Loading

boier basescu

Nici pe vremea lui Suleiman mult iubitul şi adoratul sultan al româncelor  degrabă privitoare la telenovele, nu s-a întâmplat să ajungă la Înalta Poartă  în faţa măritului sultan două solii în acelaşi timp, pornite de la doi adversari sau doritori de firman ai aceleiaşi ţărişoare. Pe vremea aia, se ştia că de exemplu Petru Cercel e susţinut de Sultana Valide, Petru Şchiopul de favorita sultanului, Petru Rareş de marele Vizir, iar PETRE Isteţul de Ali paşa, Ali Baba sau de 40 de hoţi. Sultanul niciodată nu primea pe cineva nerecomandat de către cel puţin unul din aceste personaje de casă de aceea niciodată petiţionarii nu se întâlneau la uşa sultanului pentru a-şi prezenta plângerile, cererile, pretenţiile. După ce primea „argumentele” susţinătorilor celor doi sau trei sau patru râvnitori la tron, sultanul cugeta ce cujeta şi după ce se mai scărpina în înţeleapta-i barbă, făcea alegerea în funcţie numărul pungilor de galbeni primită sau primită sau de lacrimile rimelate ale pupilelor. După luarea deciziilor urma primirea în scârbă a câştigătorului care de cele mai multe ori ştia că a fost ales dar tremura pentru că uneori o singură vorbă nepotrivită schimba totul şi  nu rareori unii emisari sau pretendenţi intrau cu vânt din pupa, în variantă integrală şi ieşeau pe bucăţi sau cu şuturi în fund.  A doua sau a treia solie de cele mai multe ori nu mai era primită, era  suprimată  sau amânată până pricepea iapa sau observa că altul s-a suit pe tron. Asta se întâmpla pe vremea lui Suleiman cuceritorul de inimi de românce.

Astăzi, capetele nu mai cad la Stambul, nici oasele emisarilor sau prinţilor nu mai putrezesc la Edirne astăzi poarta este peste alte mări şi ţări şi nu mai este nevoie de pungi cu ţechini sunt suficiente conturi în bănci sau contracte cu Chevron , Exon, sau alte companii care acum joacă rolul lui Ali, sau Alo. Favoritele nu mai stau în serai, ele stau pe la diferite departamente şi se plimbă, sultanul le vede foarte rar. Marele Vizir îşi vede de treburile lui interne, nu îl Clintoneşte nimeni de pe scaun, negocierile se poartă foarte CLARk prin Agii sau Keryi, nu ştiu cum se mai cheamă acum pre limba asta sucită. Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă războiul celor doi pretendenţi la funcţia de guvernator sau paşă pentru că dacă nu am fost când trebuia, suntem acum consideraţi paşalâc, s-ar fi purtat pe vreme când sultan era măreţul  Bill şi mare favorită sultana Monica. Doamne ce bătaie ar fi fost atunci pe numele Monica. Boier  Băse ar fi trimis-o ca emisar pe Monica Macovei, sau Monica Tatoiu în timp ce Boier  Ponta probabil pe Monica Columbeanu. Doamne ce ar mai fi roit Saraiul de Monici. Dar nu a fost să fie.

Dar mai există un avantaj pentru pretendenţii  la şefia   paşalâcului, nemulţumiţi sau doritori de reconfirmare sau reevaluare. Astăzi în lumea internetului a discuţiilor de taină interceptate şi stenogramelor de budoar sau budă, că nu mai ştiu cum i-o spune, a dosarelor şi condamnărilor  pe bază de telepatie, a luptelor cu raze violet sau gamma, există posibilitatea trimiterii jalbei direct sub ochii Luminăţiei Sale fără a mai risca scurtarea cu un cap, sau umilinţa antecamerei veşnice şi nici vizitarea „hotelului” Edirne.  Păi dacă există această şansă unică de ce să nu o folosim ?

Şi abia sosi zvonul că vine Steag americănesc la cetate, că se şi grăbiră olacii celor doi boieri să olăcească scrisoare către Sultanul Obama. Boier  Băse o făcu pe şest, cu ajutorul susţinătorilor din afară de unde cică s-ar fi şi ales Paşă de Rumuni,  mai  mascat, ca să nu se  prindă lumea că e pornită de la el şi este adresată lui Kerry, un paşă cu mare trecere la Sultan. Şi uite aşa a apărut prin târgul Internetului o făcătură cică a Românilor din America găzduită de un ziar al lui boier Băse. Această petiţie cică ar fi pornită la iniţiativa unor români turciţi, pardon americăniţi  care nu mai pot dormi în paturile lor cu saltea Relaxa de grija celor pe care i-au lăsat acasă. Ce vor aceşti lefegii? Păi să vedem ce spune zapisul lor:

“Domnule secretar de stat,

Vă scriem în numele mai multor români americani, precum și din partea multor români de pretutindeni pentru a vă mulțumi pentru trimiterea secretarului adjunct Victora Nuland în România pentru a discuta cu înalți oficiali ai statului despre consolidarea statului de drept în România.

Politicienii români au încercat recent să încalce statul de drept votându-și o imunitate care ar face aproape imposibilă cercetarea lor în cazuri de corupție de către autorități. În plus, au încercat să treacă o lege care promovează amnistierea politicienilor corpți judecați în prezent sau aflați deja în închisoare. Aceste tentative ne-au provocat o adâncă îngrijorare atât nouă, cât și familiilor noastre aflate în România.

Sunt, în lume, numeroase exemple care demonstrează că nicio țară nu poate asigura un trai bun și un viitor pentru poporul său dacă este condusă de o clasă politică coruptă, care încearsă să se plaseze deasupra legii. Și, într-adevăr, asta încearcă să facă politicienii români.

Vrem o Românie în care toți cetățenii sunt egali în fața legii, indiferent de poziția politică și socială pe care o dețin.

Comunitățile noastre împărtășesc îngriijorarea Departamentului de Stat al SUA cu privire la recentele evoluții din România și susținem pe deplin poziția exprimată de ambasadorii SUA la București și la a OSCE în această privință.

Vă solicităm, așadar, să puneți și mai multă presiune asupra oficialilor români să respecte principiul separației puterilor, statul de drept și independența Justiției.

Vă mulțumim, domnule secretar de stat, pentru atenția acordată și pentru ajutorul acordat menținerii democrației în România.”

Deasupra  lăcrimaţiei adresate Sultanului şi Paşei Kerry, scrie cu litere de aur :

„SEMNEAZA: spune Americii si României că şi ţie îţi pasă şi eşti contra corupţiei „

După cum se vede, nu s-a schimbat nimic în ultimele opt sute de ani, decât numele sultanului şi poarta, boierii sunt la fel, obiceiurile aceleaşi, numirea domnilor se face după aceleaşi  criterii: interesul poartă fesul.

Dar Boier Ponta nu stă nici el degeaba şi tot aşa pe sub mână, prin alti lefegii ca să nu fie el învinuit de pâră la porţi străine, trimite şi el lăcrimaţie la Înalta Poartă aceluiaşi paşă Kerry :

 Stimate Domnule Secretar de Stat,

Vă adresăm această scrisoare deschisă în numele a numeroşi romani preocupaţi atât de evoluţia democratică a ţării lor cât şi de percepţia externă a situaţiei politice din România, dar şi în privinţa raporturilor dintre stat şi cetăţean prin prisma respectării drepturilor fundamentale ale omului.

Ne manifestăm convingerea că sprijinul pe care Statele Unite ale Ameericii l-au acordat, pentru construcţia în ţara noastră a statului de drept puternic şi favorabil fiecărui cetăţean, se va manifesta în continuare cu aceeaşi deschidere şi înţelegere obiectivă a realităţilor din România.

Tocmai de aceea nădăjduim că veţi credita şi punctul nostru de vedere bazat atât pe bună credinţă cât şi pe o cunoaştere corectă a contextului intern.

România a intrat în ultimii 9 ani pe o pantă periculoasă, deviind de la cursul democratic autentic spre care năzuia. Actualul şef al statului, preşedintele Traian Băsescu , exponent al vechiului regim comunist – aşa cum a şi recunoscut de altfel – şi bănuit pe baza unor indicii temeinice de legături cu fosta Securitate [aparatul represiv al lui Nicolae Ceauşescu], şi-a construit un regim propriu, cu manifestări despotice periculoase. Acest regim, consolidat alarmant în ultimii ani, se bazează pe aservirea totală a instituţiilor de forţă şi utilizarea serviciilor secrete, dar şi a organelor de ordine publică sau chiar a structurilor fiscale pentru hăituirea sau chiar eliminarea adversarilor din viaţa publică ori pentru protejarea abuzivă a propriei clientele politice şi financiare. Mult mai gravă este însă exercitarea unei presiuni sufocante şi a unui control abuziv direct asupra Justiţiei.

Aceste intervenţii ale preşedintelui Băsescu au mers de la instalarea unor persoane compromise şi deci uşor de manevrat în poziţii cheie la conducerea Parchetelor sau a Instanţei Supreme, până la transmiterea public sau în cadru restrâns a unor indicaţii către procurori privind felul în care să administreze anumite dosare. Nu au fost singurele pârghii ale puterii preluate şi manipulate abuziv.

Li s-au adăugat rând pe rând altele, de la Consiliul Superior al Magistraturii până la  Curtea Constituţională. Gravă încălcare a delimitării constituţionale a puterilor în stat a mers de la suprapunerea grosolană peste atribuţiile Guvernului până la atentatele repetate la credibilitatea şi rolul  Parlamentului sau atacurile furibunde la adresa presei, a jurnaliştilor, a dreptului fundamental la opinie şi libera exprimare.

Regimul conceput şi pus în funcţiune de Traian Băsescu a protejat în tot acest răstimp marea corupţie de la vârful puterii politice, trimiţând însă în judecată, adesea fără probe suficiente pentru a putea susţine condamnarea, fie adversarii politici, fie oameni nevinovaţi şi neimplicaţi politic, dar incapabili să se poată apăra în faţa unui sistem judiciar construit pe abuz sau incompetenţă .

În faţa acestor numeroase încercări de a subordona fiecare instituţie a statului în parte, intelectuali, sindicate, asociaţii civice sau profesionale au ridicat vocea pentru a protesta şi a se opune regimului autocratic. Ultima şi cea mai surprinzătoare a fost asociaţia care îi reuneşte pe judecătorii din România, exasperaţi şi ei de controlul politic instituit de preşedinte prin acoliţii săi din Consiliul Superior al Magistraturii.

În speranţa că mesajul nostru a fost corect înţeles, tot ca o preocupare de a stopa aceste tendinţe extrem de periculoase pentru afectarea profundă a democraţiei din România, vă mulţumim pentru interesul şi sprijinul manifestate permanent pentru respectarea virtutiilor democratice şi, mai presus de orice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

Deasupra lăcrimaţiei scrie  tot cu litere de aur:

Abuzurile din România trec oceanul”

Pe vremuri, domnitorii pământeni îşi începeau scrisorile cam aşa :

„De din vale de Rovine, grăim doamnă către tine !”

Vremurile s-au schimbat, boierii şi-au schimbat obiectul dragostei.

Ambele petiţii sunt la fel de false, la fel de manipulative şi manipulate, la fel de goale şi inutile, soarta românilor nu o stabilesc scrisorile lacrimogene sau incriminatoare ci interesele sultanilor,  atâta vreme cât boierii îşi vând ţara iar oştenii lasă capul în jos şi mâinile în buzunare scârbiţi sau obosiţi. Unii se laudă  cu 90000 de semnături. Păi şi Eba a strâns 60000 care e problema? Si eu pot fabrica  cred cam 1000 pe zi dacă mi-as propune. Aş fi fost mai bucuros dacă aş fi văzut în loc de 90000 de semnături, măcar 20000 de oameni  în stradă.   

Ce mai poţi să spui după această jalnică probă de lipsă de demnitate după această probă de umilire şi lipsă de respect la adresa românilor, SINGURII CARE TREBUIE SĂ DECIDĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ŢARA LOR ? Cum nu văd cei doi boieri pârliţi, scăpătaţi şi parcă scăpaţi de la ospiciu că se fac cu totul de râs şi că arată lumii întregi că România nu mai este o ţară independentă, că politica şi legile le face altcineva, străin sau înstrăinat  de acest pământ, vânzători sau cumpărători de ţară, adică cei care nu au ce căuta să discute măcar dar să mai şi decidă cu privire la viaţa amărâţilor care deja au început să semneze sau să se certe ca chiorii, suţinători, bieţi papagali, pinguini, aplaudaci uşor de manevrat şi dus cu zăhărelul mulţi dintre ei prea obosiţi, prea săraci nu numai cu duhul, prea dezamăgiţi şi dezorientaţi ca să mai şi gândească cu propriul cap şi să vadă unde sunt împinşi în numele aceloraşi idealuri, pe care ambele lăcrimaţii le revendică, incriminează sau invocă. Unde am ajuns Doamne, cum de nu vedem că am ajuns bătaia de joc a lumii din cauza a doi boiernaşi vânduţi care cu ochii împăienjeniţi de ură şi setoşi de putere nu mai ţin cont de nimic, transformând biata ţărişoară în câmpul lor de bătaie iar bogăţiile ei în peşcheş garant al fidelităţii şi răsplată pentru firmanul de domnie?

Usca-li-s-ar mâna cu care semnează vânzarea pământului pe care l-au stropit cu sânge  moşii şi strămoşii noştri!

De

2 comentarii la „Războiul lăcrimaţiilor”
  1. Asta cu iesitul in strada ne omoara. Poate ca daca ne-am aduna prin piete, ar mai fi ceva. SCMD doarme, toata lumea doarme, orele sunt inaintate.

Comentariile sunt închise.