A trecut Crăciunul mai sunt 3 zile și trece și Revelionul. Nu o să fac o retrospectivă a anului 2017, m-ar prinde revelionul celălalt scriind. Nu vreau să îl caracterizez nici măcar în câteva cuvinte. As vrea să încerc să trec în noul an, dacă nu cu bucurie,(privind viața social-politică) măcar fără să mă gândesc la cei care ne dirijează destinele. Cineva mă certa că nu am mai scris de cam o săptămână. Păi am vrut să țin o cură de detoxifiere politică, pentru că oricât de tari ne credem sau oricât de nesimțiți am încerca să fim, văzând, urmărind, comentând, gândindu-ne la ce se întâmplă pe lângă noi, vrem nu vrem ne otrăvim, ne contaminăm oarecum, ne virusăm, pentru că în România politicalita și coruptita se iau prin toate formele posibile, prin respirație, atingere, contact direct, contact vizual, atingerea obiectelor contaminate, virtual, prin mijloacele media, auditiv, chiar și dacă doar te gândești la viața politică, te murdărești, te simți îmbâcsit, ai un sentiment, o stare de neliniște, de nesiguranță, de ”ceva nu e bine”, de care nu poți scăpa pentru că e permanentă, e ca renumita ceață londoneză, un smog mizer, fetid, pe care doar focul îl mai poate distruge. Dar de unde foc, că românii nu mai percutează la nimic. Ne mișcăm în această mocirlă morală cu încetinitorul, ca turcii la Călugăreni, în filmul lui Nicolaescu.
Apropo de turci, de câteva zile, forțat de împrejurări, am fost nevoit să privesc seara la oarece seriale turcești, Kosem și încă unul ,”Steaua sufletului”, unde este vorba despre o familie de ”afaceriști –mafioți” turci. Am crezut că nu o să suport, deși mai urmărisem cândva și câteva episoade din Suleyman și nu pot spune că nu mi-au plăcut. De fapt eram interesat de istorie și voiam să aflu câte ceva despre cultura lor, iar filmele de genul acesta, pe lângă ficțiune spun multe despre oameni și obiceiuri. În fine, urmărind și episoade din ”Steaua sufletului”am ajuns la concluzia că până și un astfel de film este preferabil canalelor (și la propriu și la figurat) de știri din România care prezintă numai crime, accidente, sinucideri imposibile, și, bomboanele zilnice de pe coliva românilor, faptele și vorbele politicienilor, cele mai nocive și mai toxice programe. Ar trebui ca aceste informații să fie interzise de CNA nu doar pentru minori sau copii ci și pentru adulți, bătrâni, femei gravide, dar în special cei suferinzi de indiferent ce boli induse de legislația și politica criminală a clasei politice românești. Oare realizează cineva cât de nociv este pentru cetățenii simpli ai acestei țări, să își vadă zilnic la tv călăii râzând, debitând absurdități, inepții, legi de care râd și curcile, legi pe care azi le dau și mâine le schimbă, certându-se între ei, dar profitând pe rând sau laolaltă de îndobitocirea și adormirea omului de rând care nu mai are nici timp, nici putere, nici chef și nici măcar intenția de a mai interveni cu ceva? Cred că la viitoarele alegeri România va bate recordul la absenteism, acesta ajungând la peste 70%. Bineînțeles că situația nu poate decât să convină partidelor politice care cu 20000 de voturi se vor vedea în parlament pentru că oricum pragul va fi scăzut până sub limita ridicolului. Am avut noi candidați ajunși parlamentari cu 200 de voturi primite, datorită ingineriilor electorale, așa că de ce ne-am mai mira?
Cum spuneam, am încercat să evit contactul cu știrile, cu viața politicienilor, cu declarațiile lor, dar nu poți orice ai face, și doar butonând telecomanda, tot afli că :
- Premierul Tudose, la îndemnul lui Johnny Walker de Cotroceni s-a întâlnit și el cu ”societatea civilă” ca să afle ceea ce de fapt știa, dar credea că lumea nu știe că știa și el;
- Ministrul Toader se decide greu, de fapt se decide ușor, dar nu este lăsat să se decidă și atunci se joacă de-a luarea și anunțarea deciziilor;
- În România este posibil să te sinucizi după ce ai fost strangulat, apoi este posibil să faci un nod gordian perfect cu alcoolemie doi la mie și să te sinucizi după 4 ore de meditație transcedentală;
- În Parlamentul României legile se modifică, se retrag, se schimbă și se votează cu viteza luminii. Nici nu e de mirare, suntem țara care a avut un rege născut la nu mai târziu de 5 luni și jumătate, fapt pentru care a și fost numit Mihai Viteză;
- Președintele României promulgă ca mutu legi pe care le-a criticat încă dinainte de a fi votate de Parlament, dovedind că totul a fost doar un foc de paie, așa de dragul de a face fum;
- Guvernanții români, fideli propriei politici pupincuriste se grăbesc să mute ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, numărîndu-se printre primele dacă nu singurele țări(alături de Sudanul de Sud, Honduras și Filipine), după Big Brother cărora nu le pasă de consecințe. De reținut faptul că în afară de SUA nici o țară nu a votat la ONU pentru această decizie. România, Polonia, Ungaria, Cehia, Letonia- s-au abținut la vot, ambasadorul Lituaniei nu s-a prezentat la sesiune, celelalte state membre UE votând rezoluția care condamnă decizia președintelui american de mutare a ambasadei la Ierusalim. Dar, apoi acasă, guvernanții români au decis să ia în discuție subiectul și să analizeze posibilitatea mutării ambasadei României, poate și speriați de amenințarea reprezentatei SUA , doamna Nikki Haley, care cu tupeul caracteristic yankey-ilor și-a permis să sară la gâtul celorlalți reprezentanți ONU:” Vom ține minte acest vot!”;
- Niște ambasadori, văzând că în România poate să dea indicații și să își bage nasul oricine, s-au apucat să critice activitatea Parlamentului. Un parlamentar, șef al unei comisii care are rolul pisicii care își îngroapă produsele, le răspunde criticilor trimițându-le spre vizualizare documentele criticate, dar nu în limba română, nici în limba criticilor ci în limba lui Shakespeare (sper că documentele nu au fost traduse de Olguța, căci atunci indignarea francezilor este nu doar justificată ci chiar legitimă) pe care totuși nu o iubește chiar toată planeta. De aici până la un răspuns tipic cocoșesc nu a fost decât un pas iar de la acest pas până la un alt răspuns tipic golănesc marca Șerban Nicolae, a fost doar jumătate de pas. Și toate astea pentru ce ? Pentru că unor indivizi nu le plac legile făcute de Parlamentarii români, dar în loc să spună ce nu le place cu subiect și predicat ei vorbesc așa după ce au auzit ei la aragaz pe ochiul 3. Păi cel mai bun răspuns ar fi fost tăcerea și eventual cel dat de guvernul Polonez, care a lăsat câinii să latre și și-a văzut mai departe de reforme. Diferența este doar că polonezii fac cu adevărat reforme, din cauza asta nu se tem nici de ambasadori și nici de UE și nu se învârt în jurul cozii făcând pe șmecherii. Culmea ar fi ca România să voteze aplicarea art 7 al Tratatului Uniunii împotriva Poloniei. Numai noi suntem în stare de așa ceva;
- Guvernele aflate la putere se grăbesc să dea statut de instituție de utilitate publică unei case care nu mai există și de urmași cu pretenții, unor moștenitori ai unui rege care nu a fost niciodată încoronat, ca să nu mai spun că nu a fost nici rege, ci doar marionetă. De ce atâta grabă? Păi pentru că dacă democrația securisto-comunistă nu mai atrage, se gândesc domnii de la putere că poate va fi mai atractivă pentru români Monarhia pesedisto-sereistă. Să mai spună cineva că politicienii români nu știu să se adapteze;
- Și pentru ca Anul Nou să înceapă cu veselie, unele televiziuni s-au gândit să ne ofere pe post de interpreți și rapsozi tot pe cei pe care îi auzim și vedem aproape zilnic interpretând aria calomniei și cacofoniei politice. Astfel, la acest Revelion ne vor în(cânta) la ureche rapsozii Florin Iordache, Șerban Nicolae, Ecaterina Andronescu și Liviu Pop. Sunt convins că vor cânta, așa cum guvernează, după ureche, lăutărește. Feriți linia 1!
Nu știu, am mai avut ani grei, situații dificile de depășit și medicale și de altă natură, dar parcă niciodată nu am intrat în noul an cu un sentiment atât de pregnant de neputință, de dezamăgire, de scârbă, de ”futu-i mă-sa” (vă rog să scuzați termenul, dar asta e starea reală) încât să nu mai vreau să văd nimic, să nu mai aud nimic, să nu mai știu nimic, decât de mine, de familia mea și de soarta alor mei. Poate s-a acumulat oboseala, poate societatea a ajuns într-un punct prea jos, poate plutește ceva în atmosferă, poate mi se pare mie, poate sunt prea pretențios, poate prea egoist, poate mă cred buricul pământului și aș vrea ca lumea să se învârtă cum vreau eu. Poate. Mă întreb, oare cât mai poate răbda românul și când se va trezi, că de deșteptat nu cred că se mai deșteaptă.
Vă doresc însă, un An Nou cu bucurii sănătate și împliniri. Din partea mea și a familiei mele de curând mărită, LA MULȚI ANI!
http://okmagazine.ro/royals/scandalurile-din-familia-regelui-mihai/index.html
https://www.antena3.ro/politica/presedintele-klaus-iohannis-a-promulgat-legea-split-tva-448276.html
La multi ani tie si familiei inclusiv simpaticelor patrupede !
Domnule Neacsu, ceea ce spuneti e corect. Perceptia generala asta e, ca nu va urma nimic bun in Romanica. Politicieni corupti , ciolaniada perpetua si furaciunea neintrerupta, un presedinte care nici el nu stie ce vrea, serviciile mai prezente ca oricand peste tot, cei ca noi obositi de atat zbatere fara folos, tineretul debusolat de lipsa de perspective, strada manevrata de ONG-isti sau servicii. O situatia-am zis eu-poate la fel de proasta ca inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Saracie lucie la tara, invatamant la pamant, alcoolism generalizat, violenta, promiscuitate, semianimalitate. Si statul blocat, practic fara reactie. Colonie si laborator de experimentare in domeniul social, politic, militar, poate si meteorologic…Ne asteapta vremuri foarte grele. Va doresc multa sanatate Dumneavoastra si celor apropiati si sa dea Dumnezeu sa ne fi inselat noi!
DLE NEACSU ,SANTETI NEMAIPOMENIT , YAU ASA . NE MERGETI LA SUFLET , VA DORESC TOT CE E MAI FRUMOS PE LUMEA ASTA ,DAR IN MOD DEOSEBIT ,,SANATATE SI ..LA MULTI ANI
* Nu, domnule Neacsu! Nu aveti voie sa plangeti in transee! Mai alaltaieri, Ileana Vulpescu zicea „Cea mai grea meserie e viata.” Nu numai ca are dreptate dar acest eufemism il stim cu totii. Sau mai zicea altul „viata e o lupta, deci te lupta!”. Anul acesta a fost pentru dvs. o lupta castigata alaturi de Dumnezeu, in iubirea Lui si daca iubirea are sens, familia e trainicia ei. E atat de simplu. De aici luam energie, liniste, chibzuinta si curaj. Suntem condamnati sa traim in lumea care ni se ofera. Determinism filozofic curat. Nu e vina noastra ca ne-am nascut si traim in asta lume. Ca nu e cea pe care ne-o dorim, cu atat mai mult trebuie sa ne-o dorim. Si sa facem, ca d-aia traim inca, asa cum o dorim, copiilor nostri. Daca nu noi, cine? Daca nu acum, cand?
* Privind la cei care ne conduc, parca suntem la balci, unde intre doua macate, pe o scena improvizata, Vasilica si Marioara isi trag maturi in cap. Noi „ne radem” cu gurile soioase de mici si bere prin praful targului. Si plecam acasa numarand creitarii ce ne-au mai ramas prin buzunare, gandind suprem daca ne va ajunge pana la noua alimentare de cont. Ca singura grija de a fi si nu circul de la balci cu care ne-am obisnuit indobitociti zi de zi. Exact ca si cum balciul din targ e acelasi cu cel din parlament, din salile de judecata, din familie. Ca sa nu mai zic de „lupta de clasa” cand educatorul e umilit si lovit de invatacel, pe acelasi scenariu sau cand doi berbeci de soferi decrepiti, se dau jos din masini in mijlocul drumului si-si cara pumni in cap pentru nu s’ ce greseala facuta in trafic de unul dintre ei. Vasilica si Marioara! asta e Romania de azi. Doi romani se bat si restul lumii castiga, iar ambasadorii lor fac galerie ca la meci uitand ca nu si-au platit biletul, sau pardon redeventa.
* Nu, domnule Neascu, nu oboseala, nu stresul indus al stirilor, nu scarba deja cronica, nu acestea sunt cauzele pentru care sa cedam, sa devenim inerti in reactie la lumea de azi. Categoric, nu! Ma cutremur placut auzindu-l pe Tutea inainte sa moara. Popor de idioti? zicea el. Traim o lentoare invatata in comunism bazata pe frica. Frica inoculata genetic de Securitate, frica lustruita de Basescu, frica de azi, ca nici la toaleta nu scapi neascultat, asta paralizeaza orice om normal. El traieste un „sentiment atât de pregnant de neputință, de dezamăgire, de scârbă, de ”futu-i mă-sa””. De ce? Pentru ca nu mai are credinta, speranta si iubire. Ele sunt cele care il fac increzator, tenace si curajos. Parafrazand, raspunsul e iar foarte simplu si anume reflectand cinstit ca trebuie sa gandim „Nu ce face tara pentru tine ci ce poti face tu pentru tara!”. Cine e capabil sa inteleaga ca asta e tara noastra si are nevoie de noi, atunci in ochi ne va straluci din nou speranta si ne va incorda bratul. Cine nu, duca-se! Asta le urez! Cu banii, cu vilele, cu amantele, cu expertiza furtului, minciunii si urii, suflete schimonosite arvunite cu arginti, tradandu-si neamul romanesc.
* Ce ne putem dori: sa fim sanatosi la minte si la trup, sa ne fie familia-ntreaga cu toti dragii nostri, sa cautam in fiecare zi, noua daruita, bucuria de a fi, cu fiecare clipa! Va doresc tuturor un An bun, romanesc, cu iubire si credinta, intre toti romanii frati! La multi ani!
@băiii … Nea … ăsta,
nu stiu cum o cheama-o pe mă-ta, dar pe Mama noastră, a adevaratilor români, o cheamă ROMANIA si nu așa cum o pocisi tu bă dăsteptu’ lu’ pește …!
Si dacă vrei sa-ti mai permiti sa-ti bati joc de numele Ei, cântă dracu’ la altă masă, nu aici unde ne strâgem noi cei care i-am jurat cu sinceritate sub Drapelul Ei, credinta si respect …!
@Vladimir,
Ce se intampla fratele meu, cine te supara ca nu vad obiectul supararii tale. Ce ai, cu mama cui, ca nu vad, sau mi-a scapat mie ceva?
@Geofreeland,
Nu plang domnule, nici nu ma plang, doar descriu starea in care te aduc cantaretii.Cu atatea suflete curate si dragoste care ma inconjoara, imi voi incarca bateriile imediat.
@Iți scăpă frate-miu Marinică, îți scăpă,
că zisei si eu că pân-la anu’ sa tac, dar cand il citii pe alde ăla de-si spune pe-acilea „Nea Nicu”, că-i zice mamei noastre ROMÂNIA, „Romanica”, ma supără asa de tare ca n-am mai putut să mă mai tin si mă dădui la el, că dacă am ajuns si noi sa ne batem joc de noi, ce pretentii sa mai avem de la altii …
Am onoarea sa, salut frumoasa familie Neacsu.Fie ca 2018 sa fie mai bun decat precedentul sanatate, bucurii, La multi ani!
@Ifrim,
Numai ganduri bune si sanatate pentru familia dumitale si toti cei dragi!
@Mir,
Copii mei m-au rugat sa transmit sanatate lui Aurica!
@Marinica
Multumim familiei tale.
Am avut o noapte grea cu el. Sti si tu cum e.
Asteptam sa se lumineze si sa-l ducem la un cabinet.
Din pacate a cazut tare prost, acum cand peste tot se „trag obloanele”.
@Nea Nicu
Va prezint scuzele mele pentru modul regretabil in care am intervenit, recunoscand ca trebuia s-o fac cu mai mult respect pentru publicatia noastra si pentru un cititor al ei. Am recunoscut aceasta si in fata autorului articolului, o fac acum si in fata dumneavoastra, considerand ca, desi nu am ales cel mai civilizat mod de a ma exprima, ati inteles corect mesajul meu.
Va doresc ca Anul Nou sa va implineasca totate dorintele si sa ne recitim cat mai des sub paginile prietenului nostru Marin Neacsu.
Mirule,
O sa ii tinem pumnii lui Aurica, astept vesti. Speram din toate inimile sa fie ceva lipsit de gravitate si sa intre in noul an in deplinatatea fortelor. In ceea ce priveste ultimul mesaj catre nea Nicu, incep sa inteleg de ce imi esti atat d edrag. La inceput am avut doar o banuiala, apoi am mers mai departe din inertie.. acuma incep sa ma conving ca nu aveam alta solutie.
Undeva, pe str. Spaniei la parterul unui bloc, un artist popular necunoscut a scris cu mai multi ani în urmă „România e defectă”. Mesajul, dur prin realismul său, lasă totuşi speranţa că poate cineva se va ocupa de reparaţie. Ori, timpul trece şi noi nu constatăm decât că suntem o naţie din ce în ce mai defectă, din ce în ce mai putredă moral. Aparent, mai jos de atât nu se poate. Din păcate, aşa cum ne-a demonstrat-o 2017 în nenumărate situaţii, tot timpul este loc şi de mai rău. Şi nici măcar nu suntem lăsaţi să aşteptăm prea mult pentru a constata că răul de acum e mai mare decât cel de ieri sau chiar de dimineaţă şi mai mic decât ceea ce ni se pregăteşte diseară. Artistul nostru ar trebui să modifice în “România e ireparabil stricată”. Nu avem politicieni care să fie în stare şi să-şi dorească măcar o reparaţie capitală la capitolul moralitate .
În rest, pentru 2018 vă doresc multă sănătate, să auzim numai de bine!
Un articol deosebit.
Noul an sa va fie presarat cu realizari, impliniri, fericire si nu in ultimul rand sanatate!
Cu stima George Petre (rezervist MAI)Campina/PH