Cutume
Luni, după anunțarea rezultatului parțial al alegerilor din Rusia, în care Putin era anunțat ca virtual câștigător cu un procent peste 70%, scriam, mai în glumă mai în serios, că s-a iscat un mare scandal în Rusia și că Procuratura investighează ajutorul dat de SUA, realegerii lui Putin. Dacă ajutorul, materializat prin împresurarea Rusiei cu trupe, comandamente și baze militare NATO, aplicații cu zeci de mii de militari, sancțiuni, propagandă anti-rusească, -asta ca să amintesc numai acțiunile la vedere- au fost făcute cu scopul de a ajuta sau doar de a descuraja, sau intimida, vor stabili generațiile următoare. Cert este că toate aceste acțiuni au avut efect de bumerang, pentru că, ne place sau nu, pentru Rusia (chiar dacă nu pentru toți rușii), în condițiile și amenințările actuale, Putin este văzut ca cel mai potrivit, dacă nu singurul care poate face față crizei care amenință Rusia. Pe cale de consecință, prezența la vot a fost mai mare decât la trecutele alegeri și numărul voturilor pro Putin, crescut și el. Cu cât presiunile și amenințările asupra Rusiei, indiferent sub ce slogan vor fi făcute, vor fi mai mari, cu atât mai mult rușii vor vota un om cu pumn de fier, pentru că numai un astfel de om le poate apăra suveranitatea și independența.
Spuneam cuiva într-un comentariu, că nici ajutorul dat de Rusia alegerii lui Trump s-ar putea să nu fie doar o gogoriță, indiferent sub ce formă sau în ce scop s-a materializat, pentru că astfel de amestecuri în treburile interne ale unor state au loc mai mult sau mai puțin mascat, mai mult sau mai puțin legal, mai mult sau mai puțin violent dar în toate țările care prezintă pentru vecini, prieteni, dușmani sau doar șacali, un interes, politic, militar, strategic, economic. În acest scop sunt folosite ONG-uri, agenți de lobby, echipe de ”specialiști” de campanie, sponsorizări, presiuni, șantaje, pro sau contra unui anumit candidat, sau alte metode care acoperă toată gama acțiunilor de tip mafiot. Iar aceste proceduri, în funcție de posibilitățile celui interesat, se aplică în toate sectoarele în care se aleg sau nominalizează lideri. Nici desele și de acum tradiționalele ”comunicate” sau declarații ale unor ambasadori în situații care sunt riscante pentru propriile interese nu fac excepție, intră în aceeași categorie de ”măsuri”. Doamna Kovesi știe de ce. Aceste amestecuri sunt prezente de când lumea și pământul. În istoria noastră, cea mai cunoscută informație privind acțiuni de acest gen este cea privind amestecul lui Burebista în lupta dintre Cezar și Pompei după moartea lui Crassus. Nu mai vorbesc de sprijinul dat de turci, ruși, maghiari, polonezi, tătari, diferiților pretendenți la tronul Moldovei, de-a lungul istoriei scumpei noastră țări. Recomand unor prieteni recitirea cărții de căpătâi a lui Dimitrie Cantemir, privind creșterea și descreșterea Imperiului Otoman.
Sarcozy
Prin prisma celor de mai sus, nu văd de ce face atâta vâlvă reținerea lui Nicolas Sarkozy în Franța pentru ”sprijinul financiar” de 50 de milioane de dolari(?????) primit de la Gadaffi la alegerile din 2007. Sponsorizarea și sprijinul în sine nu sunt nici noi, nici extraordinare. Dacă ar fi venit din partea altei persoane sau a reprezentantului altui stat sau dacă suma ar fi fost mai mică, nu se mai mira nimeni. Scandalul este declanșat și lumea ia atitudine față de faptul că banii au venit din partea lui Gaddafi și că suma este imensă, practic cu banii ăștia îți asiguri prezența la Cotroceni pe viață. Eu deci, având în vedere cele scrise mai sus, nu mă mir. Asta nu înseamnă că aș fi de acord. Depinde doar ce prevede legea sponsorizării campaniilor electorale, dacă a fost încălcat vreun articol de lege și, mai ales, dacă respectivii bani au fost înregistrați legal și justificați bob cu bob și ce a făcut cu ei. Dar, la fel de important, dacă nu cumva cel mai mult, contează ( dar nu cred că se poate dovedi), cu ce scop au fost trimiși, că doar din simpatie personală nu s-au dat, ce s-a cerut în schimbul lor. Este de presupus că Gaddafi a cerut viitorului președinte cel puțin sprijin politic, având în vedere amenințările tot mai dese ale americanilor, amenințări concretizate prin Primăvara Arabă. Este de asemenea de logic și de așteptat că Sarcozy a promis că îl va sprijini pe liderul libian, că doar Gaddafi nu era prost să dea banii fără să aibă, dacă nu garanții, măcar promisiuni. S-a ținut Sarcozy de promisiune?
Aparent da, căci la scurt timp după câștigarea alegerilor, au avut loc două întâlniri între cei doi, cu ocazia a două vizite.
-22 aprilie-6 mai alegeri prezidențiale în Franța, câștigate de Sarcozy, (și cu finanțare libiană) chiar dacă suma diferă de la sursă la sursă, de la 5 la 50 milioane dolari.
-25-26 Iulie 2007, Sarkozy vizitează Libia
-12 Decembrie 2007, vizită a lui Gaddafi la Paris, cort pe Champs -Elisee, gardă formată din 20 de amazoane, tam –tam, circ.
Dacă mai luăm în calcul și tradiționalele relații dintre serviciile secrete franceze și forțele speciale ale lui Gaddafi, se poate spună că sprijinul este aproape normal.
Facerea de bine….
Anormal – sub un anumit aspect, anume cel ”moral” al relațiilor dintre ei- este modul în care a acționat Gaddafi după alegere și în mod special odată cu declanșarea ”Primăverii arabe” unde Franța a fost în capul listei celor care cereau intervenție militară în Libia.
” In 2011, Sarkozy was one of the main advocates of NATO-led air raids against Gaddafi’s forces which helped Libyan rebels topple his government.”
Asta ca să nu mai spun că Franța a fost ofertată și de rebelii libieni, oferindu-i-se 35 la sută din extracția de petrol a Libiei, dacă îi ajută să scape de Gaddafi. Oferta a fost făcută printr-o scrisoare semnată de reprezentanții Consiliului Naţional de Tranziţie, în limba arabă, adresată emirului din Qatar şi Ligii Arabe informație făcută public de publicația Liberation.
Deci, Sarkozy a lucrat la două capete. În aceste condiții nu văd pe cine ar mai mira faptul că în 2016, după omorârea lui Gaddafi, omul de afaceri libian Ziad Takieddine cel care se pare că a dus valizele cu bani pentru Sarcozy, a făcut public cazul iar fiul lui Gaddafi a confirmat și el fapta. Era, dacă nu normal, cel puțin logic, că aceștia se vor răzbuna dezvăluind plata, după ce Sarkozy l-a mătrășit pe Gaddafi poate tocmai pentru a scăpa de un creditor, așa cum Mihai Viteazu i-a ”pedepsit” pe turcii și grecii cărora le datora bani împrumutați la investire, dându-le foc în casele Buzeștilor, pasămite nu din cauza datoriei ci pentru că erau ”dușmanii democrației”. Nimic nu e nou.
Așadar, cazul nu este chiar așa de spectaculos, decât poate prin prizma sumei, dar se pare că nu e vorba de 50 de milioane ci doar ceva între 5 și 10, pentru că reclamantul spune că a dat 5-6 milioane. Nu știu cine a ridicat suma la 50, poate 50 a fost suma totală primită de Sarkozy, de la toți ”suporterii”, în condițiile în care el avea dreptul să folosească doar 21 de milioane.
Adevărul e că nu trebuie să îl cunoști pe Sarcozy ca să știi de ce e în stare, e suficient să îl privești odată.
Societatea de consum
Ceea ce ar trebui aflat este însă ce a promis și ce a dat Sarkozy în schimbul sponsorizării, pentru că e posibil să se intre pe tărâmul trădării intereselor Franței, lucru cu care francezii nu glumesc.
Altfel, sumele primite, modul în care au fost folosite, persoanele care au sponsorizat și cum au fost recompensate, sunt aspecte comune, se întâmplă în toate campanile electorale, până și despre domnul Klemm se știe că a sponsorizat campania lui Trump și drept recompensă a fost trimis să își facă de cap în România să cultive și el niște legume prin Cotroceni și Știrbei Vodă, că doar nu i se spune degeaba Grădina Maicii Domnului nu ?
Ați auzit să facă cineva scandal ? Nu, pentru că tuturor li se pare normal ca cei care dau bani să primească ceva în schimb, se numește cumpărare și stă la baza pieței financiar-politice, a societății de consum care, nu e așa, este sublimă.
Totul are un preț, și bunurile și oamenii și puterea.
https://gandeste.org/general/%E2%80%9Eprietenii-libiei-franta-vrea-sa-castige-35-din-productia-de-petrol/18161
http://jurnalul.ro/stiri/externe/gaddafi-in-vizita-la-sarkozy-cu-cortul-109896.html
Ninge!Ninge cum nu a mai nins demult.Ninge in martie cât pentru o iarnă. Ninge peste sufletele noastre, mantie albă, imaculată, să ne întoarcem fața către puterea Lui. Ăsta e prețul puterii, să ne unească, punând mâna pe lopată. De la bogat la sărac, de la nevolnic la mușchii de fier. Imaginați-vă o Rusie fără Putin. Cred că sărăcia rușilor ar exploda și ar face-o neguvernabilă. S-ar inventa un alt Putin. O Rusie slabă ar destabiliza globul, nu ar mai exista opoziție și americanii nu ar mai avea motiv să fie puternici. Au reinventat China, ca o contrapondere. În lume, conform naturii, selecția naturală și evoluția se bazează pe putere. Deci, ea trebuie creată, întreținută și utilizată ca motivație perpetuă a fricii cu care oamenii pot fi mai ușor de stăpânit. Sarkozy? Un stăpân al nuclearelor care nu a răspuns corect. Cui? vă veți întreba. Statele lumii sunt niște piese de șah. Nu se văd jucătorii ci numai mutările pe care noi oamenii de rând le comentăm într-o neștiință o jocului și ne uimim de o veșnică remiză.
Ningea bestial, si noi inghețam,
Prima oara, in luna lui Marte
Din cerul ferestrei, din cerul dusman
Norii ningeau, in luna lui Marte…
Dacă stropii de ploaie sunt lacrimile Lui pentru rodnicia pământului, zăpada este iertarea pentru mizeriile lumii. Le acoperă cu albul pur și paralizează tot să ne întoarcem la sensuri.
@Geo,
și cand ea, iertarea invocata atat de liric de tine, vine pre tàrziu, Ea Iertarea, se transforma intr-o pagubitoare si nemeritată Pedeapsă … !!!
Un poet acuzat acum de prolectculism graia:
Ce-i Patria ?, e durerea mea de-acum
Că ninge greu în plină primăvară
Că zace floarea de cireși în drum
Si multe boabe n-au să mai răsară
@ geofreeland
Citind comentariul, îmi dau seama că io nu realizasem, încă, faptul că taica Putin ista-i prelungirea lirică a omătului de-altă dată, panaceu universal… și chiar salvator al rușilor, care și câți or mai fi ei ruși sadea, la fel cum mai or fi franceji, engleji, nemțăleji or chiar rumâneji, d’ alde arde ’i gheorghe cela ce recent se duse ’n cenuși albăstrii, la căpătâi asistat pronto-doxo…hoaxo-rusește. Mda. A dreac’ babilonie babiloneză!
Altfel, citindu-te, mai că ’mi vine-a merge… să trag oblonu’ spre-a’ncepe-a sforăi.
„Pedalați și fiți fericiți!” Așteptați cu gura căscată cubulețu’ de Hrană, vaccinul centovalent și cip-cirip-ul! „Fratele cel Mare veghează!”
P. S. Hai că mă apuc de șah! Șah!
Muad,din !!!!!!! SUPERB COMENTARIU !