Back to the real tennis
Simona Halep a reînceput să joace tenis, participând la turneul de la Toronto. În primul său meci al turneului de la Toronto, Simona a a întâlnit-o pe sârboaica Jelena Jankovici pe care a învins-o cu 6-3 6-4. Scorul este lipsit de importanţă, important este cum a jucat Simona şi de data asta trebuie să laud jocul Simonei, care este la 180 de grade faţă de ultimele 5 turnee la care a participat. Dacă la turneele anterioare Simona a fost superficială, dezorientată, nervoasă, lipsită de inspiraţie, jucând cu gândul la reclamele Dedeman, acum a jucat tenis cu gândul la tenis. Între timp şi-a schimbat antrenorul, sper că nu tot prin SMS. Nu mă interesează cine o antrenează, e decizia ei, pe banii ei, dar după mine, Simona are mult de lucru cu ea însăşi, şi apoi cu antronorul. Din punct de vedere tehnic, al jocului în sine, Simona are fără îndoială posibilitatea să joace un tenis bun, dar mental, psihic şi emoţional nu ştiu dacă o poate ajuta cineva dacă ea nu vrea sau nu poate să se schimbe. Nu mai comentez acuma jocul ei la ultimele turnee. Important este că din ceea ce am văzut în meciul cu Jancovici, Simona pare nu doar să fi depăşit forma proastă dar chiar să fi făcut paşi importanţi în atitudinea ei pe teren şi încrederea în sine. Nici în turneele din 2014 nu a jucat parcă aşa de bine ca acuma, dar repet nu jocul ei mi-a plăcut cât atitudinea din teren, seriozitatea, calmul, stăpânirea de sine şi ambiţia. Nu ştiu ce a făcut în pauza “competiţională”, cu cine a lucrat, dar este clar o schimbare de 180 de grade faţă de ceea ce a făcut în ultimele turnee. Chiar şi după terminarea meciului, Simona şi-a manifestat bucuria decent, nu exagerat, nici prefăcut, nici prea prea nici foarte foarte, in limitele importanţei jocului. Aşa da, deci se poate. Sper din suflet ca această atitudine să se menţină indiferent de joc. Am văzut deci că Simona a reînvăţat să câştige un meci. Să sperăm că a învăţat şi să piardă, pentru că va mai pierde şi dacă va începe iarăşi să dea cu racheta în teren, să dea declaraţii absurde sau să dea vina pe echipa tehnică, tot ce se vede acuma bun va fi degeaba.
Simona versus Simona
Privind meciul Simona Halep – Jana Jancovici la Toronto, mi s-a părut că văd un meci între Simona până în 2015 şi Simona în prima parte a lui 2015 pentru că practic Jelena a făcut exact aceleaşi greşeli pe care le făcea Simona până la acest turneu, a avut exact aceeaşi atitudine faţă de joc, faţă de adversar, faţă de sine şi faţă de antrenor, considerând că toată lumea greşeşte numai ea nu. Există o expresie în sport, care spune că “pe teren s-a văzut o singură echipă”. Ei bine aici în acest meci se poate spune că s-a văzut o singură jucătoare, Simona 2015 din primele 6 luni jucând cu Simona din 2014, sau, sper, Simona din ultimele 6 luni 2015. O sfătuiesc pe Simona să înregistreze acest meci să să îl vizioneze înainte de fiecare meci al său, pentru a vedea ce trebuie şi ce nu trebuie să facă. Nici nu se poate o mai bună pregătire decât să se vadă în ambele ipostaze, ca şi cum ar juca ea cu ea însăşi. Ar trebui să îi mulţumească Jelenei Jancovici pentru această posibilitate pe care i-a creat-o de a se vedea în ambele ipostaze şi a şti unde greşeşte şi cum trebuie să joace, în acelaşi meci. De aia spun eu că Simona s-a bătut la Toronto, pentru că pe de o parte “s-a bătut pentru victorie” dar s-a şi bătut singură, pentru că practic Jancovici a fost Simona 2, cea care a jucat la ultimele turnee la care nu îi intra nimic, nu îi ieşea nimic, lovea nervoasă, privea neputincios, orice lovitură era o demonstraţie de cum nu se loveşte mingea, deci fiasco total. Sper din inimă ca Simona să menţină în continuare această atitudine faţă de sport, faţă de joc, faţă de susţinătorii ei faţă de sine, cel puţin la fel ca în acest meci şi abia apoi să treacă la problemele tehnice de joc, la îmbunătăţirea stilului de joc, la perfecţionarea loviturilor. La Simona regresul şi proastele rezultate au fost cauzate de atitudine, nu de lipsa abilităţilor tehnice. Succes în continuare!
UPDATE
A câştigat şi meciul cu nemţoaica Kerber, în 3 seturi, cu un prim set câştigat la pas, un set doi pierdut la tie-break şi un set 3 de infarct în care a câştigat primele două ghemuri, apoi a pierdut 3, iară a câştigat două şi s-a impus cu 6-4. Am remarcat din nou stăpânirea de sine care nu îi era caracteristică. E pe drumul cel bun, cel putin la nivel mental, acolo unde avea probleme mari .
Cred ca era la Toronto.
Da Nasule, era Toronto, sau Burundi, ca nu mai tin minte.