Cui ii mai arde de Eminescu?

Asta scriam pe blog acum doi ani. Ce s-a mai schimbat intre timp?

15 ianuarie 2011. Ziua în care poştaşul îmi aduce pensia măcelărită la jumate: dacă aş fi singură pe lume, n-aş mai avea cu ce să mai trăiesc luna asta, după ce achit rata la bancă,  întreţinerea și celelalte hangarale ale casei (cum s-or descurca altii mult mai amarâți?).

Privesc în jurul meu:

S-a scumpit mâncarea. Se va scumpi iar mâncarea. S-au scumpit carburanţii. Se vor scumpi iar carburanţii. Ni se vor majora toate cheltuielile. Nu mai avem cadre medicale. Spitalele nu au medicamente. S-au mărit şpăgile. S-au înmulţit jafurile, hoţiile, accidentele, crimele şi sinuciderile. Numărul poliţiştilor s-a redus. În şcoli s-au înmulţit drogurile, gândacii şi şobolanii. Numărul profesorilor a scăzut. Nu sunt suficiente grădiniţe. Mizerie pe străzi la tot pasul. Vine întreţinerea!!! S-au înmulţit şomerii. Tinerii nu au unde să muncească. Pensionarii sunt batjocoriţi. Legile sunt anacronice. Oamenii s-au abrutizat. Justiţia e coruptă. Ţara e în datorii până în gât. Datoriile le plătim noi, cetăţenii ei, din buzunarele noastre tot mai goale.

Colac peste pupăză, Bianca Drăguşanu a ajuns actriţă de telenovelă….

Şi lista poate continua… 

Unde mai este loc şi de Eminescu? 

De pe piscul Eternităţii, adică din acelaşi loc în care a plecat dintre noi, Marele Poet ne priveşte ca şi până acum „nemuritor şi rece”. Doar noi nu-l mai putem vedea din haul in care am coborit.

Oare ce-ar  gindi EL  despre noi?

Te-ar putea interesa şi:

Ziua Culturii, Eminescu și parfumatul

Groasă

Simple aberaţii?

Despre Danciulescu Gabriela

Vezi toate articolele lui Danciulescu Gabriela →