DE ZIUA REZERVISTULUI CĂPRIOARĂ

Astăzi, Rezerviștii Armatei Române își serbează Ziua. Moment de reflecție, de analiză și de luare a unei decizii. Mă așteptam ca paginile măcar de Facebook ale MApN, să marcheze momentul cu câteva rânduri și gânduri, fie ele și aruncate la mișto, așa, de complezență, să nu zică pensionarii că nu au fost băgați în seamă. Dar nu, prinși de febra războiului din Ucraina, la care armata română participă dar nu se bagă, promite și se dezice, ar da dar nu are ce, liderii marilor structuri cu atribuțiuni pe linia pensionarilor/rezerviștilor ( DRPCVP, CPS DGMRU), au uitat, sau pur și simplu s-au săturat să mai joace teatru, așa că nu s-au ostenit nici să ne înjure.

Pe mine nu mă miră, dar sunt destui care au rămas cu un gust amar în gură. Parcă ar fi prima oară.

Și pentru că ei ne-au uitat, eu deși nu mai sunt rezervist, am avansat, sunt retras, așa retras cum sunt mă gândesc nu doar la colegii noștri ci la toți cei care încearcă să uite că mai existăm și fac tot posibilul să ne arate grija lor nemărginită față de noi. Așa că le dedic câteva cuvinte izvorâte din inimă de rezervist.

 Reînvierea căprioarei

Guvernanții-au  ucis orice glas, orice gând,

Ne-au băgat în sperieți, iar apoi  în pământ.

Am rămas cu priviri atârnate în gol,

Afundați în nămeți în rahat și nămol.

Prin păduri tot mai multe topoare ne taie

Mistreții și urșii și codri-i despoaie.

Mă iau după Klaus prin  NATO și UE

Mă iau și primesc multe taxe șim uuuue.

Îl întreb de ce țara e toată-n rahat,  

El mă’întreabă de ce nu sunt  vaccinat.

Eu îl întreb ce-a făcut cu armata

El mă trimite să mă duc după tata.

Eu îl întreb ce-a făcut cu pământul

De ce-i totul gol, peste tot bate vântul,

Unde e grâul, unde e sarea,

Unde sunt minele, a cui e Marea,

Cine conduce, cine dictează,

Ce nație-șarpe ne guvernează?

De ce luăm de la alții doar  legi otrăvite,

Învățăm lecții proaste și cuvinte sucite,

Suntem rupți de tradiții,  de părinți și bunici

Ne târăm ca gândacii, ca niște furnici,

De ce ritmul de viață ne este impus,

De ce nimeni n-ascultă ce avem noi de spus?

Unde ne e libertatea, mândria,

De ce vin venetici ”să ne apere” glia?

Unde-s copii,  de ce sunt  plecați,

De ce slugăresc la alți împărați?

Îi gonim pe ai noștri și-i primim pe străini

Și dau toți iama-n noi, cum dă vulpea-n găini.

…………………………………………………………………….

Eu întreb, tot  eu răspund, fiindcă mutulică  tace

El se plimbă, joacă golf face omul ce îi place.

Arde țara, mor românii, el se face că nu vede

Ploaie, secetă, furtună, chiar de vede el nu crede.

Insensibil, incapabil, fără pic de empatie

Pentru el nici nu există decât ce vrea el să știe.

Și mă întreb  eu pe mine, căci sunt prost nelămurit

Cu ce am greșit în viață, parcă retrăiesc un mit:  

De ce să tot port în spate și  blesteme și povară,

Să-mi privesc cu calm  sfârșitul, cu ochi mari  de căprioară?

De  ce nu pun muică mâna, pe coasă și pe topor,

Cât o  să mai rabd ca prostul? Pe ei și mama lor !

LA MULȚI ANI ARMATEI ROMÂNE ACTIVE ȘI DIN REZERVĂ!