Boul vaca şi măgarul

E o poveste veche tare

Ce circula la noi în sat

Cu doi prieteni, unul mare

Altul mai mic şi urecheat

Prieteni buni, la cataramă

Colegi de iesle  şi pahar

Un bou, plăvan  orfan de mamă

Şi urecheatul.. un măgar.

Celibatari convinşi se pare

Legaţi de sânge şi de lanţ

Din cei ce după 3 pahare

Te-aşează grijuliu  în şanţ.

Dar soarta dură nemiloasă

Le-a scos în cale într-o vară

O jună vacă preafrumoasă

Neprihănită, deci fecioară.

O Doamne,  ce mai întâmplare

Ce dramă, ce minunăţie

Boul rămas fără suflare

Ceru pe vacă de soţie.

Ce să mai spun, fu nuntă mare,

Cu fân, cu boabe, concentrate

Şi vaca, Doamne ce picioare,

Ce ugere, să cazi pe spate.

După un timp plecă săracul

Plăvan, cu  grâu la măcinat

Şi-aşa rămase urecheatul

Stăpân pe casă şi pe pat.

Şi cum tentaţia nu iartă

Şi juna îi făcea din pleoapă

Măgarul a trecut la faptă

Şi-i trase boului o .. clapă.

Acuma, ce spunea boborul,

Că satul a aflat isprava,

S-a adunat pe loc staborul

Şi-a decretat urgent morala :

Dacă esti bou  şi numai dacă

Vrei să te-nsori şi stai pe jar

Să nu-ţi legi viaţa de o vacă

Şi  să n-ai un amic.. măgar