O nouă ceartă captează atenția cancanului politic dâmbovițean. Din nou copii ”teribili” ai poli-tichiei autohtone se fac de râs, de cacao sau de băcănie, cum vreți să îi spuneți. Ponta și Dragnea cei doi terminatori ai fostului mare partid comunist-socialist-social-democrat se întrec în disputarea mâinii baschetbalistei justiției românești. Cum a apărut scandalul cu iertarea păcatelor celor șapte pitici ministrici din dosarul Microsoft urmat de cel al fostului vicepreşedinte al ANAF, Romeo-Florin Nicolae și cel al privatizării Întreprinderii de Piese Radio Băneasa (IPRS), în care cap de coardă este Omar Hayssam, cum DNA a intrat ”în gura mă-sii” ca să parafrazez o emisiune tv, cum cei doi șoricei s-au gândit să mai tragă și ei cu arcul la țintă. Oficial își trimit săgeți nevinovate și se ceartă pe interpretări lingvistice: Dragnea zice să Ponta l-a denunțat, Ponta se jură că el nu a denunțat, doar a răspuns la întrebări despre activitatea Tel-Dragnea ceea ce nu e tot una, că cică nu s-a oferit în scris, să vomite, el doar a spus că i s-a făcut rău și veverița, fată de treabă a sărit cu ligheanul, ca să nu murdărească pe jos. Băiat bun Ponta, om civilizat, el nu cere ligheanul el doar spune că ”nu se simte bine ”. În fine, e cearta lor dar uite că acum când DNA s-a făcut din nou cum spusăi mai sus, cei doi s-au gândit că e momentul să pună și ei o cărămidă în geam și dacă tot e să cadă casa, să cadă și în curtea adversarului. Mai târziu, zic ei, când va cădea Luluța, se vor lăuda că au pus și ei o cărămidă mică.
Mihaela merge mai departe
Ce uită amândoi, dar numai parțial este că este că cea pe care o învinuiesc, dar timid, a fost susținută de Viorel și apoi ”hrănită” la grătare de Liviuț. Când am spus parțial m-am referit la faptul că totuși Liviut nu a uitat că Viorel a schimbat-o pe Mona Pivniceru de la Justiție ca să o poată nominaliza pe Luluța la DNA iar Victoraș nu a uitat că Liviuț învârtea rotisorul cu porcușorul să mănâncă procurorul. Dar, ciudat, fiecare uită exact ce a făcut el. Așa sunt politicienii ăștia: întreabă-i despre alții și îți spun și ce au supt și de la cine, întreabă-i despre ei ce și cât au supt și îi apucă amnezia. Una peste alta, cei doi încearcă să profite de derapajele DNA ca să își facă imagine, distrugând pe altul, nu arătându-și meritele. Deh, meteahnă românească cu rădăcini adânci. Că tot suntem la subiect, interesant este că toate cele trei dosare o au ca procuror de caz pe doamna Mihaela Moraru Iorga. Aceasta bineînțeles că nu se consideră vinovată și probabil este unul din procurorii care susțin ”independența justiției” și rezistă încă în DNA tocmai pentru că legea răspunderii magistraților ”nu este o lege bună” . Ba, doamna mai are și curaj să iasă pe post să explice că în cazul IPRS nu e vorba de prescrierea termenului, deci nu a recidivat în greșeală, este vorba de altă”greșeală”, de incompetență, pentru că a pierdut procesul pe fond. Bun așa! Cu toate astea, nici ea nu se gândește să se ceară afară și nici Luluța nu are de gând să o demită, pentru că dacă o pierde și pe ea, după ce l-a pierdut pe Portocală, ea cu cine își mai face de cap? Pe de altă parte, dacă ar da-o afară pe Mihaela, nu ar fi exclus ca aceasta să o întrebe: ” da ce tu te-ai demisionat după gafele pe care le-ai făcut, după ce l-ai susținut pe Portocală atâta timp și acuma a fost dat afară din Magistratură? Nu tu te lăudai cu Prahova? ” Ar cam avea dreptate Mihaela.
Ghearele pisicii
Pe de altă parte, uite că se întâmplă să fi păstrat pe undeva prin memorie, fulminantul și mult comentatul și acum uitatul discurs al Luluței în fața procurorilor, cel în care le cerea să mai facă și ei măcar câte o învinuire ceva, că îi cere și ei șefu rezultate, iar ei dorm cu –pardon- fundul pe dosare. Vă amintiți? Dacă ați uitat, urmăriți linkul. Ei bine, atunci doamna Luluța scotea flăcări pe nas că nu se văd rezultatele și amenința că dacă nu se apucă de treabă, ea face ce a făcut tata. Păi după rezultatele de acuma ar cam trebui să plece pe jos. Nu poate să spună că nu a știut ce se întâmplă cu dosarul Microsoft, pentru că discursul ei din acea mult difuzată ședință, o dă de gol. Știa, știa tot ce se întâmplă în DNA, știa că iubiții ei procurori dorm cu fundul pe dosare și mută vântul dintr-o cameră în alta, știa că se așteaptă doar ziua în care le intră salariile alea mari în buzunare și că așteaptă toți să mai facă nu știu care procuror câte ceva, ca să nu zică lumea că la DNA se stă degeaba sau se fac dosare la oha. Uite că totuși și după frecușul ăla, stimații subordonați au mers pe aceeași linie, au schimbat dosarele de sub fund, dar fundul a crescut și mai mare, și au pierdut dosare și cazuri nu numai din lene și indiferență ci și din incompetență adică așa ca să fie tacâmul complet. Oricum, ieșirea doamnei Mihaela, care voia să se disculpe, spunând că nu a fost vorba de prescriere ci de o pierdere pe fond, a fost o gafă monumentală pentru că a arătat că nu pierde doar din neglijență- dacă a fost neglijență- ci și în fața judecătorului, deci este un eșec total. Ghearele pe care le scosese atunci Luluța când amenința și promitea măsuri, s-au ascuns, pentru că ea știe că dacă se supără șoriceii procurori e vai de fundulețul ei de baschetbalistă.De nimeni nu se teme Luluța mai mult decât de șoriceii din interior, pentru că ei știu tot, prin ei a făcut tot și dacă se întâmplă să spună unul ceva, altul să confirme și al treilea să spună ”știu și eu…” adio cașcaval.
Niznaii și Wrestlingul
Revenind la cei doi șoricei care încearcă să se joace cu Luluța de-a uite porcu nu e porcu, ei sunt chiar șoricei și nu au minte nici cât un purice. Păi ei încearcă să marcheze prin ricoșet, cu manta, când nu sunt în stare să bage bila nici când e la marginea găurii? Pe de altă parte, ei nu au învățat nici până acuma că pe Luluța nu o schimbi decât când o vrea Departamentul de Stat? Păi dacă voia și putea, o schimba Băsescu de mult, dar el nu vrea și nu vrea pentru că știe că nu poate. El se face că dă în ea, dar lupta dintre Băsescu și Luluța e un Wrestling American, în care luptătorii urlă, țipă, se spurcă, se scuipă, amenință, fac de toate, dar nu se rănesc. Nici Iohannis, dacă ar vrea, nu ar putea să o schimbe, în primul rând pentru că nu el a pus-o, el a găsit-o pe cal și când ea era pe cal, el mergea pe jos și în al doilea rând, pentru că dacă el ar încerca să o schimbe fără sprijin de la Luminator, s-ar putea să se trezească un procuror, să se uite ce are sub fund și să constate că e un dosar cu niște inițiale … WKI. Nu cred că asta dorește domnul Iohannis și din cauza asta se face că nu vede toate eșecele DNA și orice ar face Luluța și suptordonații ei, el nu vede nu aude. Păi ce, vreți să se trezească procurorul ăla care stă cu fundul pe….. ? Doamne ferește!
почему niet SPP?
Că am pomenit de Victoraș și mărturisirile sale în fața veveriței, ia citiți ce scrie aici :
”Procuroarea Alexandra Carmen Lancranjan: In fotografiile prezentate este imobilul in care ati sustinut ca aveati intalnirile cu colegii din Teleorman?
Victor Ponta: Da, cred ca asa arata, cu siguranta in mod detaliat va pot pune la dispozitie ofiterii SPP detalii cu privire la loc”.
Ei, nu e așa că acum ați înțeles de ce doamna Viorica-Vasilica a decis să nu mai apeleze la serviciile SPP? Păi ce, vreți să afle toată lumea, dar mai ales președintele, unde, când, cu cine și de ce se întâlnesc liderii PSD, cu foto, GPS, înregistrări cu tot? Măcar jandarmi sunt în subordinea ministrului de interne, mai pot fi struniți, dar cei de la SPP nu, că nu guvernul numește pe șeful SPP. Asta este problema. Instituțiile statului sunt folosite în interes personal de cei care le conduc și cei care numesc șefii de structuri. Vă amintiți când Ponta a plecat de la guvern și s-a instalat la MApN implicând armata în luptele de putere? Acțiunea continuă. Și în timp ce armata este folosită ca ascunzătoare pentru premieri, din arsenal se pierd drone, pardon, se pierde drona, UNICA DRONĂ SUBMARINĂ a marinei militare. E adevărat, drona s-a pierdut în vară dar abia acum se face vorbire, și culmea, abia acum se deschide o anchetă militară. Păi până acum ce au făcut? Înțeleg că nu s-a făcut public subiectul, era rușine și nu e treaba măgarului de unde beau apă oile, dar de ce până acum nu s-a anchetat? Vine domnul Fifor acum și ne spune că a demarat o anchetă. Mă, ești prost?Păi acuma, după șapte luni,( timp suficient să se nască și un rege de 4 kg) ar fi trebuit ca domnul Fifor să vină în fața presei cu rezultatul anchetei, nu să anunțe că ”am pierdut o dronă” dar cercetăm condițiile în care s-a pierdut. Aloooooooooooooooooooooooooooooooo, domnule ministru, AU TRECUT 7, LUNI PÂNĂ ACUMA CE AȚI FĂCUT?
Probabil de asta a fost Fifor în vizită la scafandri, să îi întrebe dacă pot să găsească drona fără submarin.
Și mai declara că avem specialiști dar ne lipsește tehnica. Cred că se referea la faptul că avem operator care știe să manevreze joystickul, dar nu are cu ce se juca. Păi bine dom ministru, nu puteai să spui direct, vii cu abureli politice, cu submarine, strategie, chestii? Spune domnule că vrei să construiești un submarin, ca să cauți drona.
Acuma că tot a rămas SPP-ul fără obiectul muncii și armata fără unica dronă, propun să împăcăm și capra și varza: să li se dea celor de la SPP misiunea să caute drona, că tot sunt ei specialiști în localizări și locații. Parcă așa spunea Viorel, că ăia știu tot. Păi să îi întrebe cineva unde e drona, sau să îi pună să o caute, că tot nu mai au ce să facă.
neacsum
Si mai spuneați ca Dragnea e labil politic,aventurier si corupt. Io zic ca se aplica zicala ca daca vrei sa stârpești hoția pui sef un hot. Dovada? Mai ieri Luluta zise ca „lupta” cu corupția nu consta numai in a aresta coruptii. Ca din 50% din arestări e pe abuz in serviciu etc. Văzând ca e cam chix cu condamnările in instanță si fiind văduvita de aportul informațional al sereistilor își propuse sa susțină cu aplomb legea prevenției mustăciosului valah. Pana si avocata pițigăiata a mustăciosului o planșe de mila. Deci, semnalul e clar: o mai lăsați pe Luluta să-și termine mandatul (ca ne faceți de ras pe noi aia interesați de-o decorarăm ca pe Ioana d’Arc), ea va lăsa in pace si se axează mai mult pe prevenție nu pe arestări.Dat naibii dragnianul,susținut si de americani, si de unguri, si de evrei.Cu nemții căzu la pace de unde si noncombatul cu turistul teneriffian.
Uitai. Legea asta a prevenției e o chestie cu doua tăișuri. Cine e „prins” in offside e oprit sa fure. Cine nu e prins e negustor cinstit.Si ăsta când e prins e iertat, adică i se dă un cartonaș galben, adică i se citește proverbul cu ulciorul. Cam asta reiese din atitudinea schimbării la față a Luluței.
Ultima strigare,functionarii publici din Curtea Constituționala,Autoritatea Electorala Permanenta au pensii speciale actualizate ATENTIE,dupa creșterile salariale ale personalului in activitate,așa cum AVEAU militarii.La ei se poate,la NOI NU.Ăștia sunt si prosti dar si Borfași.Alo,dl Ciuca ai auzit….?
Dupa ne s’ce zile p-acilea ma uitai si io pe la comentarii. Slaba miscare. Baietii nostri nu mai au aplomb, fie isi ling ranile varstei, fie zac intr-o multumire ca taranu’ ala cu sacii-n car. Deh, pensionari cu alte griji, cu nepoti, cu probleme, cu un sictir pe viata. Ce tot atatea comentarii? Mai lasa-ma, nene, nu mai de asta n-am io vreme. Parca mi-s degetele anchilozate…
N-or fi subiectele in trend? Articolele sunt neinteresante? Nu mai avem atitudine? Suntem automultumiti ca dimineata suntem? E o mare problema. Practic, site-ul acesta e unul de atitudine, de problematica actuala, plus un exercitiu de logica si pamflet absolut interesant. Ce ne lipseste sa ne scoata din sarite sa comentam, sa ne exprimam, sa ne fim in contradictoriul necesar asezarii gandurilor?
O cauza ar fi ca, odata cu varsta, ne lipseste zvacul, acel motor al opiniei, ca expresie a unei expertize a vietii si intereselor dictate intr-un sistem hegelian, determinism impus. Mai ceva vreme rugam sa fie afisat sinopticul accesarilor site-ului. Bineinteles ca sunt vizualizari, unele ale serviciilor de supraveghere, altele ale ziaristilor dornici de „bombe”, apoi strainatatea, care, fara nicio indoiala ii e dor de tara, si in final, militarii, activi si pensionari care isi citesc stirile p-acilea. Ok! Dar reactia? Opinia? Libertatea de expresie? Nexam. Citim, aprobam, stam in limitele acceptiunii neutre si tacem. O fi tacerea de aur dar nimeni nu s-a imbogatit din ea. Nici noi, de altfel.
Daca as vrea sa schimb opinii, pareri, sa dau argumente, sa fiu contrazis, sa aprob alte opinii, poate unele geniale, nu am cum. Nu le stiu. Totul se discerne ca mersul inexorabil al melcului, tentaculand milimetrul urmator, cu teama si precautie, pe un fir de iarba. Adica in tacerea intelecta a gastropodului vietuitor de milioane de ani.
Fratilor, e anul centenar! Am jurat sub drapelul patriei, drapel de lupta. Sa cred ca ati uitat? Sau juramantul a fost valabil numai cat am semnat un stat de plata? Cu atata am ramas? Vorbiti, spuneti, implicati-va, aratati ca existati! Mi-e dor de comenturile fetelor care au disparut tinandu-si de manuta nepotii. Mi-e dor de gandurile kaki cand luptam cu timpul sa ne fim acasa, mi-e dor de arsita, gerul, bataturile din cizme, rosaturile de bocanci noi, de mainile crapate prin poligoane, de motorina vesnica, de clipele de implinire ca ne confirmam ca suntem o forta. Oamenii acestui dor sunt aici, citesc, sunt alaturi, si tac. De ce tac? Sigur ca fractura unui idealism creat de eticheta „generatie de sacrificiu” vesnica si specifica fiecarei generatii ne-a deturnat de la idealuri prin realizari neimplinite. Sigur ca exista o oboseala psihica a asteptarii. Sigur ca biologicul ne impune restrictii hormonale si fizice, dar creierul? inima? dragostea? toate astea sunt, sunt vii, ne definesc si o atitudine ca o confirmare de fiintare se impune. Tacerea nu e numai de aur, e boala, e renuntare, e preludiul resemnant.
@Gerula,
Pai daca se supara soriceii de la Curtea Constitutionala sau de la AEP si spun tot ce au vazut, auzit si facut pentru sefi in ultimii 30 de ani, explodeaza mamaliga. Dar daca se supara militarii ce se intampla? Dau un pic marunt din buze, dar incet, sa nu-i auda nimeni, ca Marea Muta nu are voie sa vorbeasca, sau pleznesc si gata, a mai scapat ministerul de o pensie!
@ Geo,
îti inteleg frustrarea ti-o impartasesc si ti-o respect. Dar ma surprinde perseverenta cu care imi refuzi sfatul de a te arunca si tu in involburatele ape ale Oceanului Facebook. Nu stiu de ce ti-e frica de el, ca mai rau de ce ti-a facut Boc, nu poa’ sa-ti faca si oricum nu e mai nasol ca Facedragnea sau Faceol(gu)ița !
Si eu m-am tinut uscat pana acum cateva luni, dar la insistentele gazdei noastre de aici si a inca catorva flacai de mare calitate, ma aruncai in valuri si zau de-mi pare rau.
Sa vezi acolo comentarii, luari de atitudine, alfa si analfabetisme de mare clasa si oricum, o „supraveghere” mult mai meseriase, facută numai cu motoare de cautare turbo de ultima (de)generatie, incat mailul a ramas un mic copil.
Si porma (sic), ai si avantajul ca fara niciun efort, sa te extragi de acolo temporar sau definitiv si sa devi curat si uscat, ca mai ‘nainte.
Si sa mai sa vezi dragul meu caracalo-bucurestio-teleormanean, ca in FB (cum îi mai zic intimii), dupa ce ti-ai dat cu parerea, iti poti corecta, modifica sau chiar retrage spusele, o treaba care nu tine la doljenitorul, pardon!, dojenitorul nostru MAN (de, nume predestinat!), lasandu-ti opinenti si preopinentii cu pchii in soare sau, vorba taxiului, ca pinguinul la baliza sau valiza, ca nu se intelege prea bine.
Si o sa te pricopsesti prietene, si cu un loc unde sa-ti pui poza „de profil” facuta din față precum si cu o „cronologie” proprie si personala, de care nu-ti spun ce este, ca sa te fac curios. Basca nenumaratele prietenii „virtuale” (astea sunt un fel de femei gonflabile pentru barbati si vibratoare fara baterii pentru femei) care o sa te napadeasca, cum ne napadesc spre toamna plosnitele alea de camp, dar care spre deosebire de ultimile, pe primele le poti starpi, bineînteles ca tot „virtual”.
Hai, curaj, ca nici nu stii ce pierzi. E acolo o „distractie” …, exact ca-n bancul ala cu neuronul singuratic vizitat la post de un coleg de-al sau, care-l intreaba: „Ce stai frate-miu singur aici, in intunericul si umezeala asta ?! Hai dragule repede „jos” unde ne-am adunat toti, ca e o hohaială acolo de zile mari !”
O zi vuna, tie cititorilor si ascultatorilor nostri, oriunde s-or afla si cu ori ce or face-o …!
Te astept pe Facebook
Fiindca au inceput sa se vada efectele revolutiei fiscale, am placerea sa va reamintesc:
La 23 august 1989, copilul Bula sta cu mama sa si se uita la parada coloanelor de muncitori. Ovationa si el „Ulaaaa, ulaaa, ulaaa”, isi tragea sufletul si iara: Ulaaa, ulaaa, ulaaaaa!”. Militianul din apropiere se adreseaza mamei: Ce cuminte-i baietelul, felicitari pentru educatia ce i-o dati! Da are probleme cu pronuntarea literei Rr? Bulisor, in continuare”Ulaaa, ulaaa, ulaaaaa!. Iara muma sa ii raspunde militianului: Da de unde, zice r, da nu zice P.
Asa si noi, sa ne antrenam, ca vine vremea ovatiilor, dupa ce om vedea fluturasii !!!
„ULAAA”