Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei ce nu mai sunt intre noi, militari decedati pe campuri de lupta, indiferent cand, indiferent unde !
Dumnezeu sa ii ocroteasca pe militarii romani intorsi din razboaie, zone de conflict, misiuni!
Dumnezeu sa dea sanatate si zile senine tuturor militarilor.


Astazi se spune ca celebram Ziua Veteranilor din teatrele de Operatii. Unii spun ca Ziua a fost aleasa ca sa ne aminteasca Ziua Armistitiului dupa Primul Razboi Mondial. Altii spun ca de fapt data a fost aleasa in amintirea primului roman decedat ( dupa 1989 incoace) in teatre de operatiuni externe.

Insasi aceasta dubla “semnificatie” denota nu “expresia recunostintei pe care toti o purtam militarilor armatei romane”, ci  lipsa de seriozitate si respect fata de militari, fata de evenimente, fata de cei carora le spunem eroi. Prezenta a doar doi veterani, cate unul din fiecare categorie, in randurile din fata in dreapta ministrului apararii, arata de fapt expresia dispretului fata de veterani, indiferent ai caror lupte. Asta insa nu trebuie sa ne mire, in conditiile in care “sublimul legilor” in Romania este data de interpretabilitatea acestora, cand deciziile instantelor, inclusiv ale CCR se dau nu pe caz ci pe ordine si interese politice sau de grup (personale) ale magistratilor, cand  principiul predictibilitatii legii este calcat in picioare iar nesiguranta si improvizatia fac si dirijeaza guvernarea Romaniei.

In aceste conditii e aproape superfluu sa ai pretentia ca o amarata de  Zi Aniversara sa mai fie clara si concreta.

Faptul ca avem doua zile de sarbatorire a veteranilor, una pe 29 Aprilie, iar cealalta pe 11 noiembrie, nu arata respect, dimpotriva, creeaza dihonie in randul militarilor, al celor care au fost si celor care sunt si vor veni, asa cum pe vremuri existenta a doua asociatii ale veteranilor din cel de-al doilea razboi, una  formata din membrii  celor doua divizii formate din prizonierii din Est si cealalta din  “restul lumii”  a creat dihonie intre veteranii de razboi. Aceasta divizare a militarilor, a rezervistlor, este o politica constanta si bine intretinuta de clasa politica si conducerea Ministerului Apararii.

Am urmarit activitatea organizata astazi cu ocazia Zilei Veteranilor din Teatrele de Operatii pe o ploaie moc[neasca in Bucuresti si am sesizat urmatoarele:

  1. Lipsa presedintelui Romaniei, cel care are “armata lui”, acesta marginindu-se sa transmita un mesaj. Nu ma mira. Nu a participat el la nici una din Zilele Drapelului, de ce ar participa la o zi atat de… “anosta” si controversata, nerecunoscuta nici de o parte a militarilor?
  2. Ministrul apararii ori era ragusit ori nu este obisnuit sa vorbeasca la microfon, ori, cine stie, poate vorbeste mai clar in engleza. Nu stiu cine i-a bagat prune in gura, dar discursul lui a fost “ilizibil”  sau livrat fara inima, fara viata, fara chef. Daca va conduce ministerul asa cum vorbeste, il vom regreta pe Dincu.
  3. Domnul premier a avut curajul sa infrunte ploaia fara umbrela, cu capul gol, dorind sa demonstreze ca e invatat cu vicisitudinile sortii. Si noi, militarii  romani suntem cam toti invatati (mai mult decat cei francezi) dar spre deosebire de domnul prim ministru, noi le suportam si acuma, soarta nu ne-a compensat privatiunile serviciului militar cum s-a intamplat cu domnia sa, iar guvernarile in loc sa le recunoasca si aprecieze fie si doar prin aplicarea legii, au facut totul sa le adanceasca si continua pe aceeasi linie.

Mi-a sarit in urechi din discursul domnului premier, afirmatia ca “MISIUNILE CARE S-AU INCHEIAT CU SUCCES IN TOTI ACESTI ANI IN CARE AM ACTIONAT ALATURI DE PARTENERII NOSTRI DIN NATO SI DIN UE contribuie la siguranta si protectia de care cetatenii  romani si economia noastra beneficiaza astazi.”

Mare adevar a rostit domnul prim ministru numai ca nu in sensul in care s-a exprimat.

Cum arata economia noastra astazi, nu e nevoie sa ne spuna nimeni, simtim si stim toti, “succes garantat, LAPTE SI MIERE PE TOATE DRUMURILE.”

Cat de folositoare si pline de succes au fost misiunile la care au participat militarii romani alaturi  de partenerii din NATO in Bosnia, Irak si Afganistan, o pot spune cetatenii ramasi acolo si dezastrul ramas in urma glorioaselor armate ale NATO, dar au spus-o si toti analistii in special dupa rusinoasa si criminala retragere din Afganistan : DEZASTRU. In aceste conditii, despre ce vorbea domnul premier? Sa vii in fata armatei, a tarii, sa te lauzi cu “esecele” misiunilor in care au murit degeaba militarii romani si cu starea deplorabila a tarii mi se pare nu doar lipsit de realism, ci cinic. Nu asta meritau sau asteptau cei care au plecat in teatrele de operatii, dar mai ales familiile celor decedati.

Dar, din pacate, neavand cu ce altceva sa ne laudam, ne laudam cu mortii. E bine si asa, e un pas inainte, altii s-au folosit de ei, e adevarat, pe ascuns, pentru a umple urnele de vot.

Dumnezeu sa ne ocroteasca, pentru ca doar EL MAI POATE FACE CEVA.  

https://ziare.com/international/afganistan/misiunea-nato-in-afganistan-este-un-esec-releva-un-studiu-120087


 [M1]

De neacsum

2 comentarii la „“ EXPRESIA RECUNOSTINTEI””
  1. Ni se impune să uităm, să mimăm festiv, să bagatelizăm cultul eroilor. Cam asta e! Totul e o miștocăreală deturnând practic o istorie de jertfe a neamului românesc. Se vrea asta, un atac perfid la educație încă din băncile școlii, dezrădăcinând sentimentul patriotic. Politicienii de azi sunt o clasă de vătafi.

  2. În lumea materială de azi în care trăim, când doar „banu’ jos” contează, festivisme de genul celui descris mai sus nu au absolut nicio importanță pentru marea majoritate a oamenilor. Iar atâta timp cât în fiecare discurs găsim același limbaj de lemn, îmbibat de inevitabilul și de neocolit „prinos de recunoștință veșnică” adus „partenerului/partenerilor” alții decât români și obligatoriu străini, să nu ne aștemptăm la rezultate diferite. Cât despre „veterani”, și-au primit tainul, de ce ar mai fi inetresați?
    LEGE nr. 168 din 7 august 2020
    pentru recunoașterea meritelor personalului participant la acțiuni militare, misiuni și operații pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român și acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat
    P.S. Iar în ceea ce mă privește, singurii veterani pe care-i respect și care-și merită numele, sunt cei care au luptat pe front, pentru această țară. Restul, ar trebui să aibă măcar decența și bunul simț să tacă, pur și simplu.

Comentariile sunt închise.