Trăind în România nu încetezi să te minunezi. Încă un argument în favoarea celor care cred că România este Grădina Maicii Domnului. Domnule, dacă nu apar minuni, gen măriri de salarii din piatră seacă, măcar apar declarații care te fac să te crucești și nu mai încetezi să te ”minunești” cum a putut încăpea atâta prostie într-o țară atât de mică și totuși dotată.
Cutumele lui Băsescu
Băsescu acest veșnic nesimțit al politicii românești, pentru că numai un nesimțit, aș putea spune președintele tuturor nesimțiților din lume, poate să se laude că a pus un subaltern să îl care în spinare pe când era mare căpitan de vas, că a incendiat un vapor de a cărui securitate și integritate era direct răspunzător, sau că a dat un cap în gură unei persoane, nu încetează să își dovedească ”competențele” în domeniu. Recent în Parlamentul României, cel pe care Tăriceanu îl numea inima și mintea națiunii, pe când susținea eliberarea tuturor infractoarelor numai și numai pentru că printre ele se găsea și Nuți ot Pleșcoi, feblețea lui și a unor ziariști cu bale la ciutură, domnul Băsescu declară cu același ton de șmecheraș de cartier, ca ultim argument, hăhăind specific, că de fapt el cere asta pentru că se știe că îi plac femeile. Numai un nesimțit ca Băsescu poate ridica viciul la rang de argument forte și îl poate fâlfâi ca pe un drapel național. Individul ăsta are tupeul să facă din beție și preacurvie calități și să se și justifice cu ele. Când a fost prins cu minciuna a spus: ”Am spus eu așa ceva? Oi fi fost beat” și cu asta a închis subiectul, ca și cum starea sa de beție era un fapt cotidian, o cutumă și peste ea nu se putea trece, nu aveai ce să faci. Acuma susține introducerea unui amendament într-o lege, aducând ca argument ”slăbiciunea lui față de femei” pe care o afișează hăhăind uitând sau ne-interesându-l faptul că are o soție care i-a îndurat mitocăniile ani de zile. Și noi la fel. Acest ipochimen face legea în România și noi nu avem nimic împotrivă pentru că o șleahtă de bețivi și afemeiați i-au dat votul, pe principiul „cine se aseamănă se votează”. Nu e de vină Băsescu, noi suntem de vină, noi l-am ridicat, noi am râs la mitocăniile lui, noi ne uităm la declarațiile lui vizavi de abuzurile sistemului și îi dăm dreptate, uitând că el a creat sistemul. Nu m-ar mira să câștige viitoarele alegeri, pentru că acest vaporean speculant mizează pe starea de nemulțumire, confuzie, lipsă de corectitudine, dezbinare dar și lehamite din țară, pe memoria slabă a românilor, pentru a ataca ceea ce el a inițiat, condus și perfecționat cât a fost la putere și vor fi destui proști care să îl considere salvator. Dacă proștii care îl vor vota vor fi susținuți prin neparticipare la vot de proștii care și-au făcut o meserie din a absenta de la vot și a înjura pe FB, să nu mire pe nimeni dacă Băsescu va fi marele câștigător al viitoarelor alegeri, pentru că oricum și acum a fost, prin faptul că a intrat în parlament. Apropo de femei, văd la tv, pe toate posturile, un discipol al său, un pedagog de școală nouă, numit Vișan, care îl reprezintă cu patos. Știe el de ce, știe și Băsescu știe și Berceanu și mai știu și câteva fete din Liceul ”Traian Vuia” din Craiova. Vișan și Băsescu iubesc foarte mult femeile, numai că Vișan le iubește fără voia lor, nu a avut și el săracu parte de o Elenă.
Tări e de comă
Tăriceanu, alt iubitor de femei, dar pe termen scurt, având în vedere divorțurile,dar și de motociclete pe termen lung, având în vedere accidentele se înscrie cu succes la premiul ”declarații din pre- puțul gândirii de politician”. Aflat cu ceva treburi prin Parlament, același loc în care se produce și nesimțirea băsesciană, Tări, o dă de lumânări : „O națiune își poate pierde teritoriul, populația, Capitala și armata, dar rămâne vie și trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament. (…) Toate celelalte instituții și puteri ale statului pot fi copleșite, ori pot dispărea, dar atâta timp cât Parlamentul deliberează și legiferează națiunea rămâne întreagă și neînvinsă. (…) Parlamentul este inima și mintea națiunii.” Nici dacă ar fi stat 9 ore la 16 m sub apă într-un puț teleormănean nu ar fi putut emana o aserțiune mai comatoasă. Nu știu care va fi soarta copilului căzut în fântână, îi doresc sănătate și viață lungă, dar Tări sigur nu își mai revine, coma sa este definitivă și ireversibilă , ca o decizie a Curții de Apel propusă la Cotroceni, transmisă de SRI, cerută de DNA și aplicată de judecători.
Prin această declarație, mister Tăriceanu face dovada infatuării dar și trădării valorilor reale ale României. Pe lângă faptul că se crede buricul pământului, un fel de Dumnezeu Tatăl, Fiul, Sfântul Spirit dar și Inima și Mintea, deci cinci în unul, domnul Tăriceanu ne uimește cu prostia sa pentru că susținând că ” o națiune își poate pierde teritoriul, populația, armata” practic domnul Tăriceanu ne spune cu subiect și predicat că pe el nu îl interesează aceste aspecte, rolul vieții sale, scopul său nu este cel de a le apăra și a le întări, pentru că ele sunt dispensabile, scopul său ca președinte al Senatului este să apere Parlamentul și pe parlamentari în fața oricăror atacuri, indiferent de unde ar veni, indiferent cine îl formează, indiferent ce fac componenții săi. Nu știu dacă asta scrie în jurământul pe care l-a depus motociclistul Tăriceanu, dar mie mi se pare că a jurat cu totul altceva ceva care se referea exact la națiune, popor și apărarea țării. Nu contest importanța Parlamentului ca instituție, și dacă luăm declarația domnului Tăriceanu ca o declarație a unui teoretician, sociolog, analist politic, vizavi de instituția Parlamentului indiferent de țara în care ființează, da, Parlamentul reprezintă voința unei națiuni, dar Tăriceanu, Parlamentul României plin de corupți, ar fi ultimii din toate despre care am citit, care ar putea rezista definiției. Iar domnul Tăriceanu nu a spus asta în cadrul unei lecții despre regimurile politice, el s-a referit la Parlamentul României care este plin de ”aleși” de meserie ”auto”, frizeri, ” lăcătuși, repetenți, ”consiliere” sau ”revoluționari” cu mitraliere. Ei nu sunt aleșii neamului decât teoretic, practic au fost aleși de cei care i-au pus pe liste, gugulanul a pus doar o ștampilă pe oamenii aleși de șefii de partide în funcție de cuantumul ”cotizației”. Oricum având în vedere importanța pe care o dă domnul Tăriceanu apărării, armatei, în comparație cu propria persoană, mie mi se pare că e momentul să ne întrebăm ce caută cere la conducerea Senatului.
Ab-surdistan, o țară de comatoși
Drama este însă că nu numai el crede ceea ce spune, dar toți parlamentarii se cred zei sau cel puțin semizei și toți consideră că ei sunt valoarea supremă a țării, că pot distruge, pierde sau vinde tot, de la resurse, la teritoriu, suveranitate, întreprinderi strategice, sănătate, apărare, învățământ, pentru că ei trăiesc în Olimp iar noi, ceilalți în Tartar.
Iar partea cea mai proastă este că toți șefii instituțiilor fie ele de forță, legislative, executive sau consultative, cred că ei sunt cei mai importanți și toate celelalte instituții pot să dispară, ei să rămână. Aceeași idee, dar cu alte cuvinte, fără se compara cu alte instituții, au și șefii DNA, SRI, CSM, CC, Guvern, Președinție, toți consideră că ei sunt cei mai importanți pentru țară, iar țara în ansamblul ei poate să dispară, bucată cu bucată sau în întregime, dacă ei rămân în picioare, este ok. Această concepție declarată, mărturisită de domnul Tăriceanu dar valabilă și aplicabilă tuturor șefilor de structuri, instituții de stat și chiar partide, ne spune direct și fără dubii de ce am ajuns unde am ajuns, de ce s-a concesionat și vândut trei sferturi din țară, de ce OMV, Holzindustrie, RMGC, și altele ne iau resursele, de ce armata a ajuns la 30 % capacitate operativă, de ce ne pleacă românii la muncă în alte părți, de ce avem spitale infecte fără medici sau cu medici șpăgari, de ce în învățământ avem învățătoare care spun că nu vor să plătească o comandă de vase sanguine la ”Zepter” pentru că nu au făcut comanda respectivă și tot așa.
Suntem un stat aflat în comă, pentru că suntem conduși de oameni cu mintea în comă permanentă, conectați la aparate, iar noi îi alimentăm cu oxigen.
1. In lipsa lui Tariceanu sau Dragnea, penalii cuiva, ma intreb cine ar mai face ceva? Tabula rasa. Poate Plicusor Ban sa ne mai conduca si sa se smiorcaie de niscaiva creitari. Poate Liiceanu sa ne mai dea lumina sa param la bruxelezi cine pe cine poate. Si mai pica niste creitari.
2. Politica romaneasca e ca o corabie fara carmaci intr-o mare de gradul 7. Noroc ca am coborat vela mare si tricolorul. Sa nu se ude in ape murdare.
3.Pe vremuri, cand se belea mielul de Pasti, toti se gandeau la ce caciula se facea din blanita lui. Astazi, poporul roman e un miel belit tot anul, zi de zi, de statul de drept, de sistemul mafiot de forta si de interesele straine neaosului cetatean platit, cu indulgenta, cu un salariu minim stabilit, de 300 euro, ca sa nu moara de foame si sa poata munci a doua zi. Fara nicio caciula.
4. Tradarea nationala e semnata in actul de aderare la UE. Ce am vrut, ce ni s-a cerut, ce ni s-a dat, ce am acceptat, ce am facut. Acum, ce ni se intampla, e exact ce Nu am vrut, exact ce ni s-a cerut, prea putin ce ni s-a dat, nici acum nu credem ca am acceptat, si nu ce am facut ci ce ni s-a facut. Unde suntem? Cu 80 de ani in urma. Comunistii se raportau la anul 1938, an de maxim capitalism economic. Noi la ce sa ne mai raportam? La epoca lui Ceausescu? In mod normal da, dar nu ne lasa UE si toata liota de pohta. De ce? Pentru ca nu sufera comparatie. Ar fi dezastruos din toate punctele de vedere. Mai ales pentru om. Cine, ma? Om? Care om?
5. Ce se mai poate indrepta? Oare se mai poate? Da, se poate, cu personalitati adevarate, politic, chiar cu pretul vietii. Adica avem nevoie de eroi sa ne elibereze de jugul unei gandiri impuse straine noua. Politic vorbind, posibilii eroi nu pot ajunge eroi, „DNA sa vina sa va ia!”, un fel de nivelare la nivelul unei stachete impuse. Cine o trece i se ia fie din glezne fie din capatana. Fiecare ce prefera, sa nu mai mearga sau sa nu aiba cu ce gandi. Cam asta e impasul. Un kamikaze politic, sigur se va naste si va face imposibilul. Apoi va fi martir. Asa a zis si baba Vanga. Dar mai e pana in 2074.
5. Caz real. O amarata cu o pensie minima si indemnizatie de handicap locomotor pentru Parkinson, in total 700 de lei, cheltuie 150 pe medicamente, plus 50 lei drumul la doctorul neurolog, 50 lei consultatia, 50 lei inca un drum pentru reteta, adica 300 lei minim, lunar. Plus internare spital anual, control intermediar la specialistul de policlinica, apoi comisia de handicap. Alti bani. Anual. De parca parkinsonul se poate vindeca. Si face asta de 10 ani. Mai deunazi zicea, de ce oi mai trai? Chiar asa, de ce o mai trai? Numai prin spitale, comisii, medicamente. Altfel, o femeie optimista, cu mainile tremurand, si ce daca, asta e, tarsindu-si picioarele, ce sa fac, asta e, merg si eu cum pot, zambitoare si bucuroasa de musafiri, chiar daca ieri noapte i-a fost rau, de-abia mai respira. Singura, cine sa ii mai sape gradina, sa-i care lemne si sa faca focul, sa ii cumpere o paine. O mai ajuta unul altul, mai vine fata, trec zilele. Barbatul i s-a dus acu vreo patru ani si a ramas singura, cu pomenile, cu rostul casei. Noroc ca are niste gaini, i-au cazut si trei closti, mai un ou, mai o stevie, s-a indurat un vecin si i-a pus si ei in pamant cele de primavara. Nu stie ce-o face iarna ce vine, dar, inca e vara si, tremurand, in baston, adasta pe lavita de la gard, cu vecina, sa mai vada ulita plina de lume, cu treaba.
Domnule Necșu, eu mă ofer să le tai furtunul care îi alimentează. Și nici nu voi cere bani pentru tura de noapte și nici pentru orele suplimentare.