Loading

tigania

Zilele astea,  mulși, pardon mulți români se gândesc la Franța. De ce ? Unii pentru că au dublă cetățenie, dar ei oricum se gândesc mai tot timpul la Franța, iar la România mai puțin. Cioloș știe de ce. Alții pentru că au fost declarați Personna Non Franța  la turneul de la Roland Garros. Ilie știe de ce, dar face pe nevinovatul.  Dacă după ce a fost banat la Wimbledon toată lumea spunea că a fost o răutate a briților care de fapt au vrut doar să facă scandal ca să ne bată în Fed Cup, acuma, după ce și francezii care îl adulau pe Nasty pentru non-conformismul lui l-au interzis pe arena lor, unii trebuie să înțeleagă că a fi năstrușnic e una iar a fi  prost crescut e alta.

Alții se gândesc la Franța pentru că iată le-a venit și francezilor  rândul să își aleagă viitorul președinte și,  ca și americanii,  se uită ca românii pe buletinul de vot și nu le vine să pună ștampila sau o pun la mișto. Nu întru în amănunte, dar ca și la americani la ultimele alegeri, ca și la noi în ultimele decenii, alegătorul are de ales între două rele, pe cel pe care îl consideră mai puțin rău. Ca și la noi și ca și la americani, campania a fost nu o dezbatere pe marginea programelor ci o campanie de arătat cu degetul,  în care alegătorii erau sfătuiți de ce să nu voteze  un candidat, nu de ce să îl voteze pe celălalt. Și tot ca la noi și ca la americani, în ultimele zile au apărut și loviturile sub centură mai mult sau mai puțin justificate sau argumentate dar cu multe, foarte multe semne de întrebare.

Uniformite sans frontieres

Prima întrebare ar fi de ce au apărut amănunte privind mailurile lui Macron tocmai  în ultima zi, când efectiv nu se mai pot verifica și mai ales când, iată, nici presa nu are voie să le reproducă fără a fi sancționată? La americani măcar mailurile doamnei Hillary au fost deconspirate din timp astfel încât a fost timp de verificare și chiar pentru unele declarații oficiale ale unor servicii și structuri. Acuma însă electoratul știe doar că există niște mailuri care l-ar compromite pe Macron, dar nu se știe ce conțin și nici cât sunt de adevărate, sau dacă e o făcătură. Situația e complicată de chiar echipa de campanie a lui Macron, care a admis că unele mailuri sunt reale, dar altele sunt contrafăcute, fără a preciza însă ce conțin unele sau altele. Așadar alegătorul, orice ar vota,  poate lua țeapă. În această situație, probabil că opțiunea alegătorilor va fi fie să nu meargă la vot, fie să meargă și să își anuleze votul prin vot alb sau ștampilă pe ambii candidați.Probabil că vom asista la un număr de votanți sau de voturi valabile mult mai mic față de primul tur și asta ca urmare a dezorientării sau chiar scârbei masei de votanți. Oricum ar fi, alegerile sunt compromise și indiferent de rezultat sunt de așteptat manifestații ostile după alegeri nu neapărat față de un candidat sau altul sau față de rezultat, cât mai ales față de situația de ansamblu și lipsa de seriozitate și perspective pentru că totuși francezii au un simț civic foarte dezvoltat.  Cine ar câștiga din starea asta de brambureală? În nici un caz Franța. Deja se vorbește despre influențe străine, apare același Soroș care se pare că are tentacule peste tot, sau este doar folosit pe post de bau-bau peste tot.Cu sau fără el, nimeni nu scapă de amestecul altor puteri sau servicii străine în propria politică internă, pentru că în definitive este absurd să pretinzi că vrei globalizare fără să intre aici și globalizarea serviciilor. Vrem economie comună, armată comună, resurse comune, justiție comună, reguli comune? Păi atunci de ce ne mirăm că și serviciile secrete sunt amestecate dincolo de granițe?

Ca va bien?

A doua întrebare care s-ar pune este dacă e bine că Comisia Electorală a interzis publicarea informațiilor din Macronleaks. Răspunsul este ca în cazul cu Bulă când a fost întrebat dacă i-a fost nevasta fată-mare și anume, unii spun că nu, alții spun că da. Ar fi fost normal să se publice, pentru ca cititorul să poată cunoaște ce se spune, mai ales că chiar Macron a recunoscut că unele mailuri erau adevărate, rămânând ca fiecare să judece și să aprecieze ce ar putea fi sau nu adevărat, pentru că dacă mai târziu se va dovedi și adeveri că unele informații reale sunt condamnabile, Comisia Electorală se face vinovată ea de influențarea alegerilor prin ascunderea adevărului sau împiedicarea electoratului de a se informa. Nu mai insist pe faptul că se poate chiar invoca dreptul la informare și opinie. În ultimă instanță, cei care publicau informațiile își asumau riscul de a fi acționați în judecată și a plăti eventuale daune morale, dar alegătorii aveau dreptul să cunoască ce conțin acele informații și să judece respective voteze în cunoștință de cauză. Alții ar spune că s-a procedat corect pentru că Macron ar putea pierde alegerile în urma unor informații false și a manipulării alegătorilor prin date contrafăcute. Dacă ar fi vorba numai de faptul că Macron ar pierde alegerile în urma unor manevre politice, nu ar fi o tragedie, și Năstase a pierdut la fel, și Geoană, și Ponta, mai grav este că ar pierde întreaga Franță, cum am pierdut noi toți românii iar acuma, după 8 ani ne facem că ne pasă și că investigăm.

Nefiind cunoscător documentat al politicii franceze, nici măcar al candidaților mă limitez la a observa  că viața politică europeană se degradează și aș spune se uniformizează. Poate România a fost, așa cum susțin unii cu destule argumente, cobaiul Europei, poate toate aceste mucegaiuri introduse pas cu pas în România, începând de la mișcări sociale, măsuri economice extreme, Codex Alimentarus, distrugerea sentimentului național și a sistemului național de apărare, distrugerea sistemelor de învățământ național și sănătate, pervertirea clasei politice, pentru a se vedea cât anume poate să suporte populația, iar acuma, în urma concluziilor trase din experimental România, totul  se generalizează ca urmare a rezultatelor ”pozitive” obținute. Unele pagini on line românești  precizau acuma un an că  în urma vizitei doamnei Christine Lagarde, șefa FMI în România, presa franceză titra, poate doar informativ, poate cu bucurie, poate cu năduf, că ”România nu mai are nimic de vândut”. Am încercat să verific informația în presa română și cea franceză, dar nu am găsit nimic concret. Deci avem de-a face cu o dezinformare sau un subiect scos pentru rating. Dar dacă ar fi așa,  iată că totuși România a mai avut ceva de vândut, chiar Franței și anume circul electoral. Credeam că au luat americanii tot, dar uite că a mai rămas și pentru Marele Paris. Uite așa ajunge Dâmbovița mai mare decât Seine iar Micul Paris model politic European.

 

 

http://infopuls.ro/2016/05/03/incredibil-presa-franceza-dupa-vizita-sefei-fmi-christine-lagarde-in-romania-tara-este-de-vanzare-in-curand-nu-vor-mai-exista-prea-multe-lucruri-romanesti-in-romania/

https://www.europafm.ro/franta-mailuri-ale-campaniei-macron-au-fost-publicate-online/

http://www.paginaderusia.ro/wikileaks-a-gasit-o-urma-ruseasca-in-scurgerea-de-informatii-de-la-sediul-de-campanie-al-lui-macron/

 

De

Un comentariu la „Alo, fun-fun de la patrie”
  1. O sa afirmam ca nu mai avem nimic de vanzare dupa defrisarea padurilor din rezervatiile patriei declarate monumente ale naturii de UNESCO!

Comentariile sunt închise.