Continui relatarea experientei mele din concediul în Alanya, Lonicera Resort & SPA, cu mențiunea că totul se referă strict la lucrurile constatate și văzute aici, nu constituie o regulă universal valabilă în Turcia, nici măcar în Antalya dar și că reprezintă experiența personală, impresii personale care nu e obligatoriu să fie trăite sau împărtășite și de alții.
Intenționam să fac o prezentare pe zile, dar e mai bine pe … aspecte, mai ales că unele sunt generale și confirmate de-a lungul zilelor.
POCEMU?
Spuneam că aici se vorbește limba rusă. Mi-a fost teamă să nu fi exagerat în prima prezentare, dar –din păcate_ situația este chiar … exagerată. Nici măcar la recepție, punctele de informare turistică sau cele în care trebuie să îți programezi sau rezolvi o problemă administrativă sau de orar, nu ai parte de vorbitori de limba engleză. Aici 80% din personal cunoaște din limba engleză, cam cât cunosc eu din rusă, adică da și nu doar ca eu cunosc mai mult pe DA iar ei pe NO. Eu mi-am mai amintit aici un termen în rusă, POCEMU.
- Bunăoară, programele tv erau setate pe rusă. Meniul era în rusă, nu aveam nici un program în limba română, nici în engleză, tv-ul era setat pe limba rusă. Mi-au trebuit 4 zile să aflu că sunt și programe în română, nici ghidul cu care am fost în shopping -trip nu știa, și abia dupa 4 zile am reușit să ies din meniul în limba rusă și să îl setez pe română și în final să dau peste programele în limba română, care sunt TVR 1 și suita de filiale ale tvr,Craiova, Cluj, Iași, Timișoara și Internațional, care pleacă de la programele 73 la 78, dar trebuie să intri să cauți pe DVB-C, altfel găsești doar canale turcești.
- În plata biletului era inclusă o seară la un restaurant, A la carte, ghidul ne spusese că aveam de ales între un restaurant Italian, unul pescăresc și unul cu mâncare tradițională turcească. Țeapă, nu existau decât două variante, pește și frigărui, chebab. Dar ca să prinzi ”pleașca”, trebuie să te înscrii de a doua zi, înscrierile se fac într-o clădire aflată în spatele piscinei mici, cu apă mică adică, cea din mijlocul curții interioare, între orele 9 și 12. Persoanele de acolo abia pot spune NU în engleză, a trebuit să sune pe altcineva să îmi explice la telefon că nu mai au locuri la nici unul din restaurant, de duminică până miercuri când plec înapoi, deci seară tematică ratată. Concluzia, seara A la carte, nu e chiar ca la carte. Apropo, care puteți, din cei de acasă, încercați să o contactați pe doamna Olguța și întrebați-o dacă nu vrea să se angajeze aici, cu engleza ei sigur ar prinde un post de public relations. Dar să spună repede, să am timp să vorbesc.
- Schimbarea prosopului de plajă. În camera de hotel se găsesc prosoapele de baie albe și altele albastre pentru plajă. Cele de plajă le schimbi personal, ghidul ne spusese că e un punct de colectare în hotel unde le lași și primești un card cu care îți ridici alt prosop. După trei zile am aflat că le poți schimba sau lua pe cele noi, din campusul de lângă plajă, nu din interiorul hotelului. Cum eu nu am mers să fac plajă la mare și am ales piscina, abia după 3 zile l-am schimbat, dar nici nu am avut de ce, căci l-am folosit o singură dată. Fetele de la guest relations, cele care trebuia să îmi facă rezervarea la restaurant, nu au fost în stare nici să îmi explice unde pot schimba prosopul.
Internetul. Dacă ai un telefon un lap top sau tabletă pe care vrei să le conectezi pe internet, există WI-FI și poți intra accesând adresa Hotelului, există Lonicera la surse wi-fi, dar meniul e în turcă, trebuie să intri pe engleză ca să înțelegi ce trebuie să faci. Trebuie să îți introduci data nașterii, zi, lună, an și apoi numărul camerei. Dacă ai însă ghinionul să vii cu altă familie iar recepționerul să te treacă (pe calculator) în cameră cu soția prietenului tău, cum a fost cazul meu, iar tu să fii trecut în camera ei, poți să încerci să intri pe internet tot sejurul, nu vei reuși, așa că mergi la recepție la un alt punct de informare pentru clienți unde .. dacă nu vorbești limba rusă nu vei reuși să te conectezi, trebuie să dai telefonul, tableta, sau laptopul duduiei de acolo care te va conecta la lumea de dincolo de limba rusă. M-am tot întrebat de ce m-a trecut recepționerul pe mine în camera cu soția prietenului meu și abia după 4 zile cred că am găsit răspunsul. Amândoi suntem născuți pe data de 14. Probabil recepționerul a crezut că 14 este numele de familie.
Numere de indentificare. La sosirea în hotel, la check – in, ți se pune pe încheietura mâinii o brățară de plastic pe care ți se trece un număr, numărul camerei, care este numărul de identificare al tău. Și noi făceam atâta caz de cei care puneau acest număr prin tatuaj sau înfierat. Nu se făcea din cruzime, ci pentru că nu exista altă posibilitate pe vremurile respective, sunt convins că dacă se inventa plasticul pe vremea… colonizării Americii de exemplu, sclavii din Africa ar fi purtat cu bucurie aceste brățări de plastic, ca și noi iar istoria nu ar fi menționat că erau umiliți și însemnați împotriva voinței lor. Inițial am crezut că brățările ni se pun pentru a ne ajuta pe noi, să nu uităm în ce cameră locuim, dar m-am convins că nu e așa. Să zicem că mergi să întrebi ceva la recepție, indiferent ce, chiar dacă nu are nici o legătură cu camera. Ei te întreabă cum te cheamă sau în ce cameră locuiești. Tu le spui în engleză, dar ei nu pricep și atunci te trag de mână la propriu, ca să vadă în ce cameră ești cazat (a nu se citi greșit). Nimic nu e ce pare a fi, așa că nu e cazul să vă simțiți jigniți de brățară, ea este un semn că ei nu se descurcă altfel, practic este brățara lor, chiar dacă o porți tu.
Shopping trip. În costul biletului este inclusă o excursie (shopping trip) în Antalya, adică la două ore de mers cu autocarul. Bineînțeles deplasarea cuprinde și un pit stop la locul cunoscut și menționat în primul articol.
Practic erau vizate 3 puncte, un show-room de geci de piele, unul de bijuterii de aur și bazarul din Antalya. Este evident faptul că activitățile sunt organizate spre beneficiul magazinelor, nu al clienților, deși ghizii susțin contrariul. Ce fac de fapt șnapanii? Îți prezintă marfă, e adevărat de calitate, cu etichete cu prețuri de cade cerul pe tine.
Nu mai spun cum își laudă marfa. Dacă apuci să afli care e prețul și vrei să ieși afară, te cheamă și îți spun că pentru tine, în mod special fac un discount de .. 30-50,mergând până la 70%. Astfel, un medalion de 2,7 grame de aur de 14 carate, avea trecut pe el prețul de 578 euro. Le-am spus că nu sunt Brad Pitt, deși eram însoțit de Angelina Jolie, iar ei mi-au spus ca pentru mine fac un discount ”special” de 50% și mi-l dau cu 300.
Le-am spus că nu îl pot cumpăra nici dacă mă cheamă Florin Piersic, iar ei m-au întrebat cu cât l-ar cumpăra Florin Piersic. Le-am cerut telefonul să îl sun să întreb, pentru că dacă l-aș fi sunat de pe al meu, cu roamingul aș fi plătit 5 medalioane, nu unul. Până la urmă s-a ajuns la 140, de la 578. Concluzia: Nu acceptați nici gargara, nici abureala, nu plătiți mai mult decât merită sau ați da acasă. Etichetele puse acolo pentru vizitatori, sunt special pentru vizitatorii care cred că au ajuns în raiul bijuteriilor.
Găsiți aur mult mai ieftin în magazinele de bijuterii din bazaruri chiar dacă și acolo se ridică prețul cum simt miros de turiști, sau fraier, că e cam tot una. Totul e să ții la prețul pe care vrei să îl dai, în limitele bunului simț.
Sfatul meu: nu cumpărați din aceste magazine incluse în shopping-trip, chiar dacă marfa e de calitate, căci prețul e umflat exagerat.
Diverse
- Pentru românii care își cumpără bilet prin Christian Tour să știți că chiar dacă firma pare și este în mare măsură serioasă și credibilă, mai depinde și de.. angajații ei. Bunăoară, conform instrucțiunilor date de Sergiu (despre care am aflat că era de fapt un novice, el intrase în pâine abia în Mai acest an, deci bâlbele și habarnismul aveau o explicație) am aflat că a doua zi urma să ne întâlnim cu un alt băiat de la firmă care urma să ne de detalii și informații utile privind sejurul. Întâlnirea cu acesta urma să aibă loc la ora 9 în lobby. La ora 9 nici urmă de reprezentant. După 45 de minute apare un băiat simpatic și amabil, Alexei, care ne spune că de fapt întâlnirea era programată la ora 10, nu la ora 9. I-am spus că așa scria pe plicul primit de la Sergiu și a trebuit să îi demonstrăm cu probe ca să se convingă. Deși Alexei, era categoric stăpân pe informație, nici el nu a știut să ne spună clar cum e cu restaurantul și ne-a spus că sunt 3 variante, sau opțiuni, când de fapt sunt doar 2, deci trebuie să se mai verifice și el.
- Salt& pepper. Pentru cine nu știe, aici cafeaua cea mai bună este cu sare și piper. În prima zi dimineață la breakfast,colegul de concediu a venit primul la masă și-a luat mâncarea, apoi a mers la automatul de cafea să își pună o cafea. Ajuns la masă a văzut într-un păhărel niște plicuri, unul alb și unul maroniu și neștiind ce fel de zahăr să pună, alb sau brun, a pus câte un plic din fiecare și a amestecat cu sârg. Eu mi-am luat cafeaua și zahăr de lângă automatul de cafea. Odată ajunși la băutul cafelei, l-am văzut pe amic strâmbând din nas după prima gură de cafea. Mai bea o gură și spune -Bă nu e bună cafeaua asta. Nu e dulce de loc și are un gust ciudat. -Așa am auzit și eu pe un coleg de serviciu care a fost aici, zice nevastă-mea.
Beau și eu cafea și mi se pare OK. Îl întreb ce zahăr a pus el în cafea și îmi arată plicurile din pahar. Mă uit la ele și .. văd ce scrie. El săracu nu avusese ochelarii pe nas. Mă întreb dacă nu cumva și colegul soției băuse tot cafea îndulcită cu salt&pepper. Apropo, cine vrea să cumpere cafea turcească, din informațiile primite până acuma, cafeaua ”turcească”, adică preferată de turci, este ”Mehmet Efendi” care se găsește la cutii de 5 sau 7 euro și la plic, a câte 2 euro plicul. Nu cumpărați de la buticurile din Resort, pentru câ vânzătorii sunt .. ruși și mie mi-au oferit o cutie de 5 euro la pretul de 10. Când i-am spus că în oraș este 5 , a zis ” ok, ok, 5”. ATENȚIE, FOARTE RAR VEȚI GĂSI MARFĂ CU PREȚUL AFIȘAT, CHIAR ȘI ÎN MAGAZINELE CARE PAR MAI SERIOASE. De ce ? Iote așa, ca să îi poată aburi și jupui pe turiști-fraieri.
3. Colacul de.. scufundare. Dacă mergeți la piscină, sau chiar în mare, aveți mare grijă lângă cine stați și cine întră piscină lângă voi. Nu vă spun mai mult, dar dacă veți urmări clipul vă atenționez că urmează imagini cu un puternic impact emoțional, dar și grad de risc. Pentru asemenea cazuri, vă recomand să nu săriți în apă când ies persoanele respective din apă, ca să nu vă treziți că săriți pe uscat datorită efectului de maree.
4. Și voi încheia cu un aspect de la care lipsesc imaginile pentru că în mod cert aș fi fost amendat de CNA. Eram la masa de seară, pe terasă aproape de balustradă. La un moment dat soția colegului vede o doamnă corpolentă, model T-34 care se clătina pe alee neștiind parcă în ce direcție să o ia.
-Ia uite Ștefania la aia cum merge, e turtă, zice ea.
-Ei e turtă, nu are cum.
Mă uit și eu, și confirm afirmația prietenei de familie. După câțiva pași ezitanți, tancul se repede către o minipiscină cu apa de 50 cm. Plonjează îmbrăcată în apă, la 10 m de noi, intrând cu totul în apă. Am crezut că a căzut și dau să sar să o ajut, cu toate că aveam slabe șanse să îi ridic măcar un picior. Dar o văd că își scoate capul din apă, apoi o ia în 4 labe către marginea minipiscinei, sau arteziană, ce era și .. cu chiu cu vai se ridică în picioare clătinându-se cu grație, se șterge pe față, își fixează un reper și .. balează ca o lebădă lovită de grindină dispărând din raza mea viziuală. Totul a fost atât de repede și de neașteptat încât nu am apucat să fotografiez sau filmez momentul, dar faptul e autentic. Așa că … atenție, puteți fi martorii unor evenimente … incredibile, fiți pregătiți pentru orice. Am concluzionat cu prietenii, că tancul venise să … se trezească, iar ”căderea” nu fusese cădere ci plonjat intenționat, probabil doamna era rusoaică, iar la ei când ești matol, intri îmbrăcat în Baikal și la -45 și la + 45 grade Celsius. Doamne ajută! Țineți aproape, nu știți ce pierdeți!
Vă las în compania câtorva fotografii din Alania city – bazarul vechi și campusul Lonicera.
Lonicera
Distractiv dar si util. Concediu placut.
Asta globalizare! În curând și la Incirlik se va vorbi rusește. Și la OMV. Așa cum la Gazprom se vorbește germana. Turcii au plecat să cucerească Europa de sărăcie. Nu au reușit că eram noi p-aci cu Ștefan și Mihai finanțați de EADS. Mare prostie am făcut. Da’ acu noi ne ducem la ei și ce să vezi? tot sultan, cadâne T34, școală de bacșiș penal tip DNA, negustorie ca în deșert, nopțile Șeherezadei și Răpirea din Serai cu WiFi, un Babel kitsch…Și de ce? Moscheile ca ciupercile în Europa printre „valorile europene”, și noi ne inflamăm cu democrația ca Vrăjitorul din Oz. O lume de „surprize, surprize”, de Nea Mărin miliardar, adrenalină cu veselie, un fel de mișto cu viața. Comedia umană globalizată. Frumos, savuros! Io să fi fost p-acolo le trânteam pe plajă un Tudor cu „Mărine la nunta ta” de le cădeau umbrelele, trăgeam o sârbă în fața hotelului și mâncam semințe pe terasă. Așa de impact între culturi. Marine, zile de vis, de neuitat, p-acolo unde se scălda și Istape, și Alexandru Macedon și Baiazid Fulgerul.
Macar turcii au o directie fie ea și putin-oasa nu au ajuns ca noi romanii hartia igienica a infractorilor politici si globalisti. Stiu ustura ….Hartia deși este groasa si rosie e din pacate noale si de proasta calitate, trece usor un deget prin ea și costa doar cat doi mici vechi .Asa câ ne ștergem cu degetul âla ingalbenit apoi il tinem cu mândrie in sus uitandu – ne cinic in jur. 😂
Sefu de cand ati plecat si pe aici se canonesc unii sa-i puna bratara lu’ unu dar nu de plastic ci metalica si zdrangane.Cand negociati pretul unei bijuterii iar ienicerul nu-i atent tuști alta bijuterie palmata ca nu se cheama furt ci patriotism de a mai recupera ceva din tributul dat portii de tarile romane.Si ce d-stra sunteti mai destept decat calculatorul cum a stabilit habitarea trebuie respectat ca legile la ei sunt aspre si va luati treij’ de ani cu executare pt.un lucru minor!