Finala celor două “virgine”

Turneul de la Doha şi-a stabilit câştigătoarea. Nu a fost nici Radwanska,  nici Kerber, nici Muguruza, nici Vinci,  nici Petkovic, nici măcar Halep, care deşi era favorita nr 2 teoretic, practic nu o mai credita nimeni cu şanse la titlu.  Învingătoare a fost răţuşca cea urâţică, Carla Suarez Navaro, o jucătoare care tot ajungea prin finale şi semifinale la marile turnee dar nu câştiga niciodată. În finală aceasta a jucat cu Cenuşăreasa turneului, Jelena Ostapenko, o jucătoare din Letonia. Şi i-am spus Simonei să îşi schimbe numele  in Halepova sau măcar Halepovici dacă vrea să mai câştige şi ea ceva sau să treacă măcar de turul întâi. Nu m-a ascultat, treaba ei.
Am urmărit meciul dintre Carla şi Jelena şi după cum începuse credeam că tânăra de 19 ani, deja încununată cu un Wimbledon la junioare o va desfiinţa pe răţuşcă. Dar nu a fost să fie aşa, în setul 2, după ce primul fusese adjudecat scurt cu 6-1 de Jelena, imediat după ce Carla a solicitat un moment de consultare cu antrenorul, parcă a primit jar, nu sfaturi, că totul s-a răsturnat, Jelenei nu i-a mai intrat nimic, iar Carlei i-a intrat tot. Şi aşa s-a răsturnat situaţia şi aceasta din urmă a câştigat următoarele două seturi. Să vă spun sincer, iniţial am ţinut cu Jelena, atras poate de chipul ei angelic şi de faptul că pleca de pe poziţia a doua. Apoi vâzând chipul trist al Carlei m-am gândit că la modul cum joacă ar merita totuşi să câştige, şi chiar mi-a devenit simpatică, prin naturaletea, demnitatea , dar şi tristeţea cu care făcea faţă situaţiei care părea să fie o nouă înfrângere. Apoi mi-am zis că oricare din ele ar câştiga merită să câştige pentru lecţia de demnitate, modestie şi dorinţă de victorie de care au dat dovadă, lucruri pe care nu le-am mai văzut la Simona Halep de exemplu de nu mai ştiu când. Nici una din ele, din cele două finaliste parcă nu se gândea la bani sau la viitoarele reclame, sau la ce va spune după turneu jurnaliştilor, aşa cum se citeşte pe chipul Simonei când joacă. Cele două erau concentrate la joc şi atâta tot. Amândouă erau virgine, încă neatinse de microbul infatuării, al dorinţei de a câştiga altceva în afară de victoria sportivă, nici una din ele nu s-a manifestat nervos ca Simona, nu a arat terenul cu racheta, nu s-a uitat urât la arbitri şi nu a dat vina pe ceilalţi “participanţi la trafic”, condiţiile meteo sau afecţiuni nazale. Slavă domnului mai există şi jucători sau jucătoare care îşi văd de tenis, nu caută vinovaţi acolo unde nu le merge jocul şi învaţă din greşeli. Este posibil ca norocul celor două finaliste să îl constituie tocmai cele două trăsături, una prea tănără şi alta deloc .. fotogenică pentru a fi curtate şi contaminate de febra reclamelor aşa cum este reprezentanta DEDEMAN. Aşa se face că am asistat la un joc frumos, plăcut, fără floricele, dar un exemplu de dăruire şi tenacitate, modestie şi demnitate sportivă. Felicitări celor două “virgine”. Nu ştiu dacă Halep va mai apuca să prindă o finală de turneu anul ăsta sau dacă nu cumva se va grăbi să devină mămică, aşa cum se lăuda poate întrezărind faptul că nu are combustibil să meargă mai departe în carieră. Poate va deveni antrenoare, poate mămică, poate va continua să facă reclamă sau să dea meciuri demonstrative prin cartiere sau să joace cu preşedinţi. Poate se va reseta. Cine ştie, teoretic totul este posibil, dar “ fată mare” nu are cum să mai fie, a fost deja atinsă de virusul înfumurării, al banilor, al lipsei de modestie, al fiţelor şi aerelor de vedetă şi odată contaminat e greu să scapi, e ca un drog.
Să urmărim turneele următoare, Jelena va deveni o nouă Şarapovă sau Kurnikovă că tot seamănă cu ele aşa că Maria poate să se retragă liniştită, dar Halep trebuie să se ferească, nu ştiu dacă mai e cineva din primele 100 care să nu o poată învinge în primul tur.

Te-ar putea interesa şi:

Vânare de vânt

România – Canada şi primii 7 ani

Tot răul spre bine

Săptămâna sportivă

Bătaie de joc în formă continuată

Despre

Vezi toate articolele lui →