Să recunoaștem totuși…

Categoria Magazin, opinii

Vezi articolul


Recunosc cu mâna pe roșu că de când a început conflictul din Ucraina nu m-am mai uitat la știri. Unii o să spună că sunt fără inimă, că nu empatizez cu poporul ucrainian greu încercat, că nu mă impresionează sau revoltă  ororile  războiului, drama unor oameni nevinovați.

Ba da, empatizez, mă impresionează, mă revolt,  dar nu vreau să mai reacționez la manipulări și ”reportaje”fabricate în laboratoare specializate, care urmăresc interese personale, politice, economice sau de orice altă natură ale unor ”aleși”, pentru că asta urmăresc de fapt cei care au declanșat acest conflict care, să recunoaștem totuși, nu a început acuma și nici în 2014 și nici odată cu căderea imperiului bolșevic și nici odată cu căderea Zidului Berlinului sau a lui Hitler.

Să recunoaștem totuși, dintotdeauna, sub o formă sau alta, războaiele s-au declanșat nu spontan, ele au fost pregătite din timp de persoane sau grupuri de persoane care pretinzând că se pregătesc de apărare, se pregăteau de atac. Așa  a apărut și dictonul latin  „Si Vis Pacem, Para Bellum”. Să fim serioși, dacă vrei pace, faci din tunuri pluguri, nu invers.

Să recunoaștem totuși, cel puțin de la 11 septembrie 2001, când ”am văzut cu ochii noștri” cum au fost doborâte turnurile gemene, ca să nu amintesc de alte mici filme ”demonstrative” care au apărut și apar, sau  trucuri, de  stradă ale unor magicieni de excepție, industria filmului a evoluat incredibil, vezi holograme care ai jura că sunt reale, îl vezi în clipuri hazlii pe Trump vorbind o japoneză perfectă sau pe Iohannis ținând cursuri  de fizică cuantică sau explicând teoria relativității  în fața unor săli arhipline, totul este posibil, totul este ”credibil”.  Mai nou, poți vedea și filme de calculator cu avioane care deși sunt luate drept țintă de sisteme antiaeriene sofisticare, se încăpățânează să se învârtă, fără a ataca nimic în raza de acțiune a sistemelor ucigătoare, până când ”sistemul învinge” și să crezi că un pilot nebun și-a propus el să își pună viața la bătaie pariind că va câștiga. Asta a fost prima întrebare pe care mi-am pus-o când am văzut clipul, primit pe telefon.

Să recunoaștem totuși, aproape tot ce ni se prezintă este toxic și nu e vorba doar de ceea ce se întâmplă acuma în Ucraina, ci despre cam tot ce ne prezintă televiziunile sau ce primim prin internet, plecând de la știri despre crime violuri sau cazuri de corupție, care ne umplu de venin, până la știri despre viruși despre care toți știu tot, dar nimeni nu știe cum au apărut, cine i-a fabricat, cum se înmulțesc, cum atacă, cum se transformă ei dintr-o formă în alta cu viteza luminii,  exact când tocmai apăruse un vaccin care să îi distrugă și na belea,  că trebuie să te mai înțepi odată.

Să recunoaștem totuși, că deși ni se tot spune de la un timp încoace să ne informăm ”doar de la surse oficiale, credibile”, tocmai acestea au devenit cele mai ”incredibile” pentru că nu numai că se schimbă de la o oră la alta, nu numai că un ”oficial”ne spune una și apare apoi altul care susține exact contrariul, pentru că amândoi sunt paraleli cu subiectele abordate, dar până și,  sau tocmai ”oficialii”,  urmăresc mai abitir alte scopuri decât informarea corectă a cetățeanului.

Să recunoaștem totuși,  că nu putem să avem încredere în aceste ”informații” oficiale așa cum nu putem avea nici în cele ale sfertodocților care prezintă ”cele mai corecte informații” vândute de cealaltă propagandă, pentru că   cei care ni le servesc au avut tupeul să spună după ce au fost aleși să ne reprezinte, că am fost proști că i-am crezut, că erau în campanie când au promis marea cu sarea iar ceilalți profită de neîncrederea noastră. De fapt această stare de incertitudine folosește tuturor,  mai puțin credulilor sau celor veșnic neîncrezători, prea leneși pentru a încerca să afle adevărul, prea slabi pentru a rezista valului de dezinformări, prea leneși pentru a face un efort de a înțelege sau descoperi adevărul.

Legat de acest conflict de care încerc să mă țin cât se poate de departe pentru că nu îmi mai pot permite să mă las emoționat de clipuri fabricate, să recunoaștem că suntem intoxicați din toate părțile, CĂ TOTUL ESTE UN JOC de șah în care pioni sunt cetățenii, indiferent din ce țară, căci ei sunt cei care suportă și creșterea prețurilor specifică vremurilor de război, și gloanțele și bombele și foametea și refugiații, și ura, și teama, și pierderile de vieți omenești sau materiale,  și manipulările.

Să recunoaștem totuși, ca români nu avem de ce să îi iubim pe ucrainieni, nu ca popor ci ca vecini, după toate evenimentele istorice pe care le-au tot evocat unii, mai mult sau mai puțin ”accentuat”, deci manipulator, sau pur informativ pe internet.  Dar asta nu înseamnă că românul de rând ar avea ceva diferit față de ucrainianul de rând. Deciziile care au influențat și influențează opinia colectivă au fost sunt și vor fi întotdeauna luate de cei care stau pe scaune mari, care de cele mai multe ori nu sunt nici măcar șefii statelor implicate sau ai căror cetățeni sunt ținta conflictelor, acțiunilor distructive, manipulatoare sau pur și simplu criminale. Deciziile sunt luate de alții, care stau merci bine la masă și rostesc discursuri pacificatoare, care pretind că apără popoarele sau democrația, în condițiile în care fiecare înțelege ce vrea el prin democrație, dar cuvântul sună bine peste tot.

Să recunoaștem totuși că peștele cel mic nu îl va mânca pe cel mare niciodată, nici măcar din întâmplare. Statele mici sunt jucate la loterie și constituie monedă de schimb în ceea ce privește resursele, orientarea politică, relațiile economice, prietenii și dușmanii. În funcție de evoluția ”consumului”,  a resurselor, a tehnologiei, mai au loc ”reașezări”,  încercări de mărire a sferei de influență sau pur și simplu orgolii ale celor mari care declanșează redistribuiri. Uneori și statele care altă dată erau considerate mari puteri, pierd din ”zonele” de influență pentru că au slăbit și încearcă prin toate mijloacele să se ”inflitreze” să arate că fac ceva, că contează în luarea unor decizii. Este cazul Franței dacă ne raportăm la ziua de azi.

Să recunoaștem totuși, ceea ce se întâmplă azi în Ucraina s-a mai întâmplat și altă dată în alte zone, în Albania,  Georgia, în Iugoslavia, în Siria, în Irak, în Afganistan, și totuși atunci ”opinia publică” nu s-a inflamat atâta pe seama bietelor popoare, atunci televiziunile oficiale nu ne prezentau oameni cu căței și femei cu copii în brațe plângând, ne prezentau succesele aviației ”strategice”, care  bombarda cu precizie chirurgicală ambasada Chinei, de exemplu.

Să recunoaștem totuși că așa zisa ”sursă credibilă” a devenit o sursă de evitat, atâta vreme cât ne vorbește doar despre Vila lui Putin, nu și de firmele lui Biden sau laboratoarele de arme biologice din Ucraina.

Să recunoaștem totuși că pe Putin nu l-a apucat brusc dragostea de românii din Bucovina de polonezii din Ivano-Francovsk, de unguri sau alte naționalități din teritoriile deținute împotriva istoriei și dreptului la autodeterminare de către Ucraina, nicidecum, dar bagă și el bățul prin gard să îi întărâte pe cei care au încă teritorii acordate Ucrainei tot de ei. Nu e așa că e înduioșător?  

Să recunoaștem totuși că pe americani nu îi doare nici în bască de drepturile ucrainienilor, cum nu i-a durut nici de ale  irakienilor, nici de ale afganilor pe care i-au lăsat pe mâna talibanilor odată cu elicopterele și tehnica militară. Pe ei îi interesează poziția  geostrategică și resursele Ucrainei, nu soarta ucrainienilor care uite că mor pe capete și se uită pe cer după avioanele americane cum ne uitam noi acum 70 de ani. Mai bine să nu vină.

Să recunoaștem totuși, nimeni nu se așteaptă și nici nu își dorește să vadă implicate într-un conflict deschis două super-puteri și  deși toți știu că ”micile conflicte” sunt create de marile puteri, NE FACEM CĂ NU VEDEM, NE LUĂM DUPĂ FENTĂ, plângem demonstrativ de mila bieților oameni dar nu facem nimic pentru a schimba ceva, ne plasăm interesat sau nu, convinși sau nu, sincer sau de fațadă,  de partea uneia din marile puteri cauzatoare de moarte și recunoaștem doar jumătatea de adevăr, partea  care ne convine.

Să recunoaștem totuși, suntem egoiști, egocentriști, fiecare considerăm că doar noi știm adevărulul, că ce ne place nouă e cel mai bun, că avem gusturile cele mai rafinate, că ascultăm muzica cea mai bună, că privim la tv  posturile cele mai interesante, că simpatizăm cu cel mai corect politician, că avem prietenii cei mai buni. Oare așa o fi ?

Să recunoaștem totuși, suntem lași, comozi, ne e teamă să spunem ce gândim pentru a nu fi considerați ciudați, ne pasă mai mult de ceea ce cred alții despre noi decât de ceea ce suntem cu adevărat, renunțăm la valori, la istorie, la tradiții, devenim indiferenți față de cei apropiați, familie, prieteni, spunând că ”viața merge înainte”,  ne lăsăm aburiți, cumpărați, duși de nas, dirijați nu doar de clasa politică vândută altor interese, ci și de gargara celor mari și tari din Est sau din Vest, care acum ”jde  de ani ne promiteau” fericirea iar acum ne iau libertatea. Totul are un preț, singura diferență dintre unul și altul este prețul.  

Să recunoaștem totuși că acest conflict a reușit să ne scoată din cap Covrigul. Nu mai interesează pe nimeni acuma, nici măcar pe Arafat, ce se întâmplă cu cocoașele, primim cu brațele deschise zeci de mii de ucrainieni la graniță, fără să ne pese că pot fi virusați, că nu au măști, că nu au certificat verde, că pot fi spioni ruși, viitoare conserve, că aceștia nici măcar nu vor să rămână în România, pentru că nu au la ce să vină când românii pleacă în Anglia, Germania, Italia, Spania. Cui pe cui se scoate.

Să recunoaștem că de fapt nu știm nimic, nu facem nimic, ne complacem să trăim o viață care nu ne mai aparține, renunțăm la drepturi pentru care alții au murit, nu mai avem nici măcar posibilitatea să alegem cum murim, murim uciși de boli, nepăsarea autorităților, mizeria din spitale, instalațiile degradate și ni se spune că am murit de un virus, murim luptând în războaie care nu sunt ale noastre dar ni se spune că am murit pentru a instaura democrația când de fapt am înlocuit o teroare cu alta.

Să recunoaștem totuși că ne merităm soarta căci nimic din toate astea nu s-ar întâmpla dacă nu am fi prea comozi și prea lași pentru a reacționa împotriva adevăratului dușman care vine din interior.  

Iata o mostra de .. profesionalism si… informare corecta…

https://www.popisms.com/Song/203103/Good-Old-Shoe-Pops-Staples-Willie-Nelson

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

23 Raspunsuri la Să recunoaștem totuși…

  1. Gigi

    Chiar daca voi lua si eu valuri de injuraturi de la invidiosii de se serviciu,trebuie s-o spun raspicat si apasat:Un articol ce starneste,intr-adevar,invidie,despre modul cum este scris si mai ales despre adevarul spus in cuprinsul art.
    Cât despre faptul ca”ne meritam soarta”,asta nu mai e o noutate pt.noi.Aș spune ca nu numai ca o meritam,dar ne-am si insusit-o,nu degeaba suntem perceputi de unii,asa cum suntem!

  2. Ioan

    După potopul de cuvinte despre pensiile militarilor, veniți acum ,după șase zile de la evenimente, cu pustiu de idei, copiate de la tanti Aglaia, cea cu cipurile, cu tot respectul. Se vede și la dvs. va îmbătrâniți, nu prea frumos de fapt. Mă aștept de la dvs. la mai multă minte!✍️🌎👍🇷🇴

  3. neacsum

    @Ioan,
    Habar nu am ce zice sau cine este tanti Aglaia, tot ce pot sa spun este ca fiecare recepteaza cu ce are.

  4. Un articol cum putin mi-a fost dat sa citesc in aceste zile.Admirabil domnule Neacsu.Regret mult cum militari de cariera gen Grumaz sau ziaristi militari gen Ion Petrescu sau Vaduva bat kilometri de campii pe la radio si televiziuni fara sa spuna nimic concret doar pentru ca da bine cu cariera lor.

  5. Adevarul e ca Putin cu razboiul lui reușește sa determine autoritatile romane sa înlăture masurile impotriva coronavirusului, ceea ce ne da mult de gandit cu privire la gradul exagerat al aplicării acestor masuri la nivelul tarii noastre!!!! Vedem cu toții ca masurile preventive ale autorităților au devenit aproape lipsite de importantă sau ignorate in zona de trecere a frontierei!!!!! Normal de la introducerea vaccinului masurile de prevenire se impuneau a fi reduse substanțial!!!! Cred ca principalului motiv a fost sifonarea in continuare a banului public pentru clientela politica si obținerea unor sporuri catre de clasa de functionari bugetari favorizata de politruci!!!!! Nu cred ca criza medicala a afectat major din punct de vedere financiar bugetul de stat cat va afectat de acest razboi din Ucraina!!!! Din pacate razboiul va constitui un nou motiv pentru politruci ca rezervistii si retragere sa fie lăsați la urma ca si pana acum la capitolul pensii!!!

  6. neacsum

    @Iesean,
    Fiecare scrie cum gandeste, daca nu cumva scrie dupa prompter. cand esti platit, scrii cum ti se dicteaza, nu cum gandesti. Eu inca scriu cum gandesc, bine, sau rau.

  7. geofreeland

    Un articol de bun simț, neagresiv și născător de întrebări spuse în gând. După Covid, un război ne mai lipsea. Si astea peste criza energetică, criza alimentară, datorii externe, infrastructură necompetitivă, inflație, popor în bejenie, economie de consum, asigurări sociale și medicale învechite, export de capital…Noi facem sluj frumos că suntem „stat eșuat”, ne plătim scump apărarea și suntem atât de patrioți încât nici zăpada n-o mai dăm din fața curții. Am ajuns un hub de arme letale ale vesticilor drept mulțumire că ne-au refuzat cu cerbicie intrarea în Schengen iar PNRR-ul a fost făcut pe șest de ochii lumii. Mă întreb, ce mai e cetățeanul român în țara lui, cu statul lui, cu viitorul copiilor lui?

  8. Liviu PO

    Prin Oltenia nu se vede,dar prin nordul tarii se cam vede:Sa recunoastem totusi ca sunt refuGiati …si sunt foarte,foarte REALI!!!

  9. neacsum

    @Liviu Po,
    Se poate vedea si din materialul prezentat.

  10. Gigi

    Nu cunosc,dar ieri am vrut sa postez un comentariu vis a vis de cresterea in magazine a preturilor la legum,dar nu m a lasat sa trimit com.respectiv!!!

  11. Gigi

    Nu cunosc,dar ieri am vrut sa postez un comentariu vis a vis de cresterea in magazine a preturilor la legum,dar nu m a lasat sa trimit com.respectiv!!!Probabil ca deranjeaza adevarul,nu pe Admin,poate pe altii!Acum vad ca mă lasa sa trimit!Curios!

  12. akord 75

    @neacsum
    Cum „suportati” sa spuneti adevarul asta asa de deranjant? 😃
    Cunosc(virtual) niste rezervisti senili care in cazul de fata au o singura parere ca taranul lui Marin Preda
    „Asa ceva nu exista!”
    Cam asa v-ar traduce ei acest articol ascutit ca un bisturiu

  13. akord 75, iți citesc comentariile și pe huhurez. Cred, sincer, că aveți o mare problemă. Vă las pe dvs. să o depistați.

  14. Sa recunoaștem, ești toxic, rusofil, comunist inveterat, tradător. Verva cu care înveninezi mâna de oameni care te citesc, ai putea să o folosești in alte scopuri. Ca de exemplu să o incurgitezi singur. Încearcă. Vei vedea că nu vor mai fi uciși spiritual alti oameni.

  15. bloju

    Felicitari pentru acest articol, domnule Neacsu !

  16. magda

    Ce spune dl.colonel este de fapt un rezumat( putea fi si un ditamai roman)al tuturor nenorocirilor la care am asistat si asistam in continuare .Din pacate diplomatia noastra ar trebui sa recunoasca ca a fost fie inexistenta fie mai degraba complice in ultimii 35 de ani la tot ceea ce ni se intampla.Cum potI sa interpretezi altfel triumfalistul speech prezidential referitor la marirea procentului din PIB,dar ce suntem pelicani? Chiar nu papam tot ce vedem la tv.
    Dar ce mai conteaza vocea romanului in vremuri de restriste.

  17. Socrate Toma

    Un eseu mult mai realist decât au fost anterioarele. O întrebare pentru D-l Neacșu , dacă până prin anul 1990 ne informam din surse alternative , chit că unele erau ilegale ,azi , în privința evenimentelor din Ucraina , care pot fi sursele alternative , fie și ilegale ?

  18. geofreeland

    Un fel de domn, cu nume de eugenie, dă din plisc, la ordin, să se bage în seamă. Plus că nu știe bine românește a spune corect „învederat” sau „îngurgitezi”. Sigur opiniile sunt libere, dar etichetele sunt judecățile inoculate unei minți bolnave ahtiate lozincard. Un radicalism fără leac, semn al penuriei de personalitate specifică genului de yesman, de regulă acefal. Dăm „delete” spre ‘Recycle Bin”.

  19. Eugen

    @geofreeland Repetând in cor vorbele unui ticălos(Putin) susținându-i punctul de vedere, nu va face pe voi liberi cugetători ci papagalii unui nebun. Din păcate sistemul militar v-a suportat cat a fost nevoie. Acum v-ați transformat în simpli cersetori de pensii și adepții unui nebun care pune lumea pe jar. Oare de ce se numește radical unul care vă spune adevărul? Oh stiu, e la fel si în cazul idolului vostru Putin: toți mint, el are dreptate. P.S. Nu observati ce puțini ați rămas in bulă? Nu vi se aprind beculețele?

  20. Sergiu

    @Eugen – d-le Eugen, presupun ca nu sunteti pensionar militar sau macar rezervist dupa cum vorbiti. Nu e o rusine, fiecare cu ale lui. Daca faceti parte dintre razboinicii de calculator, va previn ca aplicatia de telefon pentru distrus tancuri inca nu a fost scoasa pe piata. Despre d-l geofreeland stiu de ceva ani de cand frecventez blogul acesta. Daca a fi la obiect si echidistant e egal cu a fi „sustinatori” ai viitorilor vecini, atunci, vorba lui Werner(-cap-de-lemn), ghinion. Stiti de ceea ce imi aduce aminte discursul dumneavoastra, d-le Eugen? de anumiti cetateni ai Romaniei in anii 1946 – 1947 care infierau cu manie patriotica ticalosiile sovieticilor (reale, de altfel) ca apoi sa infiereze cu egala fervoare, dar cu manie proletara, de asta data, tarele romanilor si cum nu au inteles ei, de pe pozitiile burghezismului retrograd, sa se alature Internationalei Socialiste atunci cand istoria a cerut-o. Ca rezervist, daca ne fac vizite rusii, voi acolo unde mi se va cere, si voi face atat cat ma pricep. Asta nu ma face sa-i urasc pe rusi sau pe presedintele lor. Prefer sa stiu ce vor si ce pot pentru a sti cum sa pun umarul la pastrarea Romaniei asa cum e acum, macar. Daca vor veni rusii si pe lanoi, insa, am senzatia ca dumneavoastra nu veti fi alaturi de mine.

  21. akord 75

    Inca nu v-ati prins ca Eugen e luptator tip „counter strike” sau „Arma 3” nivel V.0.2 ??:))

  22. akord 75

    „Eugen
    3 martie 2022 – 7:11
    Sa recunoaștem, ești toxic, rusofil, comunist inveterat, tradător”…bla,bla

    Am si eu de pus o intrebare: Au aparut pe piata noi produse de prizat? Da sunt eficiente si spala creierul mai bine decat Digi24 si Realitatea tv la un loc….”Mahmureala de dupa” o sa te chinuie.

    PS Pana nu devii total inconstient retine!
    Se scrie „pe care” ,nu (lucrul activitatea) „care am facut-o eu”
    …de vorbit la fel
    In caz contrar mergi din nou la scoala „(?)care ai frecventat-o)

  23. akord 75

    geofreeland
    Acum am vazut postarea dvs.Va puneti intrebari retorice?
    „Mă întreb, ce mai e cetățeanul român în țara lui, cu statul lui, cu viitorul copiilor lui?”
    Va raspund eu macar la ultima parte… (?)care am citit-o:)))
    Unii se numesc „eugen”. Si din pacate are dreptate.Sunt din ce in ce mai multi!

    Mama ma-sii de scoala