Despre independența justiției am tot auzit vorbindu-se de 13 ani incoace de mi s-a acrit. Sintagma este de cele mai multe ori folosită, de către magistrați sau cei care le fac jocul, atunci când unul din ei e prins cu pantalonii în vine, află presa, sau mă rog, lumea, și toată breasla dă fuga să îi ridice nădragii să nu se vadă rahatul din lenjeria intimă a justițiarilor. Face un magistrat un accident de mașină soldat cu victime, sau e prins cu șpagă, sau dă o decizie pe un caz politic și politizat, conform instrucțiunilor de partid? Totul se sigilează, nu mai ai voie să faci referire la caz pînă la finalizarea dosarului, adică până când se prescrie fapta și astfel făptuitorul scapă cu lenjeria albită.  În plus, orice referire la caz se consideră atac la demnitatea, onoarea bebelușului și implicit la independența justiției. Se dă o lege care încearcă să mai domolească setea de averi acordate de instanțe sau de legi vădit părtinitoare magistraților? Sare toată crema magistraturii în frunte cu CCR și declară că este lovită independența justiției și că vai, biata oarbă nu mai vede pe cine trebuie să protejeze, societatea este în pericol.

Ce înseamnă însă independența justiției? Se spune că”independența judiciară presupune că justiția trebuie să fie liberă de orice influențe ale guvernului, parlamentului, sau a altor interese private. Independența sistemului judiciar este esențială și importantă pentru ideea de separare a puterilor în stat.”

Teoretic așa ar trebui să fie. Practic însă nimic nu este mai legat de puterea legislativă și executivă decât puterea judecătorească. În plus, corupția din societate, din lumea politică, din sistemul de guvernare nu ar exista dacă însăși justiția nu ar adăposti, încuraja și proteja acesată cangrenă. Argumente:

–        Membrii CCR sunt numiți de partide;

–        Șefii instanțelor și instituțiilor juridice sunt propuși, numiți, validați, dirijați de un președinte ales politic, dirijat nu doar de clasa politică ci și de structuri străine nu doar de justiție ca principiu ci și de interesele statului.

–        Instituțiile juridice sunt conduse, dirijate și instrumentează dosare conform instrucțiunilor primite de la servicii de forță, cu care semnează protocoale secrete;

–        Dosarele marilor capete politice se soluționează sau păstrează la sertare până se prescrie fapta, după cum dictează interesele de partid;

–        Magistrații sunt mânjiți din cap până în picioare iar când unii sau alții, magistrați sau  guvernanți, ies din rând sau nu respectă ”regula” nescrisă a protecției bilaterale, se ajunge la șantaje pe față, inter-instituțional, ca în cazul mult prea amânatelor  decizii ale CCR pe OUG 59 sau PLX 244 și multe alte cazuri mai puțin cunoscute dar cu aceleași efecte.

Dovezi? Numai în ultima lună au fost date de către diferite instanțe,  decizii care frizează nu doar ideea, noțiunea, principiul de justiție ci orice normă de bun simț.

1.       Șef Secție Tribunalul Constanța: O doamnă judecător, șef al unei secții a Tribunalului Constanța este prinsă și condamnată în primă instanță pentru că a primit mită de la un primar. Nu contează prejudiciul, cauza judecată pe fond a primit decizie de condamnare. Bineînțeles doamna judecător a fost suspendată, a făcut recurs până la ICCJ, adică la madăr and fadăr al justiției române,  care primind dosarul în 2021 l-a târât prin sertare 2 ani până ce s-a îndeplinit termenul de prescriere a faptei. Drept urmare ICCJ a decis:

–        „Constatarea încetării suspendării din funcţia de judecător a doamnei judecător Jianu Corina Eugenia, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii referitoare la aceasta, respectiv 21.07.2023;

–        Constatarea încetării suspendării din funcţia de preşedinte al Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa, începând cu data 25.07.2023.

–        Repunerea în situaţia anterioară în privinţa vechimii în funcţia de judecător pentru perioada cuprinsă între data suspendării din funcţie a acesteia (29.11.2014) şi până la data repunerii efective în funcţia de judecător, respectiv 21.07.2023.

–        Repunerea în funcţia de conducere de preşedinte al Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa începând cu data de 25.07.2023 pentru restul de mandat neexercitat de 1 an, 4 luni şi 26 de zile.

–        Înaintarea măsurilor dispuse către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii şi acordării drepturilor băneşti cuvenite”, se arată în decizia secției pentru judecători a CSM de luni.”

Asta  înseamnă bineînțeles independența justiției.

2.       Ala-bala  Portocala.   Celebrul caz ”Portocală” a fost rezolvat de aceeași ICCJ tot în spiritul JUSTIȚIEI ROMÂNE, adică prin apărarea libertății și independenței… procurorilor corupți. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au dispus, pe 21 iunie, achitarea fostului procuror şef al Serviciului Teritorial Ploieşti din cadrul DNA, Lucian Onea, şi a fostului procuror DNA Mircea Negulescu. Fostul procuror DNA Mircea Negulescu, poreclit „Portocală”, a fost achitat pentru infracțiunile de care era acuzat, respectiv de cercetare abuzivă, inducerea în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă și alte fapte. Judecătorii instanței de fond au stabilit că aceste fapte nu au fost comise, așa cum apar în plângerile formulate de afaceristul Sebastian Ghiță.  

Au fost comise altfel. Trăiască independența Justiției!

3.”Ursul” păcălit de justiție. Dacă despre cazurile de mai sus se poate spune că ”se justifică” cazul Gheorghe Ursu nu are nicio șansă să fie acceptat/înțeles  așa cum l-au ”rezolvat” trei tineri magistrați de la aceeași ICCJ, care au decis că fapta nu există, că nu a existat pe timpul lui Ceaușescu nicio confruntare sau antagonism între sistem și populație, iar modul în care au acționat organele de cercetare penală, securitatea și lucrătorii din penitenciare este folosit și astăzi în justiția și societatea română. Ca urmare, foștii ofițeri de securitate Marian Pîrvulescu și Vasile Hodiș, dar și fostul șef al Securității, Tudor Postelnicu (decedat) au fost declarați nevinovați deși alte persoane au fost găsite vinovate și condamnate pentru aceleași fapte. Colegul de celulă, care îl bătea la concurență cu agenții din penitenciar nu a beneficiat de”circumstanțe” similare, în cazul lui nu s-a spus, drept justificare,  că ”aceleași metode sunt folosite și astăzi”.  Să fiu sincer, mă aștept ca și în cazul azilelor de bătrâni, cei care au înfometat bătrînii și i-au ținut în condiții mizere prin beciuri și spații insalubre,  să beneficieze de aceeași judecată și să fie exonerați pe motiv că aceleași metode erau folosite și în lagărele de exterminare, deci nu e nimic nou sub soare. Nici nu știi ce este mai absurd să afirmi/constați/ consfințești/legiferezi,  că securitatea a fost mama bună, sau că actualul sistem folosește aceleași metode și nu se ia nicio măsură, totul se face cu îngăduința justiției, tinerii magistrați consideră că este normal să fii ucis în bătaie în penitenciar?

4.       Cazurile Elenei Udrea, Alinăi Bica, Ioanei Băsescu, al lui Piedone și multe altele neaduse în fața opiniei publice pentru că nu reprezintă ”nume celebre”,  nu sunt altceva decât dovezi că în România JUSTIȚIA este doar o vorbă în vânt, ”independența justiției” este o expresie cu ajutorul și în numele căreia magistrații își fac de cap și fac ce vor ei, ce li se dictează, sau ce ”trebuie”pentru ca ei să își păstreze privilegiile, să își apere averile, libertatea și să își facă efectiv de cap.

Și peste toate tronează CCR, această Cosa Nostra a justiției române care amână fără nicio justificare (dacă nu cumva incompetența poate fi considerată o justificare), decizii cruciale pentru populația României până când guvernanții binevoiesc să înțeleagă că nu trebuie să  se lege de pensiile specialilor din JUSTIȚIE. Pentru a-și atinge scopul, magistrații sunt gata să sacrifice orice, inclusiv securitatea și independența statului, existența acestuia, dirijând loviturile și măsurile Plx 244 către militari așa cum au cerut CSM și asociațiile magistraților. Loviți-i pe militari, spun magistrații la un ison, deciziile CCR nu apără independența țării și armata, ci doar averile magistraților.  Și pentru că, așa cum spunea și Păunescu în una din poeziile sale, ”nu se-ajunge pân la gâtul voievodului de țară, dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară”, s-a găsit și un gornist să se bage ”amicus curiae”în ciorba Plx 244, dând ocazia magistraților CCR să îndrepte lovitura principală spre pensiile militare exact așa cum s-a întâmplat în Decizia 900.

Dar pe cine mai interesează acuma amânunte de acest gen, când DOVADA SUPREMĂ a ”INDEPENDENȚEI JUSTIȚIEI” o constituie cererea Curții de Apel Brașov care a solicitat Curții de Justiție a UE instrucțiuni privind modul în care ar trebui  să soluționeze cazurile de prescriere  ale unor fapte prin care au fost prejudiciate fonduri europene, DACĂ TREBUIE SĂ APLICE DECIZIILE CCR SAU NU. Deci, magistrații români, cei care când li se taxează pensiile se plâng că nu își pot exercita liber și independent actul de justiție și că taxarea este un amestec în luarea deciziilor, cer altora să le spună cum să soluționeze cazurile pe care EI  trebuie să le rezolve INDEPENDENT ȘI NECONSTRÂNS, cerând voie să încalce CONSTITUȚIA.

Fugiți băi de aici, că asta nu e justiție, asta e bătaie de joc. De azi încolo, astfel de solicitări se vor înmulți, pe diferite spețe, până când Constituția va ajunge pe post de hârtie igienică prin azilele de bătrâni.

https://www.stiripesurse.ro/halucinantul-caz-al-judecatoarei-care-dadea-solutii-doar-pe-spaga-cutremur-in-justitia-din-romania_3004908.html

https://romania.europalibera.org/a/mircea-negulescu-portocala-a-fost-achitat/32469264.html

https://romania.europalibera.org/a/achitare-caz-ursu/32522927.html

https://www.juridice.ro/697060/cjue-c-107-23-ppu-lin-combaterea-fraudei-care-aduce-atingere-intereselor-financiare-ale-uniunii-europene-normele-nationale-privind-prescriptia-in-materie-penala-trebuie-sa-permita-o-prevenire-si.html

De neacsum

Un comentariu la „Independența justiției – concluzii scrise”
  1. ..”starea”..”justiției” române poate fi oglindită..oarecum sugestiv prin răspunsul dat după 25 iunie 2010, după pronunțarea DECIZIILOR CCR nr.:

    =871/2010= decizie care a consacrat
    „CONSTITUȚIONALITATEA”(?)= L.119/2010 ..în INTEGRALITATEA ei=adică și a
    lit. „c” din art.1= privindu-i pe cei din tagma „magistraților”..!,

    =873/2010= decizie CONTRARĂ deciziei de mai sus: 871/2010= în „partea
    esențială”(?!)= privindu-i direct pe „EI”..” magistrații”, prin care se
    „decide” (hocus-pocus..❗) = NECONSTITUȚIONALITATEA art.1, lit.”c = din aceeași L.119/2010,

    ȘI: ca o „bomboană pe colivă..” (❗❓):

    =872/2010=decizie care se consacră CONSTITUȚIONALITATEA (❓) „Legii privind unele măsuri fiscal bugetare..”=..prin care se TĂIAU SALARIILE BUGETARILOR..cu cel puțin 25 %❗

    ● Și..încă:

    Întrebat de reporterul TV: Iosif BUBLE de ce a votat în plenul CCR DECIZIA nr. 873/2010,”judecătorul” CCR..Predescu îi răspunde ÎN CLAR: (citez aproximativ):

    „..ce-ai vrea, băiete, să-mi tai singur pensia..?”

    Și toate cele 3 „decizii” CCR=o”culme” a PERFIDIEI autorităților române = au fost emise în aceeași zi..❗

Comentariile sunt închise.