Loading

Sâmbătă 21.07.2018 la ora 19 m-am înfățișat și eu în Parcul Romanescu la Teatrul de vară pentru a viziona spectacolul dedicat Zilelor Adrian Păunescu. Nu e prima ediție la care particip și nu mi-a părut  niciodată rău deși se poate spune că sunt cam aceiași invitați, mă refer la artiști, care cântă cam aceleași cântece, pe aceleași poezii ale lui Adrian Păunescu cele mai multe.

Probabil și publicul e cam același, deși am văzut și copii care acum 6 ani când a avut loc primul festival ei nu erau, așa cum nu erau pe vremea Cenaclului,  nici 30% din cei prezenți sâmbătă seara.

Muzica folk, Cenaclul Flacăra construit preponderent  pe poeziile bardului dela Bârca, încă plac și adună lume. Poate e chestie de gust, poate un concert al lui Florin Salam ar fi golit 2-3 cartiere ale Craiovei, dar nu știu dacă asta va mai fi posibil peste 50 de ani. Trecând este faptul că am crescut cu această muzică și știu pe de rost aproape toate cântecele lui Vintilă, Baniciu, Valeriu Sterian, Nicu Alifantis, numărul dar și comportamentul participanților nu au putut decât să mă bucure, pentru că nu poate face nimic rău.Mie personal, muzica folk mi-a folosit la examenul de admitere în facultate. Înainte de examen îmi era teamă de proba la literatura română pentru că se schimbase programa din 76 până în 92 și erau multe opere despre care habar nu aveam. Spre norocul meu,  s-a dat ”După melci” a lui Ion Barbu, pe care nu o făcusem în școală dar știam poezia pe dinafară datorită lui Nicu Alifantis. Nu mai știu ce notă am luat la literatura română, dar cu noroc, am intrat.

Revenind la spectacol, m-a surprins plăcut nu faptul că lumea, cu mic cu mare  cunoștea versurile ci modul civilizat în care s-au comportat dar mai ales faptul că aceștia au rămas acolo până la ora 1 noaptea când s-a încheiat spectacolul.

Practic eu nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul, nu am avut nevoie nici de apă, nici de mâncare, nici de  WC.  Dovada? La sfarsitul spectacolului, am constatat ceva rar întâlnit la noi: Sala nu era plină de hârtii, peturi de apă suc sau bere, sau alte ambalaje. Au fost, nu zic nu, dar surprinzător de puține. Deci se poate.  Când s-a încheiat nici nu mi-a venit să cred că e trecut de miezul nopții. Am plecat de la spectacol, ”ca la 20 de ani”, cum spunea și Magda Pușkaș, cu impresia că viața începe a doua zi.

Nu mai nominalizez cine a susținut spectacolul,  e trecut în articolul  precedent, nu mai comentez, nu ai ce comenta,  voi posta câteva fotografii și înregistrări video pentru cei care vor să vadă cum a fost și , de ce nu, să și asculte sau reasculte câteva din hiturile Cenaclului Flacăra.

Adrian Păunescu va rămâne în memoria culturii române prin poezia și Cenaclul Flacăra, indiferent câte nume a mai purtat.

 

 

De neacsum

13 comentarii la „Și totuși… Adrian Păunescu”
  1. Frumos,felicitari,multumesc!Cand venea la mine Cenaclul la ducere era transport in comun la intoarcere deveneam infanterist cu mars de 13 km!

  2. http://evz.ro/premier-gafa-muntenegru.html Functia de prim ministru a coloniei- bantustana a ajuns batjocura planetei ? Putem decadea mai jos de atat ? Cadem in prapastia fara sfarsit (a prostiei și inculturii) pana iesim pe cealalta parte a planetei ? Nici gravitatia nu ne mai ajuta sa ne oprim in (punctul 0) din cadere in aceasta gaura neagra a prostiei totale si voi vorbiti de cultura ? Pana unde ne tot prabusim in nefiinta ?…cred ca ar fi intrebat si poetul Adrian Paunescu.

  3. Regret ca n-am vazut decat un singur spectacol cu Adrian Paunescu si cativa artisti ai Cenaclului Flacara, si acela ad-hoc, in parcarea hotelului Jiul din Craiova in seara zilei de 16 martie 1983, dupa calificarea superba a Craiovei Maxima in semifinale prin victoria cu 1-0 in meciul cu Kaiserslautern( gol Negrila )..!
    Ce vremuri nea Marine, ce vremuri..!!

  4. Ce diferență între Cenaclul Flacăra și Untold,Neversee! O diferență culturală uriașă. Ce-i anima atunci pe tineri și ce-i animă acum. Diferența o face lipsa speranței, fuga de realitate, dedublarea sinelui, falsa bucurie și spiritul de haită, gașcă, turmă. În Cenaclu îți regăseai emoția colectivă de fraternitate. În Untold refulezi nemulțumirile de sine tot în colectiv, dintr-o frică de mâine, prin agresivitatea unei false libertăți. Azi asemenea manifestări sunt afaceri pe bani, sponsorizate dintr-un interes major al inoculării unei alienări de cutumele naționale, fronde împotriva a orice, fără motivare, un refuz al propriei condiții create de propria incapacitate, o exacerbare instinctuală nesupusă logicii de maturitate. După trei zile de delir colectiv ce faci? Un “ a fost mișto, ne-am distrat” iar te lovește realitatea crudă a existenței când rămâi tu cu tine. Gol de lipsa colectivului care te acoperea și în care te pierdeai crezând că ești egalul oricui. De fapt erai cine erai uitând asta. Acasă, părinții trudeau, ca în fiecare zi, neputându-se rupe de o realitate simplă.

  5. @Titi,
    in perioada 79/95 nu am scapat aproape nici un spectacol in Craiova, la care sa nu merg cu soldatii. La meciuri mergeam ori cu plutonul, ori cu doi soldati cu banderole de patrula si centura pe burta. Sufeream 2 ore in cizme, dar vedeam meciuri la care altfel foarte greu gaseai bilete. Asa ca ma pot considera … fericit.

  6. Buna ziua,
    De la fata locului, trebuie sa stiti ca si activitatile de la Barca, unde liceul din localitate a prezentat un program cultural bine pregatit si Concertul lui Alifantis de la Filarmonica si cea de-a treia seara cu medalionul lui Eugen Doga au constituit repere culturale de care s-au bucurat toti participantii!
    M-a surprins placut, spiritul tanar care a insufletit scena, viitorii folk-isti,, precum si rezultate a doua activitati ce nu au avut atata vizibilitate: concursurile de muzica folk si poezie organizate sambata! Cu alte cuvinte un eveniment complex care a fost dominat de creativitate, bun simt, efort (fara lamentari!) si de ce nu, asa cum spune si maestrul Neascu, condiment cu bucuria de fi acolo unde au batut clopotele culturii – la Craiova!

  7. @Onofrievici Marian,
    Ma faceti sa rad. Care maestru? Hai sa fim seriosi, altfel va crede lumea ca v-am platit sa ma laudati iar eu sunt paduche. Deci, exceptand sintagma ” maestru” sunt intrutotul de acord cu dumnevoastra, au fost 3 zile de cultura, asa cum a spus chiar Andrei Paunescu si ma bucur ca am avut ocazia sa ma aflu in zona.

  8. @MN.Lasa ,lasa ca am vazut mosia opulenta ce este pazita cu strasnicie de fiorosul Nero chiar si pe timp de ploaie!

  9. @Onofrievici,
    Dar de galetile alea cu cocosei si depozitul de munitie ascunse pe mosie,nu zici nimic, ca uite, nu are cine sa imi sape gradina si poate da cineva un ordin ceva…

  10. GNeacsule nu le da idei.Astia nu stiu de gluma intai te leaga apoi te pun sa iti sapi singur gradina😂ca sa dovedesti ca nu ai cocosei😁 care de drept apartin tot stapanilor coloniei-bantustana .Ai uitat ca viata si bunurile ( inclusiv resursele naturale) sclavilor apartin si ele tot stapanilor de sclavi? Singurele care iti apartin cu siguranta sunt datoriile ..

  11. @Bostin,
    Daca gasesc macar o gainusa, norocul meu, am cu ce ii cumpara… o sa declare toti ca nu am gasit nimic si sunt nevinovat, daca le dau 20% din profit. Nu atat e spaga?

  12. @Geofreeland, SRI-ul exista pentru a face intelegeri cu alte institutii de forta pentru fabricarea de dosare la comanda, pentru urmarirea celor care critica activitatea lor si a celor cu care au semnat contracte confidentiale, pentru protectia afacerilor proprii si ale celor aserviti lor … cam atat.

Comentariile sunt închise.