta vreme cât aceștia sunt apți serviciu (combatant sau necombatant), indiferent de forma în care îl desfășoară, ca militar activ sau în rezervă, pentru că atât din partea angajatului  cât și a Ministerului (angajatorul) există drepturi și obligații DE SERVICIU ( la militar serviciu de luptă) valabile și pe timpul cât militarul este în rezervă,  până la trecerea în retragere, când nu mai poate fi  reînrolat prin ordin de chemare. Acest fapt este dovedit prin acte juridice, câtă vreme are un ordin de chemare  și un livret militar în care sunt trecute obligațiile rezervistului de a se prezenta la unitate în caz de război, fără altă precizare, fiind doar anunțat când se va prezenta, în funcție de necesitate sau contingent.Aceste documente, împreună cu jurământul depus,  dovedesc raporturile de serviciu între rezervist și MApN În al doilea treilea rând, de vreme ce angajatorul își permite să intervină (conform prevederilor acestui proiect) și să interzică rezervistului să își exprime opiniile personale fiindu-i rechiziționat și dreptul la proprietate intelectuală prin art 16, rezultă clar că între MApN și rezervist există în continuare un raport de serviciu. În fapt chiar art 1 din prezentul statut, stabilind că militarii pot fi  active, în rezervă sau în retragere, stabilește faptul că aceștia sunt APV-iști, deci MILITARI PE VIAȚĂ. Numai cei care nu sunt cu adevărat militari nu înțeleg acest aspect și această relație pe viață a militarilor cu armata.

Ori, din câte se poate observa din răspunsul DGMRU, se dorește ca aceste raporturi  să existe, dar să nu fie clarificate și nici recunoscute OFICIAL, și, dacă se poate, obligațiile să fie numai de partea rezervistului, nu și a angajatorului, recte instituția militară.

No, așa ceva nu se poate.

  • Au fost analizate și aspecte care nu aveau ce căuta în acest statut, cum ar fi cea privind avansarea și cariera  gradaților.
  • Au fost analizate și aspecte care nu aveau ce căuta în acest statut, cum ar fi cea privind avansarea și cariera  gradaților.
  • La unele aspecte, DGMRU a răspuns nu ca o structură a MApN formată din militari, nu în interesul militarilor, ci apărând puncte de vedere ale altor instituții, ministere, cărora pare că le este subordonată. Exemplu:la poziția 124 exista o propunere referitoare la acordare, IN CONTINUARE, așa cum este deja prevăzut în prezentul statut, de asistență medicală rezerviștilor și membrilor familiilor lor. În comentariul instituțiilor  co-inițiatoare se specifică faptul că ”se menține textul inițial, având în vedere posibile contradicții cu normele  care reglementează domeniul sănătății” . Ar fi interesant de știut dacă cumva în DGMRU sunt încadrați clarvăzători și prin ce semne acestora li s-a arătat o posibilă contradicție cu normele Ministerului Sănătății, căci în refuzul de a accepta propunerea nu se spune care sunt acele contradicții sau articole contradictorii, se merge pe ochi frumoși. Dacă nu există, sau încă nu au fost depistate contradicții, ce facem, ne punem problema drobului de sare din ”povestea prostului” lui Creangă? Și în al treilea rând, aceste drepturi există nu numai din 1995 ci dinainte chiar de intrarea în funcțiune a noului vechiului statut. Cine dorește să le scoată? Și de cine se teme DMRU  încât scoate din drepturile deja existente la acest moment? Ale cui interese și drepturi  le apără DGMRU?
  • La unele propuneri s-a răspuns pe lângă subiect. De exemplu la propunerea ANCMRR  pe art 14,(poziția 35) de a se accepta, ca în statutul ofițerilor SUA, ca militarii români să își poată exprima opiniile politice sau cele referitoare la candidați,  în afara serviciului,  se răspunde că ”potrivit prevederilor art 40 din Constituție,  ”nu pot face parte din partide politice, membrii activi ai armatei”. Bine, dar propunerea respectivă nu se referea la apartenența la partide politice ci la exprimarea opiniei personale, ca simplu cetățean, ceea ce este cu totul altceva. Astfel, DGMRU  a răspuns ocolind răspunsul și argumentând pe alt subiect. Oare cel care a dat răspunsul nu a înțeles textul propunerii?
  • În alte părți, explicațiile respingerii propunerii sunt atât de hilare încât îți vine să apreciezi simțul umorului involuntar al emitentului. La poziția 39, răspunsul pe propunerea de modificare a art 14,-1.a), b), care solicita eliminarea sintagmei ” sau în spațiul public” pentru că este prea largă și cuprinde și aspecte care nu cadrează cu prevederile constituționale, se răspunde :” se păstrează prevederile din proiect pentru claritatea, concizia și caracterul unitar al textului. La elaborarea proiectului de lege, s-a avut în vedere delimitarea spațiului public. Prevederea privind dreptul la petiționare numai pe cale ierarhică, se referă doar la dreptul de petiționare  în cadrul instituției militare.” Păi cum să spui că se păstrează textul pentru claritate, când de fapt era învinuit că este prea larg și nu este clar? Că era neclar o dovedește  însuși faptul că apoi se explică ce s-a avut ÎN GÂND la elaborarea textului, dar legea în textul propus nu precizează, nu clarifică, lasă loc de interpretare  nu delimitează  spațiul public. Spațiul public este și la o terasă, un restaurant, picnic, ieșire la iarbă verde, și pe paginile de socializare, și la teatru, conferințe, întruniri private. Așa cum este formulat acuma textul practic militarului i se interzice dreptul la opinie politică, nu doar apartenența la un partid politic. Atunci ar trebui să i  se interzică și dreptul la vot care este tot o formă a exprimării opțiunii  politice. De ce să aibă obligația să pună ștampila pe numele unei persoane pe care nu are dreptul să o judece? Militarul este cumva un robot, sau o persoană fără personalitate și fără conștiință, fără drepturi? Se pare că în viziunea DGMRU cam așa ar fi.

Apoi la problema cu petițiile la fel. Se păstrează textul inițial dar în motivare se explică la ce anume se referă. Păi nu e normal ca această precizare, PENTRU CLARITATEA TEXTULUI SĂ FIE FĂCUTĂ ÎN TEXTUL LEGII pentru a nu da loc la confuzii și interpretări? Cum vine asta, să păstrezi o prevedere neclară, PENTRU CLARITATEA TEXTULUI?

În ceea ce privește statutul generalilor de la art. 6 problema nu este numai de lipsă de  reciprocitate, moralitate și egalitate de tratament cu beneficiarii art 136 din acest proiect, recte secretarii de stat, având în vedere că generalii sunt (doar)  denumiți demnitari ai statului deci primesc o cocardă,  iar secretarii de stat beneficiază de TOATE drepturile materiale ale generalilor, adică onoruri, drepturi bănești sporuri, scutiri și alte drepturi. Problema are și implicații juridice deoarece se pune problema ce instanță va judeca cauzele generalilor. Ca generali ar trebui să fie arondați instanțelor militare. Ca demnitari (declarați de lege, chiar și fără ale drepturi) trebuie să fie judecați de ICCJ sau, pentru cauze penale, de DNA. Când se acordă anumite titluri sau statute militarilor  trebuie avute în vedere toate aspectele. Deci, cine îi va judeca pe generali?

Să nu uităm că militarii, până în prezent au tot fost mutați în procesele lor civile de la o instanță la alta, tocmai datorită ambiguității unor prevederi legislative, pentru că neavând contract de muncă cauzele au baleat de la Contencios administrativ la conflicte de muncă și înapoi. Cum poate fi judecată o cauză la conflicte de muncă dacă petentul nu are contract colectiv de muncă, nu se supune codului muncii în ceea ce privește drepturile și nici angajatorul nu îi acordă drepturile oferite de ceilalți angajatori, dar, mai ales, meseria sa nu este prevăzută în codul muncii?

Când se va statua și unde,  dacă militarii sunt funcționari publici sau nu? Aici nu e vorba doar de o simplă definiție ci de stabilirea unui statut clar care să poată fi soluționat și juridic. Dar dacă DGMRU se ferește să definească noțiunile cu care jonglează în această lege, cei care vor suferi vor fi doar militarii pe care acest proiect ar trebui să îi clarifice din toate punctele de vedere, juridic, social, profesional.

Concluzia este că acest statut trebuie să stabilească cu adevărat statutul, calitatea, poziția militarului/cadrului militar  în societate. Dacă DGMRU consideră că acest statut e o pălărie prea mare, sau are alte idei referitoare la ce ar trebui să conțină acest  statut,atunci  e cazul să fie stabilite în primul rând acele idei, cu toate structurile și ”instituțiile co-semnatare” și celelalte ministere  și abia apoi să purceadă la articularea acestuia. Cineva a propus ca unul din articole să fie adaptat din statutul cadrelor militare din SUA. Poate nu e o idee rea, poate ar trebui să se ia un statut al unei armate închegate NATO, poate SUA, poate Germania, poate Canada (care este cunoscută drept cea mai democratică armată și cea mai respectată în cadrul societății civile) și adaptat la condițiile noastre, dar nu ancorat în trecut ci în viitor.

La una din propuneri, DGMRU  a răspuns că problemele legate de rezerviștii voluntari sunt trecute în statutul acestora. Întrebare: un militar trecut în rezervă, subofițer, care a optat să facă parte din rândul rezerviștilor voluntari, cărui statut se supune, celui al rezerviștilor militari, sau celui al cadrelor militare în rezervă? Devenind rezervist voluntar pierde calitatea de cadru militar în rezervă? Dacă nu, atunci acest fapt trebuie specificat în acest statut și trebuie clarificată și poziția celor ajunși cadre militare în rezervă fără o carieră militară ca activ.

O altă situație : când se stabilește și definește cadrul militar în rezervă, trebuie specificat dacă  rezerviștii ajunși ofițeri sau subofițeri în rezervă prin stagiul militar cu termen redus, sau chiar cei înaintați la apelul bocancilor prin legile lui Oprea preluate și îmbunătățite ( cum ar fi Turcescu &co) sunt considerați cadre militare în rezervă Dacă da, cu drepturi egale cu ale rezerviștilor proveniți din activi? Dacă nu, există riscul atacului în instanță, pentru că practic aceștia au un grad militar în rezervă, care nu le este recunoscut. Acest statut trebuie să clarifice aceste aspecte.

Pe de altă parte se creează confuzii ca în cazul celui reținut și bruscat de poliție care a declarat că e cadru militar în rezervă iar MApN a negat susținând că nu e în evidența MApN. În cazul respectiv datorită faptului că fiecare a interpretat cum a vrut el noțiunea de cadru militar în rezervă, s-a creat confuzie. Acest aspect trebuie clarificat în statut. Se pare că DGMRU nu trage învățăminte din experiențele proprii și nu vrea să clarifice noțiunile pentru a evita situațiile neplăcute.

De aceea este necesară clarificarea noțiunilor  de militar, militar de carieră, de carieră militară  și statutul fiecărei categorii.

Așa cum este trecut acum în proiect, unde se specifică faptul că sunt cadre militare în rezervă toți cei care au ajuns ofițeri sau subofițeri conform prezentei legi, se pare că nu există nici o diferență între generalul Onțanu și generalul Ciucă. Ambii au ajuns generali în condițiile legii. Bravo lor! Bravo celui ce i-a pus pe aceeași treaptă!

Și mai este un aspect neclarificat. Statutul polițiștilor în rezervă, care redevin militari. Actualul statut nu spune nimic despre acest aspect, practic nici nu-i pomenește mergând pe ideea că practic rezervistul militar este o noțiune abstractă, sau un om de care ne folosim când vrem noi, cum vrem noi și căruia trebuie să-i acordăm cât mai puține drepturi, dacă se poate doar restricții, noi și frumoase. Și totuși polițiștii care ca activi au statut de funcționar public, la trecerea în rezervă redevin militari în rezervă, cei mai mulți cadre militare. Cu ce drepturi, cu ce obligații, având în vedere faptul că nu provin din cadre militare active dar nici nu mai sunt funcționari publici ? Ce spuneți co-semnatarilor, așa e că începe să vă doară capul?

Practic, prin modul în care a preluat propunerile, tratarea acestora preferențial, modificările făcute doar de formă, fără a schimba esența sau sensul, chiar și la așa propunerile așa-zis acceptate, ”revizuirile fără a schimba nimic”, conducerea DMRU a dovedit că nu renunță la proiectul inițial, oricât de prost sau blamat ar fi (dovadă sunt sutele de propuneri, comentarii și sugestii primite) insistă ca acest proiect să treacă pe repede înainte pentru că probabil cineva și-a luat angajamentul că va fi aprobat în viitoarea sesiune parlamentară și prea puțin îi interesează de cariera militară.

Acuma, dacă reprezentanții asociațiilor ”co-semnatare” , chemați ”la ordin”(???) din nou, pe data 18.08.2021, pentru a se exprima pe seama unui material incomplet, vor accepta bătaia de joc și modul în care DGMRU tratează acest document, pe ei și militarul român de carieră, este treaba lor, dar și a celor ce i-au ales.

Având în vedere toate aceste aspecte, din dorința de a lucra cât mai eficient și rapid, ar fi recomandat următorul mod de lucru :

  1. Finalizarea activității de analizare a tuturor propunerilor care i-au fost transmise, fără discriminare. Toate propunerile  să fie trecute în ordinea  articolelor  articole, specificând din partea cui au venit propunerile și care este punctul de vedere al ”co-semnatarilor” pe propunerile respective. La capitolul punct de vedere al instituțiilor co-semnatare să  se specifice cine sau care sunt acele instituții, așa cum și la capitolul propuneri sunt specificate  asociațiile /persoanele  care le-au făcut, nu ”asociații co-semnatare”.
  2. Să se înainteze documentul completat astfel tuturor comandamentelor de forțe,și departamentelor/direcțiilor și (eventual) celor din celelalte ministere, pentru puncte de vedere în ceea ce îi privesc.
  3. După ce s- a primit răspunsul structurilor, să se organizeze cu adevărat dezbatere publică cu mediul asociativ invitând la discuții/lucru  pe toți cei care au avut propuneri. Aceasta să fie organizată în modul în care s-a organizat discutarea legii pensiilor militare în comisia condusă de doamna Sîrbu pe timpul domnului ministru Dobrițoiu, pe capitole, până la definitivarea fiecărui capitol. 
  4. Având în vedere faptul că statutul conține și aspecte care țin de aspecte operative, de carieră militară, financiare, juridice, la ședințele respective, în funcție de capitolul dezbătut, să participe din partea MApN reprezentanți ai direcțiilor implicate, din care să nu lipsească reprezentanți ai SMAp, care, considerăm noi ar fi trebuit să fie capul de coardă aici, pentru că SMAp este inima armatei.
  5. Cum în mod cert nu se va cădea de acord pe toate punctele, după ce se va ajunge la o formă cât de cât finală, după dezbaterea și puricarea tuturor capitolelor și articolelor,  după ce aceasta va fi adusă la cunoștința factorilor de decizie din MApN,  să se organizeze întâlnire între aceștia, inclusiv ministru, și mediul asociativ pentru a se da forma finală.
  6. Să se stabilească termene reale și viabile, să se aibă în vedere și eventuale piedici care ar putea să apară din punct de vedere epidemiologic și să fie pregătite variante de lucru în cazul în care vor reîncepe restricțiile de deplasare/ întâlniri.  Considerăm că dacă proiectul a putut aștepta 15 ani fără a deranja pe nimeni,  mai poate aștepta câteva luni, sau cât va fi necesar pentru a putea fi conceput un document de perspectivă, nu care să fie modificat după o lună, sau până la intrarea în vigoare, ca legea 223. Fiind vorba de statutul viitoarelor  cadre militare, acesta trebuie să caracterizeze prin conținutul său, militarul viitorului și drepturile și obligațiile sale de viitor, nu pe cele al armatei țariste.

PS: Știți de ce celor de la DGMRU nu le pasă de statutul cadrelor militare și nici dacă meseria de militar nu este trecută în codul muncii COR ISCO? Pentru că meseria lor, a cadriștilor, este trecută la cod 4416 Funcţionari în domeniul resurselor umane. Și atunci de ce să facă un statut clar și funcțional pentru ceilalți?

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

9 Raspunsuri la Cum vede DGMRU dezbaterea publică

  1. Gigi

    Cine se ascunde? Cum cine? Cei care ne-au purtat,înca ne poarta şi ne vor purta mult timp de acum inainte,nimeni alţii decât cei cunoscuti de suflarea SNAOPSN.S-a scris atât de mult de aceştia,încât nu mai e nevoie sã amintim cã ni se face greatã!

  2. geofreeland

    O analiză pertinentă. Stârnește întrebări. Se pare că militarii, în noua viziune politică, sunt un capital uman cu valențe non-eco, nerefolisibili, practic un apendice politic de paradă teoriei strategice militare. Teorie, nu alta, în care militarul devine o unealtă, ca și tesla, utilă numai la nevoie. În rest, vedem noi. Politicienii mandatați să schimbe jurământul militar nu spre apărarea patriei ci a Europei. Numai că noi, deși vechi europeni, nu suntem considerați în Europa ci în meleaguri la bariere europene, un fel de vecină siluită, pe lângă șmotru. Mă întreb dacă domn Ciucă nasyrianul a avut vreodată ceva kaki în sânge.

  3. geofreeland

    Daea,a dovedit că a fost cel mai bun ministru al agriculturii post decembriste. El nu e om politic, e un meseriaș sadea care simte pământul din care iese pâinea românului. Azi, noi exportăm cereale pe nimic și importăm aluat congelat sau făină de afară. „Pâinea noastră cea de toate zilele” e scumpă la absurd. O lume cu dosu-n sus. O analogie simplă și cu statutul militarilor, în batjocura legiuitorului istoric de pe vremea lui Cuza.

  4. Democratia in Romania este mimata de parlament si guvern.De ce n-ar face la fel si cei de la DGMRU? Nu vedeti ca este o bataie de joc la adresa militarilor in rezerva?Se face o politica foarte proasta la nivel de partide cu repercursiuni si consecinte grave asupra populatiei.Cu timpul lucrurile se vor degrada toate si atunci se produce reversul democratiei -dictatura.

  5. Ifrim

    Să trăiești cu numele patroane!Să fii sănătos cu putere de muncă să ne ții la curent cu ce mai apare la ce ne interesează!

  6. Gigi

    Pentru dl.Marin Neacsu de ziua numelui,îi urez sãnãtate,putere de muncã,intr-un mulţi ani fericiti!
    Sã ne trãiţi cã ne trebuiti!

  7. NEA MARINE ,, LA MULȚI ANI ,, !

  8. VASILE B.

    Tot DGMRU a sustinut in 2008 ca militarii pensionari sa nu mai poata cumula pensia cu salariu pentru ca pleaca specialistii din armata, uitind ca in perioada 2000-2005 au fost facute disponibilizari masive.

  9. geofreeland

    Mai nou, polițiștii au primit un ordin să te caute în portbagaj și să te amendeze. De ce? Păi triunghiuri ai? Am. Bravo. Dar stingător? Am. Și, nu vezi că e expirat? Cum adică expirat? Păi uite ce scrie pe el. Și e expirat? Da. Da’ nu vrei matale polițistu’ să-ți trag un jet expirat să vezi că nu e expirat? Da’ trusă de prim ajutor ai? Am, e expirată? Nu e în regulă, dar știi s-o folosești? Nu, nene, că nu scrie cum s-o faci, matale știi? Hai dă-i drumul, în regulă!