Pensionar, pierdut cadenţă

Categoria Actualitate, Despre Armata, Opinii, Politica

caciuli

Hai că se poate

Mişcarea rezerviştilor, cea care l-a făcut pe Iohannis să îşi trimită grederele la Iaşi pentru  a-şi asigura liniştea serbării celor 157 de ani de la Unire cea Mică, se află într-un moment de răscruce. Deşi Întâlnirea Rezerviştilor de la Palatul Victoria din 24 Ianuarie a fost organizată de Dogaru, prezenţa a fost asigurată mai mult de cei care, sătui de minciunile partidelor politice, au realizat că aproape nu e nici o deosebire între minciunile politicienilor şi cele ale preşedinţilor diferitelor asociaţii ale militarilor. Se pare că este nevoie nu doar de o primenire a vieţii politice ci şi de una a vieţii sindicale şi civice, pentru că în fruntea covârşitoarei majorităţi a acestor asociaţii, sindicate, organizaţii sau ONG-uri, unele subordonate intereselor externe, altele unor partide sau servicii interne, se află cam aceeaşi genă de lideri, profitori, manipulatori, gata să bată palma cu serviciile, cu partidele, cu palatele, cu televiziunile, pentru a fi şi ei băgaţi în seamă sau a-şi face un abonament la canalele media.
Adunarea de la 24 Ianuarie a demonstrat, prin participarea atâtor militari rezervişti din afara structurilor asociative sau nesupuşi acestor asociaţii, că există această dorinţă de curăţire, că există şi oameni dispuşi să îşi sacrifice timpul, banii, nervii, viaţa de familie, propriile interese, pentru a realiza o coeziune a celor fără parti-priuri în ţinute de camuflaj, sau camuflate, ca să înţeleagă tot românul. S-au adunat pe Facebook, instituţia făcătoare de preşedinţi, şi au sperat că vor reuşi să trezească monstrul adormit din conştiinţele rezerviştilor. De unde atâţia monştri? Cu tot elanul, bunele intenţii şi  eforturile unor oameni ca Milea Edmond, mişcarea a adunat mai multe like-uri virtuale decât prezenţe fizice pe data de 24, spre dezamăgirea celor care au crezut că sunt mai mulţi militari care îşi apără demnitatea decât cei care îşi apără buzunarul.
Pentru că am vorbit de cea marea dezamăgire voi spune că există şi un „mic câştig”, faptul că mai sunt şi oameni, militari rezervişti, poate şi activi care gândesc şi acţionează curat.

 

Armata în haine gri

Să fiu sincer eu începusem să cred că armata a fost compusă doar din urşi aflaţi în permanenţă hibernare, ghiocei, feline cu răget de leu şi gheare de pisică, sau, mai rău, sforari şi circari aşa cum de fapt este societatea civilă. Cred că ar trebui ca Parlamentul să mai introducă o nouă Sărbătoare naţională şi religioasă, Adormirea Românului, că despre deşteptare slabe speranţe.

Este relevant şi cât se poate de adevărat faptul că armata a avut în componenţă şi oameni ca Stan Petrescu, (era să spun Pestilescu), care într-un articol pe Ziua Veche îşi aruncă ditamai găleata de invective, lături şi frustrări la adresa militarilor armatei, fără osebire, fără restricţii, fără rezerve, dar cu rezervă cu tot, dar şi oameni care orice s-ar întâmpla, consideră că armata este floare de crin sau că viitorul este roz, că se poate face primăvară cu o floare şi că dacă spui că nu curge lapte şi miere eşti defetist sau eşti „duşmanul celor care vor binele”. Nici una din variante nu este în totalitate corectă sau greşită, fiecare vede sau acceptă ceea ce vrea el dintr-o realitate împestriţată, alambicată, complexă şi deloc clară, în care culoarea gri este predominantă.

 

Pentru onor.. încotro?
Acestea fiind spuse, mulţi îşi pun întrebarea ce e de făcut, ce facem, către ce ne îndreptăm, care este „salvarea”. Unii au spus că în ceea ce priveşte umilirea armatei, a venit timpul să punem punct şi să o luăm de la capăt. Cu ce, cu umilinţele, cu atitudinea miserupistă, cu somnul, sau cu jocul la două sau trei capete? Bănuiesc că nu, pentru că asta ar însemna să ştergem cu buretele tot şi să o luăm de la început ca şi cum lumea ar începe cu ziua de mâine iar palmele primite până acum nu au fost recepţionate. Asta ar însemna că suntem lipsiţi de inteligenţă, pentru că nu e prost cel care nu ştie, sau care greşeşte, ci cel care nu vrea să înveţe sau nu învaţă din greşeli.

 

Analiza situaţiei
Hai să analizăm situaţia, ca oameni cu capul pe umeri, nu neapărat ca militari şi să vedem ce avem :
1. Avem o clasă politică profund şi –îmi e teamă – iremediabil coruptă, indiferentă la problemele celor pe care îi guvernează, care urmăreşte doar umplerea conturilor chiar dacă pentru asta trebuie să suporte nişte dosare şi eventual condamnări cu suspendare. Condamnările trec, conturile rămân;
2. Avem o justiţie la fel de coruptă pentru că este instalată şi legiferată de aceeaşi clasă politică, formată din justiţiari care la schimb pentru tergiversarea proceselor corupţilor din politică şi de cele mai multe ori achitarea acestora, obţine privilegii şi pensii de fără limite;
3. Avem un sistem de represiune „apolitic”,  care,  indiferent cine este la putere,  oferă servicii „all inclusive” cu umilinţă şi ajunge până acolo încât îşi pedepseşte proprii colegi la adăpostul unor cagule care odată cu faţa le acoperă şi conştiinţele şi raţiunea;
4. Avem o armată care deşi umilită şi batjocorită sută la sută se cârpeşte şi lucrează 30%, fiind nu doar încălecată ci şi înlocuită de forţe străine care oricât de „prieteni” ar fi, îşi urmăresc propriile interese care nu mereu sunt identice cu cele naţionale şi mai ales nu sunt vor dura „forever”;
5. Avem o societate care nu mai reacţionează, înghesuită între Bahar, Mica Mireasă  şi nevestele lui Borcea, atentă la ceea ce se întâmplă în familiile unor interlopi şi puşcăriaşi dar total insensibilă la ceea ce i se întâmplă ei, într-o inconştienţă mai criminală decât chiar crimele celor care o violează fără milă individual sau colectiv;
6. Avem o Comunitate Europeană şi una Mondială conduse de o oligarhie financiară pe care nu le interesează nici nevoile, nici tradiţiile, nici specificul, nici drepturile, nici libertăţile cetăţenilor sau ale statelor care le compun, comunităţi care uneori se ceartă între ele pe spinarea micilor contribuabili sau chiar pe resursele lor, comunităţi care practic urmăresc doar să se menţină la putere pentru a dirija tot şi orice ieşire din schemă este drastic sancţionată în numele unor legi pe care ele le fac, ele le votează, ele le încalcă şi le schimbă cum vor. Uneori aceste structuri spun că luptă împotriva corupţiei şi a corupţilor de la conducerea micilor contribuabili, dar asta este doar o promisiune electorală, pentru că în fapt ele sunt cele care desemnează cine se va urca pe tron, ele îi sprijină şi păstrează acolo pe corupţi,  pentru că altfel nu au cum să îi manipuleze şi controleze. Cine nu e corupt sau necontrolabil se întâmplă să aibă un accident de avion sau se trezeşte cu Maidane sau Primăveri care îi dărâmă în numele unei democraţii impuse, nu alese.
Acestea sunt elementele de care trebuie să ţină cont oricine îşi propune să schimbe ceva sau să îşi manifeste nemulţumirea.
După 24 Ianuarie pensionarii militari îşi caută drumul. Dar nu toţi urmăresc acelaşi drum. Sunt foarte puţini, dar totuşi sunt şi din cei care sunt animaţi de gânduri nobile. Cei mai mulţi însă urmăresc doar rezolvarea unor probleme de moment. Cei care urmăresc obiective limitate vor „negocieri”, de exemplu pe OUG 57. De fapt art 40 al acestei OUG nu este negociabil, acesta trebuie scos pur şi simplu din funcţiune iar cine spune că îl negociază, ori nu urmăreşte decât să fie băgat în seamă ori are alte interese. Punct.

Având în vedere aceste aspecte, trebuie să recunoaştem că sunt foarte multe obstacole care trebuiesc înlăturate şi asta nu se poate face de către cei care deja au bătut palma cu cei de mai sus, oricât ar declara ei că doresc acest lucru şi oricâte „proteste” ar iniţia în zile nelucrătoare.

 

Urgenţe
Pentru scoaterea art. 40 din  din OUG 57  asociaţiile militarilor, indiferent că sunt sindicate sau asociaţii profesionale, au mai multe variante de acţiune:

1. Unirea eforturilor militarilor rezervişti şi activi, pentru că în fapt această ordonanţă este mai mult în defavoarea celor activi;
2. Proteste sau pichetări, dar nu din joi în paşti sau de zile naţionale, ci permanent, la sediul ministerelor, al guvernului şi Cotroceni, cu grupuri de 5-10 oameni care să se schimbe periodic, fără ţipete, fără urlete, fără cereri politice, până ce guvernanţii, care pe alte legi au acceptat că nu pot fi schimbate prin OUG, vor accepta că nici L223 nu poate fi schimbată în acest mod. Asta înseamnă să fii consecvent, să ai demnitate, să militezi, nu să promiţi că vrei să glorifici Unirea dar să strigi „jos guvernul”. Pe mine nu mă interesează cine conduce, din ce partid face parte, ci ce face pentru mine ca cetăţean şi cum face legile, cum le respectă. Pentru asta este nevoie însă de un lider care să organizeze aceste proteste, formal sau informal şi un număr suficient de oameni care să ducă la îndeplinire aceste activităţi;
3. Contacte şi discuţii cu parlamentari, primari, membrii ai guvernului din partidele reprezentate în parlament, pentru a-i determina şi a le smulge nu doar promisiuni ci şi fapte concrete pentru anularea art 40 din OUG 57 nu după alegeri, ci până la alegeri, cu fixarea unui termen rezonabil, dar ferm;
4. Dacă termenul nu se va respecta se poate trece la proteste în masă, dar nu doar 2-3 mii de oameni ci tot ce înseamnă pensionari militari valizi, apţi de deplasare la Bucureşti sau în oraşele unde se vor organiza aceste proteste. Nu e nevoie să fie câte 200 de oameni în fiecare oraş pentru că nu sunt băgaţi în seamă, sau nu sunt „popularizaţi”. Este recomandabil să se organizeze în oraşele care mai constituie garnizoane mari acum şi în cele unde au fiinţat comandamentele de armată până în 89, pentru că erau puncte strategice. Spunea cineva că numărul face puterea. Da, dar numărul poate fi micşorat, oamenii manipulaţi, cumpăraţi sau şantajaţi, adormiţi. Puterea este dată de determinarea, consecvenţa, continuitatea şi buna organizarea a oamenilor. Decât 10000 de protestatari  odată la şase luni,  conduşi spre obiective de doi bani, disperaţi, indecişi, dispersaţi ca interese şi apoi concediu pe perioadă nedeterminată, mai bine câte 100 în fiecare zi, în acelaşi loc, cu aceeaşi intensitate, pe principiul picăturii chinezeşti;
5. Delegaţii care să ceară cu insistenţă discuţii la ministrul apărării, primul ministru, preşedinte, care să discute cu respectivii, nu cu consilieri sau reprezentanţi de mâna a doua sau a treia, discuţii care să se finalizeze puncte de vedere clare, cu planuri şi decizii concrete cu termene, nu abureli politice. Aceste delegaţii să fie formate din oameni integri, nu de gargaragii, şefi de asociaţii corupţi sau duplicitari;
6. Unii membri ai unor asociaţii au considerat potrivit să se înscrie în diferite partide, pretinzând sau nu diverse funcţii prin departamente ale acestora, gândind că aşa vor putea să îşi impună din interior puncte de vedere şi măsuri favorabile armatei sau interesului castei militare sau chiar de interes obştesc. Ar fi o formă de „luptă” dar cu condiţia ca odată ajunşi acolo să nu se molipsească sau să nu se limiteze la anumite interese de ordin personal. Pe de altă parte există nu riscul ci probabilitatea de 80% de a fi acceptaţi de la bun început doar pentru a mări numărul membrilor de partid, aburiţi cu promisiuni iar apoi lăsaţi cu ochii în soare. Nu ar fi prima oară şi cine nu învaţă din experienţă va fi mereu păcălit.
7. Ce se poate face la aceste alegeri, dacă până atunci nu se vor putea atinge obiectivele? Fără îndoială listele marilor partide vor fi umplute cu aceiaşi politicieni corupţi pe ici pe acolo împănate cu tinerei despre care votanţii nu ştiu nimic dar li se va spune că reprezintă „partea imaculată” a partidelor în fapt noile căpuşe seci şi goale care abia aşteaptă să se umfle. Ce avem de făcut? Sunt două variante:  alegem dintre două rele pe cel mai puţin rău, cum am făcut până acuma, sau alegem, fie la plezneală fie în cunoştinţă de cauză, un candidat al unui partid mic dar onest, sau independent. Această variantă însă are hiba că actuala lege a partidelor şi cea electorală, avantajează partidele mari şi cum cei astfel votaţi, independenţii sau micile partide nefiind votaţi de un număr mai mare de oameni, având voturile împărţite tot nu vor fi aleşi, iar voturile lor se vor duce tot către marile partide. Ca soluţia să fie viabilă este nevoie ca la nivel local  şi  naţional, militarii, şi nu numai ei,  să identifice un partid pe care să îl voteze şi astfel acesta să obţină un număr suficient de voturi la nivel naţional încât să nu poată fi trecut cu vederea, să treacă de 5% şi să poată să îşi asigure eligibilitatea candidaţilor proprii. Mai e timp până la alegeri să identificăm acest partid.

 

Măsuri cu bătaie lungă
Concomitent cu aceste activităţi punctuale, legate de aspecte de primă urgenţă, dacă se doreşte cu adevărat schimbarea politicii dezastruoase în privinţa sistemului de apărare, a armatei, trebuie să se lucreze serios şi intens, dar la fel de constant şi decisiv pentru :
1. Formarea unui grup de coordonare format de militari oneşti cu reputaţie nepătată, mai mult sau mai puţin cunoscuţi încă în mediul militar sau Media, care să stabilească priorităţile şi măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea Sistemului Naţional de Apărare.
2. Stabilirea unor grupuri de analiză, lucru, consultanţă, care să vină cu propuneri concrete, pe specialităţi care să fie dezbătute în media, în diferite garnizoane cu participarea militarilor activi şi în rezervă,  în sprijinul stabilirii unor căi şi mijloace de îmbunătăţirea a nivelului şi capacităţilor operative ale armatei.
3. Unificarea asociaţiilor existente într-o formă de asociere comună, într-un un organism nu de conducere ci de coordonare a eforturilor acestora către obiective comune ca cele prezentate mai sus, de adevărat interes naţional. Chiar dacă la această oră există un accept cel puţin la nivel declarativ faţă de acest deziderat, în fapt datorită orgoliilor şi intereselor meschine este inaplicabil. Chiar şi cei care la nivel declarativ au spus că susţin această propunere, când a fost vorba să facă ceva au venit cu propuneri inacceptabile pentru ceilalţi parteneri sau altele decât cele deja avansate, întărind convingerea că toţi spun da, dar în fond acceptă numai dacă se merge pe varianta sau structura lor, fiecare dorind să fie tatăl şi nu mama. Cu toate astea, unirea este realizabilă şi se poate concretiza, dacă două sau mai multe asociaţii conduse de oameni care nu urmăresc interese personale sau pretenţii de hegemnonie îşi vor da mâna, vor înfiinţa o Uniune Naţională a Asociaţiilor Militarilor care să urmărească cu adevărat obiective de interes general nu personal. Abia după ce acestea dovedesc prin propunerile şi faptele lor că merită încrederea şi sprijinul militarilor,  putem discuta de forţa numărului şi odată cu acesta şi reprezentativitate şi contacte la nivel guvernamental. După ce lumea militară se va convinge de seriozitatea acţiunilor şi intenţiilor acestei structuri şi va migra către ea, şi celelalte asociaţii se vor alipi,  pentru că vor prefera să fie înăuntrul decât în afara ei, sau mai grav, decât să îşi piardă cotizanţii. Mulţi vor spune că deja avem o astfel de structură, că FMR are în compunere un număr suficient de asociaţii care să catalizeze toate celelalte asociaţii. Ok, de ce nu a făcut-o până acum, pentru că fiinţează de 10 ani parcă,  şi nimic. Răspunsurile sunt mai multe, dar nu vreau să le dau eu,  vorba maneliştilor, „se ştie” pe sistem.
4. Cooperarea cu grupuri sau asociaţii din celelalte ministere componente ale Sistemului Naţional de Apărare.Unii susţin să se formeze o uniune a asociaţiilor tuturor celor din sistemul naţional de apărare, militari, poliţişti, jandarmi, SRI. Da, aşa ar fi ideal dar deocamdată să reuşim noi să aducem laolaltă toţi militarii şi după aceea putem vorbi de o structură la nivel interministerial. Este absurd să doreşti unificarea tuturor asociaţiilor „militarizate” când tu nu eşti în stare să uneşti toate asociaţiile proprii.  Asta nu ne împiedică însă să cooperăm, să colaborăm sau chiar să avem acţiuni comune cu celelalte asociaţii din aceste structuri aşa cum deja s-a făcut până acum, cu unele rezultate pozitive, mai ales că armata nu are un sindicat, militarii activi nu pot protesta, nu pot face grevă, nu pot „ pune presiune” pe guvern sau minister ca poliţiştii, sau jandarmii. Pe cei  care sunt încă activi de la SRI, SPP sau STS  nu se poate pune bază în acest moment ei sunt, aşa cum spuneam la început, braţul înarmat sau bastonul celor care guvernează forţa represivă care acţionează mascat împotriva propriilor colegi.  Oricum ei participă „alături de noi” la toate activităţile, pe FB, în calculatoare,  în telefoane, la proteste, dar din umbră şi cu cu totul alte scopuri.
6. Ar mai fi varianta înfiinţării unui partid sau aderarea militarilor la un partid care să respecte cu adevărat ceea ce doresc militarii şi în ultimă instanţă toată lumea. Deşi unii militari au înfiinţat chiar partide sau le fac propagandă,  unii umblând de  acum 4 ani din garnizoană în garnizoană pentru a înfiinţa filiale care să le dea dreptul să participe la alegeri, eu personal nu am identificat nici unul a cărei conducere să mă determine să o urmez. În fiecare din ele există câteva personaje sau persoane care m-au pus pe gânduri şi deşi am primit chiar la alegerile precedente multe oferte mai mult sau mai puţin concrete, am preferat să nu semnez să nu mă dau în bărci  cu nimeni pentru că nu vreau să îmi dau palme singur. Când voi constata că există un asemenea partid, dar nu prin statut, caci toate statutele sunt pline de intenţii bune care duc în iad,  ci prin calitatea oamenilor, care să merite, mă voi înscrie. Aici fiecare face ce poate, dar ar fi ideal ca toţi militarii să se găsească într-un singur partid aşa cum ar fi ideal să se găsească într-o formulă de asociere comună.
7. Cineva, nu mai spun cine, se ştie a făcut „greşeala” să anunţe pe post că „o ultimă soluţie” ar fi o conducere militară a ţării. Nu ştiu dacă a avut cu adevărat în gând o „juntă militară” sau ceva asemănător, dar a fost fără îndoială o formulare nepotrivită, ca să fiu delicat. Bineînţeles că reporterul şi mai ales „jurnalistul” sifonar invitat în emisiune au speculat gafa şi numai faptul că persoana respectivă era „necunoscută” în media, a făcut ca mămăliga  să nu explodeze. Dar nu ar fi exclus ca această declaraţie să fie dezgropată pe viitor, atunci când – poate- militarii vor deveni un „pericol” pentru cei care îşi bat joc de armată, iar media aservită intereselor din afară să o folosească pentru a speria lumea că armata vrea să ia puterea şi că democraţia şi „statul de drept” aşa corupt şi putred, sunt în pericol. Oricum trebuie să fim realişti şi să înţelegem că deşi teoretic este posibil orice, practic, mai ales într-un stat ca România această variantă este exclusă.
8. În final, ideal ar fi ca întreaga naţiune să se trezească, să se alăture celor care cu adevărat vor să salveze ce se mai poate salva din unitatea şi suveranitatea, integritatea şi resursele acestei ţări, indiferent cine ar fi ei, dar asta este un obiectiv cu bătaie lung şi, aşa cum spune bancul acela cu preşedinţii, cred că nu în mandatul actualului Dumnezeu. Dar înainte de asta ar trebui ca militarii, fie în asociaţii fie pe grupuri, sau individual să se alăture tuturor protestelor rezonabile şi drepte  ale celor din alte structuri sau domenii, pentru că numai fiind alături de ei când au nevoie, poţi conta pe ei când îţi crapă ţie buza şi asta atât la nivel de conducere de asociaţii  cât şi individual. Aşa se formează relaţii, conexiuni, se menţin contacte şi se încropeşte o unire a societăţii civile. Nu putem cere altora să vină lângă noi când avem nevoie, dacă noi nu suntem lângă ei când au ei nevoie.

 

Lista rămâne deschisă
Propuneri ar fi multe, soluţiile se pot completa,  îmbunătăţi, oricine poate contribui la asta, fiecare în domeniul în care se pricepe, dar atâta vreme cât în fruntea acestor activităţi vor fi oameni compromişi, deja corupţi, sau fie chiar şi numai  „discutabili” nu vom ajunge decât acolo unde vor ei să ajungă, pentru că românul fie el civil sau militar este tributar atât spiritului de turmă cât şi fan al principiului dirijabilului.
Până una alta, pensionarii militari par să se afle în situaţia unui pluton care şi-a pierdut cadenţa din cauză că se aud prea multe tobe. Sunt atâtea „comenzi”, atâtea ordine atâţi „lideri” încât pensionarul nu ştie în ce parte să o ia, pe cine să asculte, cine îi este „comandant”. Asta este drama celui care a fost învăţat toată viaţa să primească ordine şi nu mai este capabil să îşi definească propria direcţie. Dacă ar fi să extrapolăm, pensionarul militar se află în poziţia săracului Smiley care şi-a pierdut buletinul. Cine face un cântec şi pentru noi, că uite Smiley cum a cântat, cum a primit răspuns de la MAI.

 

PS:

Şi totuşi la Iaşi, chiar dacă Iohannis nu a fost contestat sau interpelat de rezervişti,  nu a fost iertat de  basarabeni şi civili. Pentru informarea celor interesaţi, menţionez că domnii Iohannis şi Cioloş s-au întâlnit totuşi la primărie cu reprezentanţii celor care au protestat şi l-au cam fluierat, dar civili, nu militari. Militarii fuseseră liniştiţi, nu mai avea rost să îi bage în seamă. Tot acolo, când s-a dănţuit pe Hora Unirii, „prostimea” nu a avut acces, mulţimea a fost nevoită să se prindă în horă prin reprezentanţii ei şi membrii serviciilor camuflaţi sau ne deghizaţi.

Tot pentru respectarea adevărului trebuie să spun că atât de discutata întâlnire dintre domnul Moraru de la Iaşi şi cei doi generali trimişi să adoarmă spiritele încă nu se ştie dacă, dar mai ales unde a avut loc. Deşi domnul Moraru a spus că întâlnirea ar fi avut loc la Cercul Militar, ştirea nu se confirmă. Nu vreau să speculez mai mult, cert este că totuşi întâlnirea-dacă a avut loc- nu a avut loc acolo unde s-a spus. Cine şi de ce a minţit?

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

26 Raspunsuri la Pensionar, pierdut cadenţă

  1. Domnule Neacsu ce sa mai spun este in gena noastra sa avem in sange boala transmisa de musca Tete.Cand vom gasi antidotul atunci ne vom trezi, pana atunci nu cred. Trebuie neaparat luat legatura cu cei din comisia de aparare, cu deputati cu senatori ca sa nu voteze OUG 57/2015. Ma intreb de ce nu este sesizata Curtea Constitutionala ca sa se pronunte in legatura cu legalitatea acestei ordonante? Timp nu prea mai este.

  2. calin

    – pensionarii militari sunt (si nu par…) in situaţia unui pluton care şi-a pierdut cadenţa din cauză că se aud prea multe tobe;
    – debusolarea are drept rezultat identificarea gresita a tintelor (altfel se discuta daca eram calare pe cdt…luati pe linie ierarhica pana la cel suprem – civilii din cetate habar n-au de starea „subsolurilor” parasite pentru propasirea si chivernisirea personala, si, de fapt, n-au nici o vina, atata timp cat cerul plin de stele a hotarat, ca asa-i bine si nu altfel);
    – LPM fara OuG nu se poate aplica(atat de bine a fost facuta – o afirma legiuitorul !)…faptul ca nu pusca prevederile din OuG cu dorintele noastre, asta e altceva! Si atunci, care trebuie sa fie tinta ? Art.40 sau prevederi din el? (vezi %…%…%)
    – fortam disparitia art40…ce urmeaza? …In cel mai bun caz o prorogare a LPM pana la o data care va fi precizata ulterior (pastele cailor)
    …parca judecam cu capul ala mai mic!!!

  3. @Calin,
    Este preferabil s[ judeci cu capul al mic decat fara cap. Se pare ca faci parte din cei care nu invata niciodata din greseli.Aminteste-ti L 241 cand s-a spus la fel, ” lasati-o asa ca altfel nu o mai vedem , vom putea sa o schimb][m pe parcurs” si uite ca nu a fost schimbat articolul 2 punctul 4, acesta si-a produs efectul. IN AL DOILEA RAND DESPRE CE VORBIM, CUM PUTEM SA AFIRMAM VRE-ODATA CA VREM SA SE RESPECTE LEGEA CAND ACCEPTAM SA FIE MODIFICATA O LEGE ORGANICA PTINTR-O ORDONANTA DE URGENTA? SE PARE CA PE DUMNEATA NU TE GUVERNEAZA NICI UNUL DIN CAPETE, CI BUZUNARUL.

  4. Pannduru Lunetistu

    Vorba lu matale, neică Neacșule: Despre ce vorbim?
    1. Ne-au dat 6 luni să ne depunem cererile? Da. Și noi le depunem cât mai repede, parcă ne-ar fi teamă că se termină și nu mai ajunge la fiecare.
    2.Și-au dat 2 ani ca să ne rezolve cererile? Da. Dar ei nu au 2 ani ! Nu au decât 10 luni, pe urmă se schimbă parlamentul, se schimbă guvernul și… mai mult ca sigur, se schimbă OUG sau chiar Legea !
    Și atunci, despre ce vorbim?
    Probabil că în timp ce noi ne agităm tare de tot pe chestia asta, nu mai avem timp să vedem cine știe ce măgărie pe care o fac „pe șestache”, jmekerie care să mai cedeze din amărâta de independență care ne-a mai rămas, ori din amărâta de „avuție națională” din care au mai rămas niște pielicele amărâte și ele… sau cum ar zice vorba românească: Mamă, nu-i e bine la vaca noastră! – Păi ce are? – Vine tata cu pielea ei pe băț ! … Între noi fie vorba, cred că tata și-a pierdut și bățul…

  5. Pai cine ne opreste sa vedem magariile ca doar nu ne-au vazut cererile pe ochi .

  6. geofreeland

    Dupa cum postam la un alt articol, ideea infiintarii unui partid al Pensionarilor are nu numai legitimitatea dar si oportunitatea infiintarii lui. Nu spun Partidul Pensionarilor Militari, nu da bine cuvantul militari, ci pur si simplu Partidul Pensionarilor. Un partid coaguleaza intr-o forma legala interesele membrilor lui si, in cadru democratic, poate sa si le impuna, prin dezbateri publice si aprobarii legale, spre satisfactia menbrilor lui. Asa cum UDMR, care nu e un partid, lupta democratic pentru interesele maghiarilor, asa si Partidul Pensionarilor poate angaja o astfel de lupta democratica. De ce acest partid? Pentru ca pensia este o notiune si un drept care implica intreaga societate, indiferent de varsta si reflecta economicul-social al tarii. Partidul promoveaza politici de genul: locuri de munca care sa asigure plata pensiilor; dezvoltarea economica (investitii) pentru a creste salariile angajatilor care sa asigure plata pensiilor; un sistem de sanatate performant (pensionarii sunt principalii beneficiari); un sistem de invatamant si educatie coerent, suficient si orientat politicii strategice de dezvoltare a Romaniei (forta de munca nationala pregatita)si respect pentru valori; utilizarea fortei de munca si capacitatile profesionale ale pensionarilor pentru activitati conexe economico-obstesti; valorificarea potentialului de resurse naturale cu scop terapeutic si turistic (statiuni balneo-climaterice); dezvoltarea agroturismului-rural si promovarea acestuia prin valorificarea traditiilor culturale, artefactelor arheologice si istorice, peisajelor naturale, etc etc etc. Nu dezvolt mai mult deoarece e o problematica complexa si cu imbricatii nebanuite. Ideile Partidului Pensionarilor vor fi preluate si de tineriii responsabili de viitorul lor, constientizarea tuturor categoriilor sociale de valoarea ideilor in prevenirea disfunctiilor de perceptie generate de determinismul biologic inerent, plus ca viitorul nu poate fi construit fara participarea oamenilor cu experienta, pentru preintampinarea repetarii greselilor, iar conflictul intre generatii poate fi canalizat pe dezbateri publice constructive. In prezent, discutiile privind pensiile nu fac decat sa induca ideea inutilitatii acestor oameni, e un indemn la un genocid subtil ascuns, la eliminarea si excluderea sociala a pensionarilor, inducandu-se ca ei sunt „bolovanul” dezvoltarii economice si inamicul PIB-ului, promovandu-se sentimentul alienarii parintilor de copii si nepoti iar pensia este considerata un amanet prea scump in sarcina generatiilor urmatoare.
    Falsitatea trebuie combatuta categoric si niciun efort nu e prea mare in a ajuta pe tineri sa-i facem sa inteleaga de pe acum adevarul vietii lor viitoare. Militarii sunt cei mai credibili in a face, conduce si impune in viata publica a acestui partid. Simplitatea infiintarii lui ar fi prin includerea tuturor asociatiilor de pensionari, elaborarea unui statut, inscrierea si aderarea de membri prin asociatiile sus-mentionate, stabilirea Congresului, alegerea Sfatului Batranilor (Consiliul Director), Sfatului Executiv (conducerea colectiva, prin decizii votate), alegerea Presedintelui Onorific, care reprezinta formal partidul, care nu poate face parte din functiile eligibile electorale (locale, parlamentare etc).

  7. calin

    Regret ca nu m-am facut inteles. Am postat cat am crezut eu mai concis. Concluziile dumneavoastra sunt deplasate si departe de adevar.
    – pana la aparitia OuG, parca, toti am concluzionat ca LPM nu se poate aplica celor pensionati inainte de 01.01.2011;
    – toti am considerat ca LPM ar trebui amendata, daca presedintele nu a binevoit sa o trimita la reexaminare si a promulgat-o;
    – sub presiune si, poate convins si el de „bunaciunile” legii, MApN pregateste un text sa repare ce se mai putea repara, astfel incat toti rezervistii sa se „bucure” de lege…solutia implementarii o stim;
    – numai ca solutia gasita(OuG) contine „toxine” (cine le impune cu adevarat inca nu s-a dovedit, cu nume si grad!)care au menirea sa neutralizeze, sa puna la punct si sa trimita rezervistul roman la „locul pe care-l merita”…loc indicat cu manie, mai mult decat proletara, de o societate, asa zis civila, ce se afiseaza ostentativ in zona virtuala;
    Concluzia (o repet): ce atacam ?
    Va atentionez ca suntem in Romania! Legile sunt pentru prosti! Cinci ani de procese cu rezervisti la bara au demonstrat un singur lucru (cu foarte putine exceptii) – cat de pretuiti suntem de statul pentru care am jurat. Nici la CEDO nu mai gasim dreptatea, stiti asta foarte bine de ce !
    Bine,sa zicem ca, datorita neconstitutionalitatii, pica art40. Va rog sa precizati dumneavoastra ce ar urma… Cand, cum si in cat timp, in an electoral, mai poate fi modificata LPM.
    Prin OuG s-a modificat LPM (neconstitutional dupa o larga majoritate), dar acum este momentul sa actionam, cu toata forta, pentru a aduce modificarile necesare in art40, acum cand se discuta Legea de aprobare a OuG…
    Nu stiu ce ati inteles dumneavoastra, nu stiu ce interese aveti, dar sa stiti ca buzunarele mele nu fac obiectul acestei istorii urate pe care, alaturi de confratii mei, o traiesc cu mare durere in suflet. Si ca sa folosesc o butada: cu ala mare judec bine, cu ala mic prost si fara…nu judec deloc !!!

  8. @Calin,
    Eu tot nu inteleg, cine a spus ca lPM nu se aplica celor pensionati inainte de 2011 si de ce ? Tu, ANMRC sau Dogaru?
    Si de ce vrei sa acccepti sau sa negiciezi art 40 din OUG 57? Daca este toxic este toxic pentru ca este neconstitutional indiferent ce ar contine si cu asta basta. Daca tu negociezi toxicitatea si spui ca admiti sa fii otravit, dar cu arsenic, nu cu cucuta, e treaba ta. Pot cauta verde de Paris.

  9. calin

    „…Având în vedere faptul că Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016 și luând în considerare faptul că în textul acesteia există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferențieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare și/sau actualizare a pensiilor militare de stat,ținând cont că, în condițiile neadoptării măsurilor de modificare și completare a Legii nr. 223/2015, este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior și există riscul apariției unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012, având în vedere faptul că la data de 1 ianuarie 2016 intră în vigoare Legea nr. 223/2015, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea indemnizației sociale pentru pensionari, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare, nu mai sunt aplicabile pensiilor militare, ceea ce conduce la diminuarea drepturilor aflate în plată, stabilite la nivelul pensiei minime garantate, respectiv diminuarea cuantumului pensiei sub nivelul indemnizației sociale pentru pensionari….” – preambul la OuG57. Autor: Guvernul Romaniei

  10. geofreeland

    Dupa cum se tulbura apele, Guvernul de import al Romaniei, nu va face nicio concesie pensiilor militarilor. Nu stiu despre ce vorbim, despre pielea ursului din padure.In curand apele se vor limpezi si vom constata tradarea. Reiterez propunerea de a incerca sa analizam oportunitatea ferma de a ne uni politic intr-un partid al pensionarilor. Cu milogeli (negocieri), cu critica unor ilegalitati constitutionale (murim cu dreptatea in brate), cu onoarea si demnitatea a ceea ce am fost (armata comunista, cum suntem blamati), cu targuiala pe procente sau pe valoarea cuantumului (absolut decrepita ideea cu procente si limitari, aberatii autoritariste),cu iesitul in strada si urlete printre vuvuzele (sarmana Armata romana ce ai ajuns!), cu dihonii de prost gust decazute intr-un paranoism cu deliruri intre lideri de asociatii sindicaliste… cu toate astea nu facem nimic, absolut nimic! Daca vrem sa fim radicali, daca mai putem, atunci sa-i batem cu propriile lor arme politice. Tara va fi cu noi! Suntem multi, pensionarii au votul!Pacat ca nu le numaram noi… dar merita incercat. Pun pariu ca si activii vor vota cu noi. Ce ziceti?

  11. Aloor domnul Calin vezi ca matale confunzi marfa cu ambalajul .. eu nu am spus ca legea 223 este una buna sau perfecta, dar a fost votata iar amendarea ei cu niste prevederi mai proaste nu este un motiv de bucurie. Tu oti faci pe prostul ori nu faci .

  12. calin

    Pachetul inca nu e desfacut! Se vede ambalajul dar marfa inca nu e la vedere. Cred ca vom fi tare dezamagiti in raport cu ceea ce am visat. Oricum, v-am apreciat toate articolele promovate aici. Va doresc noapte buna!

  13. @Calin, despre ce apreciere poate fi vorba cand imi sunt rastalmacite vorbele ?

  14. Iar citatul acela nu cred ca era luat din articolul mentionat.

  15. calin

    Nu am rastalmacit vorbele dumneavoastra. Efectiv, am emis o parere proprie in contextul creat de articol, cu o constatare, la modul general ca, noi toti, nu reusim sa ne unim ideile si rezultatul e ceea ce am exprimat la ora 22.55
    Matale n-ai vazut ce-am scris? Citatul nu e din biblioteca „In cuiul catarii”, e de la guvern-citire (alias specialistii nostri iubiti!), din miezul problemei !!!

  16. Domnule Calin,
    Cel putin suntem de acord pe doua lucruri de principiu, si anume ca ne lasam si suntem inselati en gros si en detaille. As fi preferat sa ne inselam amandoi aici. Din modul in care v-ati exprimat se intelegea ca eu as fi ridicat in slavi L223.

    In ceea ce priveste contestarea ART 40 din OUG 57 am spus de mai multe ori, daca o negociem ne negociem principiile. Ne convine sau nu trebuie sa acceptam ca o OUG nu poate schimba o lege organica oricat de convenabila sau neplacuta ar fi. Princiile d edrept NU SE NEGOCIAZA. Nu se fac compromisuri cu Constitutia. Poate doriti altceva, dar eu asa vad problema. Imi cer scuze daca m-am infierbantat , dar uneori ma mai ambalez si eu, poate chiar nejustificat sau gresit, nu imi sta in obicei, nici in caracter. Deci va rog sa acceptati scuzele mele.

  17. calin

    Domnule Neacsu,
    Nu trebuie sa va cereti scuze. Toti suntem sub tensiune in aceasta perioada nenorocita. Suntem in aceiasi barca! E drept, unii au colaci de salvare. Ceilalti, trebuie, din nou, sa inoate vartos pentru a se salva. Aici e tragedia celor care au crezut ca tara le va fi reconuscatoare. Valurile sunt inalte si se sparg in capul nostru din toate directiile. Situatia pare mai grea decat la sfarsit de 2010. Nu mai avem de partea noastra nici semenii in civil care nu mai inteleg rolul armatei.
    Cu LPM e adevarat. Toti am asteptat-o si ne uitam la ea ca la pruncul nostru. N-a fost sa fie! Are destule deficiente care ne obligau sa o ducem urgent la doctor. Nu s-a intamplat asta si speranta era in tratamentele ulteriore. Din pacate a aparut experimentul care se vroia panaceu universal. Si, nu este! Un om normal la cap intelege ca treaba nu este normala, legala…dar sa vedem ce se intampla in Parlament. Unii zic ca, daca se aproba legea de aplicare a OuG, totul e perfect(apropo de compromisuri). Aici era ocazia unde se mai putea interveni, caci OuG face aplicabila LPM in aceleasi conditii pentru toti dar are soparlitele mult discutate…din pacate suntem in Romania!
    Viitorul nu este roz deloc. Cerul e plin cu nori amenintatori, de plumb. Suferinta e mare, pentru ca am inceput sa constientizam ca vina ne apartine! Sa dea Dumnezeu sa vedem odata terminata aceasta situatie, cu atatea implicatii pe care multi, foarte multi nu le vad, nu vor sa le vada sau…chiar le urmaresc! E tragic!

  18. Cristian

    Domnule Neacsu sunt in proportie de 80% de acord cu dvs. dar pana la fapte mai va. Prin urmare”doctrina” exista, vointa ar fi, oameni ar trebui sa fie.
    Imi permit sa mai adaug si faptul ca opinia publica a reactionat negativ la protest considerand ca dorim privilegii, lucru ce trebuie schimbat.
    Alegerea unei perioade convenabile din ultimii 5 ani sugereaza un privilegiu pe care ceilalti pensionari nu il au si de aici probabil si prezenta scazuta la miting (dincolo de frig, liderii discutabili si alaturarea asociatiilor de revolutionari).Un alt aspect deloc neglijabil este si acela ca in proportie covarsitoare oamenii nu stiu sa-si calculeze corect pensia.
    Lucrul care ma intristeaza cel mai tare si pe care l-am observat cel mai des la coment-urile civililor si militarilor este faptul ca orice idee lansata spre dezbatere se transforma treptat in razbunari personale , invective, acuze etc LUCRU LIPSIT DE ONOAREA SI DEMNITATEA UNUI MILITAR. ca ofiter in rezerva din Jandarmerie astept coagularea initiativelor dvs. la care subscriu, in lipsa oricaror initiative ale cadrelor militare in rezerva/retragere din Jandarmerie condusa in prezent de oameni obedienti si fara coloana vertebrala.
    Cu stima,

  19. iancu

    Din pacate, in domeniul pensiilor militare sunt multe nereguli in momentul de fata. L223 ar putea sa rezolve o buna parte din inadvertente, cu conditia efectuarii unor corecturi in OUG cu privire la plecarea de la un cuantum de 80% in loc de 65 %.O analiza atenta se cuvine a fi efectuata si la tabelul cu superbeneficiarii L164, L 241, L119.Nu e normal ca pe L164/L241 sa ai o pensie de 9000 lei iar pe legea contibutivitatii sa ai doar cca 4000 lei.Cazuri si mai batatoare la ochi cu pensiile de peste 10.000 lei pe L164 si 4000-5000 lei pe contibutivitate.E ceva putred in toate astea ! Si acel ceva putred trebuie inlaturat pentru a avea in fine o lege dreapta pentru toti rezervistii.

  20. ifrim

    Faceti o prezenta acum si una la prima pensie cf.noii legi! Cum diferentele pe241 se duc spre cat mai tarziu( nov.2016,2017) asa se va intampla si cu perioada max, de 24 luni.Gogorite pt. a ne tine mintea ocupata cu sperante si calcule in timp ce apar guverne noi, parlamentari asisderea cu alte viziuni asupra legislatiei ,manipulare ordinara.Sunt de acord cu partid politic propriu SNAp OP , membri de familie a celor restrictionati de statut!

  21. Nașu

    Salutări tuturor colegilor!
    Înclin să dau dreptate lui Ifrim. Și sunt de acord și cu finul meu, Marin Neacșu. În momentul în care vom intra discuții legate de modificarea OUG 57 ne pierdem orice credibilitate. Orice modificări necesare se pot face prin procedură de urgență inițiată de parlamentari, prin modificarea legii în parlament, ceea ce ar însemna cale legală și ar putea limita abuzul MApN care în ultimii șase ani a violat legea organică în toate pozițiile, prin OG, OUG sau ordin de ministru!
    În încheiere vreau să îl anunț pe finu că nu mai are funcție în Camera Deputaților, l-au schimbat deputații PSD!

  22. Pingback: Pensionar, pierdut cadenţă | neam prostia nu salveaza romania

  23. Col(rez.) COCAN IOAN-LAURENȚIU

    Sunt VICTIMA in procesul „CLUJ-89″!
    -Am facut pușcarie NEVINOVAT in cauza si PLATESC ANGAJATORUL MEU CRIMINAL din 1989-MINISTERUL APARARII NATIONALE, care prin ORDINE CRIMINALE CE NU PUTEAU FI COMENTATE ORI REFUZATE ATUNCI,NE-A SCOS IN ORAS SA TRAGEM IN POPORUL ROMAN, VECINI SI IN PROPRIILE FAMILII, considerati…”DUSMANI”!
    -Apoi M.Ap.N.-ul S-A RETRAS MISELESTE, NE-A ABANDONAT, LĂSÂNDU-NE IN SEAMA BATAII DE JOC SI ABUZULUI IN-JUSTITIEI ROMANE!
    – CUM SI CAND INTERVINE CONDUCEREA M.Ap.N. IN SPRIJINUL NOSTRU, AL CELOR CONDAMNATI IN DOSARUL „CLUJ-89”?…
    – NOI, cei CONDAMNATI IN DOSARUL „CLUJ-89”, SUNTEM VINOVATI, RESPONSABILI si AUTORII ACELEI LOVITURI DE STAT DIN 1989 DIN ROMÂNIA? ROMÂNIA ERA IN RAZBOI, LOVITURA DE STAT DIN 1989 FIIND DATA IN TOATA ROMÂNIA, NU DOAR LA CLUJ si NU DE MINE SAU CEILALTI COLEGI CONDAMNATI IN CAUZA!
    – DE CE NU SE FACE UN FRONT COMUN ÎN APĂRAREA SI SPRIJINUL NOSTRU DE M.Ap.N., DE CATRE TOATE CADRELE ACESTUI ANGAJATOR LAS IN CAUZA, DE SINDICATE, DE JURISTII M.Ap.N., inclusiv de CONDUCĂTORII CE MAI SUNT IN VIATA-RESPONSABILI IN CAUZA, UNII IN FUNCȚII SUPREME IN ROMÂNIA DEMOCRATĂ si/sau ACTUALII CONDUCATORI AI M.Ap.N.- INDIFERENTI?
    -NOI AM FOST SACRIFICATI, CEILALTI COLEGI NEFIIND AFECTATI IN CAUZA, SE BUCURA CA NU SUNT EI IN LOCUL NOSTRU, iar ANGAJATORUL RESPONSABIL-M.Ap.N. DOVEDESTE LASITATE, INDIFERENTA si culmea, NE-A ACȚIONAT IN INSTANTA, PUNÂNDU-NE LA PLATA IN CAUZA !…
    – Dl. DOBRIȚOIU CORNELIU, unde era atunci, ce funcție avea si CE ROL AVEA IN CLUJ-NAPOCA?
    – Gl. ILIE CEAUSESCU, prezent in CLUJ, erasimplu TURIST in fata instantei de judecata!?!
    * VĂ CER TUTUROR, MACAR ACUM, SINDICATULUI CONDUS DE MIRCEA DOGARU IN SPECIAL, AJUTORUL DISPERAT, OBLIGÂND M.Ap.N.-ul SA OPREASCA PLATA MEA ABUZIVA CATRE EI, REALII RESPONSABILI-VINOVATI IN CAUZA, incalcat conform H.G.121/28.08 1998, art.6 privind RASPUNDEREA MATERIALA A MILITARILOR!
    – este HOTĂRÂRE de CONDAMNARE IN PENAL si CIVIL, dar ABUZIVE, pe care NU REUSESC SA LE COMBAT, JUSTITIA FIIND UN ORGANISM INDEPENDENT si ÎMI RESPINGE ori CLASEAZA TOATE CERERILE DE ANULARE SI ACHITARE IN CAUZA!
    – D.P. Nr.2956/98 ICCJ, si cele ce urmat in PENAL si CIVIL, DOVEDESC FALSIFICAREA INTREGII CAUZE „CLUJ-89” DE PROCURORII MILITARI DIN CLUJ, PREZENTI CU NOI IN DISPOZITIVELE DE REPRIMARE ARMATA, anchete preluate de PROCURORII MILITARI DIN BUCURESTI, DAN VOINEA SI AI LUI COLEGI, MENTINUTE DE JUDECATORII CAUZEI!
    -DOBRIȚOIU CORNELIU SI AI SAI COLEGI GENERALI RESPONSABILI IN 1989, SA INTERVINA IMEDIAT!!!!!
    – AM FACUT PUSCARIE GREA NEVINOVAT si PLATESC ARMATA CRIMINALA DIN 1989, IN CARE AM LUCRAT SUB JURAMANT-LEGE, CA TOTI MILITARII!
    – NU AM UCIS, NU AM INSTIGAT LA OMOR, NU AM CONDUS DISPOZITIVUL CE ERA CONDUS DE BURTEA VALERIU, COMANDANTUL UNITATII MILITARE 01215 FLORESTI-CLUJ, IN CARE LUCRAM!
    – am iesit in acest dispozitiv LA ORDIN, IMPREUNA CU ALTI 50 MILITARI!
    -DOTAREA era MUNITIE DE RAZBOI, REALA, 120 CARTUSE pe militar, plus REZERVA-300 cartuse de militar!
    -ORDINUL DE TRAGERE REALA, A FOST DAT INCA DIN CAZARMA DE COMANDANT, PE PLATOU, IN FATA INTREGULUI EFECTIV, INSOTIT FIIND DE SEFUL DE STAT MAJOR-ȘANDRU VASILE, SECRETARUL PCR-LAZAU FLORIN si OFITERUL DE CONTRAINFORMATII-DARABAN TEODOR!
    -ACESTIA AU CONDUS APOI LUPTA IN ACEL DISPOZITIV, NU EU SAU ALTII!
    VA CER DISPERAT AJUTORUL! CER STOPAREA PLATII CATRE ANGAJATORUL MEU CRIMINAL DIN 1989, M.Ap.N.-ul, care NE-A ABANDONAT PRIN LASITATE SI NE-A PUS LA PLATA!
    Colonel(rez.) IOAN-LAURENȚIU COCAN, CLUJ-NAPOCA.

  24. Dumitriu

    Raspuns la MASURI CU BATAIE LUNGA pct 3 si 6

    Cauza fragilitatii constructiilor asociative, de care ne vaitam ca nu-si dovedesc eficacitatea, consta in conducerea defectuasa a acestora. De regula liderii autonumiti la constituire sau alesi de membri numai pe baza calitatilor vocale, dupa ce s-au vazut asezati in scaune uita pentru ce sunt acolo si, orbiti de luminile rampei, incep sa creada ca organizatia abea formata este a lor nu a tuturor membrilor. Pe de alta parte, dupa constituire membrii organizatiei ramin pozitii in tabel, fara personalitate si responsabilitatea ceruta unui activist. Au aceasta atitudine ori pentru ca sunt dezamagiti de faptul ca le-au fost spulberate sperantele de a se numara printre liderii formatiunii, ori considera ca liderii trebuie sa faca tot, ori sunt comozi (ca sa nu spun mai urat). Acestea fiind spuse ma numar si eu printre critici. Ei si? Solutia?
    Indraznesc sa cred ca solutia este implicarea reala nu figurativa, activismul nu inscrierea formala, perseverenta nu dezertarea la primul obstacol.
    Si cel mai important este sa renuntam in a mai condamna pe unul care a facut ceva, atunci cand personal n-am facut nimic.
    Si-acum ma laud cu harnicia mea. M-am inscris in sindicat si in partid, cu convingerea ca pot face pe aceasta cale ceva folositor pentru Romania. Cand mi-am dat seama ca nu pot face ce mi-am propus am cautat si ales alt sindicat si m-am alaturat efortului de constituire a unui partid nou. Nu voi fi niciodata o pozitie pe tabel si ma voi stradui sa fac din formatiunea asociativa din care fac parte cea mai democratica formatiune. Asta inseamna ca voi fi preocupat sa am liderul cel mai bun si-l voi sprijini sa faca ce trebuie si sa nu uite pentru ce a ajus in varful piramidei.