Anatomia lui Gr(e)y-gorie

L-am cunoscut  acum câteva luni în Piața Mare din Craiova, la impozite, plăteam o amendă. Nu mai țin minte sigur ce se întâmplase, dar ca oriunde în România treburile nu mergeau prea bine, organizarea cam lăsa de dorit, dar ăsta e sistemul, funcționarii nu aveau nici o vină totuși. El Recalcitrantul, un bărbat cam cu 10 ani mai mare ca mine, dar în putere și plin de vitalitate, vocifera nemulțumit de timpul pe care îl pierdea inutil. Oamenii îl priveau diferit, dar nu reacționau iar el continua să își manifeste nemulțumirea. În principiu avea dreptate, dar comentariile sale nu schimbau situația și în plus crea o atmosferă un pic tensionată de care nimeni nu avea nevoie. M-a mâncat undeva și i-am spus că face degeaba scandal că nu obține nimic, așa că e mai bine să nu se enerveze de pomană. A luat intervenția mea ca pe o încercare de a lua apărarea sistemului și am văzut o sabie scoasă din teacă. Nu aveam chef de ceartă și i-am spus asta, i-am spus și că teoretic și principial îi dau dreptate, dar atâta vreme cât nu schimbă nimic, comentariul este inutil. Cu o voce mai scăzută am început să discutăm și așa am descoperit că aveam cam aceleași principii, ne nemulțumeau aceleași lucruri, avusesem parte de cam aceeași educație și aveam cam același temperament și aceeași dorință de a face ceva, de a nu vegeta. Ne-am strâns mâna i-am dat cartea mea de vizită rugându-l să mă sune dacă are vreun subiect mai deosebit sau doreşte să mai vorbim.

Acum câteva zile sună telefonul și un anume domn Grigorie Aristică îmi spune că are ceva pentru mine. Îmi mai spune că el este Recalcitrantul de la impozite și taxe, că are un subiect pe care ar vrea să îl popularizeze și vrea să ne întâlnim. Iniţial am crezut că l-a mai supărat ceva, că doar erau destule motive pe piaţă. Stabilim data și ora și ne întâlnim. Mi-am adus aminte de cazanul lui Aristică din melodia lui Mâțu Stoian și cu ea în gând am plecat la întâlnire. Când ne-am întâlnit am observat că are o mână bandajată și l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a spus că mâna e subiectul articolului pe care îl dorea publicat pentru a mulțumi unei echipe de doctori tineri de la spitalul 1 Craiova, secția chirurgie plastică. Mi-a înmânat două foi cu toată povestea scrisă și a început să povestească.
În data de 12 Iunie se apucase să facă un scăunel, lucra cu flexul, se gândea la serialul pe care îl urmărea, ”Anatomia lui Grey” care trebuia să înceapă la tv și neatent s-a tăiat la mâna stângă, între degetul mare și arătător. Om adevărat, luptător, și-a chemat soția să îi aducă un prosop și o sfoară să oprească sângele și a dat telefon la 112. A venit salvarea, șofer pe salvare un om, Munteanu Sorin, prieten al Recalcitrantului.

Sirenă,  traseu Șimnic-Craiova, urgență și direct masa de operație.Tot drumul se gândise că pierde serialul. Nu știa că va găsi în Spitalul de Urgență din Craiova sosiile eroilor din serialul favorit. După două ore s-a trezit în salon operat, aranjat, dichisit. Acolo a aflat că Meredith Gray, Schepard și Sloan, se numesc de fapt Georgescu Milena, Iancu Ionuț și Obedat Firass și că nu sunt eroi de film ci medici în Spitalul 1 Craiova, secția Chirurgie Reparatorie,  adică cei  care îl priveau cu un zâmbet timid şi cuceritor.   Lor li se alătură anestezist Donoiu Carmen. Anatomia lui Gr(e)igorie suferise o intervenţie.
Pe lângă lucrul făcut cu pricepere și conștiinciozitate, medicii mai aveau o calitate. Român crescut în sistemul românesc, omul nostru s-a interesat cam cât îl costă toată afacerea. Spre surprinderea lui a aflat că dacă vrea să se facă de râs, să încerce să dea ceva.   Ce schimbare, ce schimbare de atitudine față de cetățean, ce sentiment de mulțumire și ce bucurie poate simți un om obișnuit cu mizeria, incompetența, corupția, din serviciile românești când mai găsește și oaze de omenie și respect, profesionalism și pasiune, grija față de om. Toate aceste lucruri mi le-a spus Aristică, el, recalcitrantul, nemulțumitul, cel care tuna și fulgera la secția taxe și impozite pentru că o femeie era plecată să servească masa și era ghișeul gol.
În materialul pe care mi l-a lăsat, nea Grigorie face un apel către cei care vor ajunge în secția Chirurgie plastică să meargă cu încredere la echipa formată de  regretatul  prof. conf. Dr. Horia Pârvănescu,  pentru că vor fi tratați ca în filme.

Mai face un apel amicul meu și către cei  aleși de noi pentru că se aflau pe listă, nu pentru că i-am fi apreciat, politicienii și guvernanții de azi, să micșoreze măcar cota ciubucului pe care îl cer de la 30% la măcar 25 ca să se poată face o mărire a bugetului cu câteva miliarde de euro, care să poată fi investite în sistemul sanitar, în dotare și de ce nu, salarizarea GREYlor din spitalele românești. Secția Chirurgie reparatorie  din Spitalul 1 Craiova nu e cea mai modernă dar are şi  o echipă care lucrează și se comportă ca în occident. Poate merită măcar condiții de muncă și aparatură pe măsura priceperii și devotamentului. Ce spuneți domnule Prioteasa?Aş fi întrebat-o pe doamna Calangiu dar nu mai este disponibilă publicului larg. Sper să nu ajungem, mai târziu şi la dumneavoastră tot cu cerere de vizită sau cine ştie?

Despre

Vezi toate articolele lui →