Așa nu se mai poate. Credeam că dacă vin în Turcia stau și eu liniștit, uit de pensii, de Olguța, de Iohannis, de jandarmi și frământările cotidiene. Da de unde. La plecarea din Craiova am vărsat pe covor un pumn de cuie. I-am spus lui frate-meu, care are cheia, că pe covorul meu sunt cuie și mesajul mi-a fost citit iar când s-a dus frate-miu să vadă ce mai e prin casă, a găsit covorul bătut de jandarmi, că băieții de la STS au trecut în stenograma convorbirilor mele, muie în loc de cuie.
Și asta nu e totul, cum a auzit Iohannis că am plecat în Turcia, cum și-a trimis jandarmul undercover, pe doamna Merkel, să mă spionițirăn. Cică veni să vorbească cu Erdogan. Aiurea. A venit să vadă ce fac eu, cu cine mă întâlnesc, pe cine mai bârfesc. Nici măcar nu știe să mintă. Păi ea declară că în timpul acțiunii rezistenților turci, ea a ”observat” că poporul turc a apărat democrația și principiile democratice”. Care parte a poporului turc, nu a vrut să specifice. În plus, frau Angela nu știe că nu se mai spune am observat, ci ”am urmărit cu atenție”. De ce au trecut 25 de ani de la Revoluție dacă nu știe atâta lucru, vorba lui Hagi. De fapt a venit să îl mângăie pe creastă și să îi spună: ” lasă bade Ioane, mergi și spune lumii, că ai obrazul curat, că acolo unde te sancționă Boier Trump, te pupă frau Merkel!”
Gata, ajunge. Să ne întoarcem la concediul nostru. Spuneam în informările anterioare că sejurul în Alanya avea inclus în prețul biletului și o plimbare cu vaporașul pe Mediterana, pe coasta Alanyei, urmând a adăsta la ceva băi în largul mării, cu prânzul pe vapor inclus și oarece momente artistice duse cu chiu cu vai la bun sfârșit. Trebuie să recunosc că roldovenii de la Christian Tour, au făcut tot ce au putut ei pentru a colora oarecum sejurul, dar mai trebuie ținut cont de un lucru: dacă la un sejur de 7 zile, 3 sunt ocupate cu Shopping trip, croazieră pe mare și hammam, ce îți mai rămâne pentru plajă și acțiuni proprii, când încă o zi este pierdută cu despachetarea-împachetarea și plecarea? Este la fel de adevărat că nu ești obligat să participi la ele, dar știți cum este românul, dacă este la ofertă și este gratis, se bagă, chiar dacă este doar rahat.
Eu nu m-am dus la hammam, dar recomand în special femeilor să meargă, pentru că se face o detoxifiere a epidermei și un tratament cum nu își permit decât marile vedete siliconate din paginile de can-can autohtone. Când am auzit că or să ne dea un rând de piele jos, mi-am dat seama că e cacealma și am refuzat. Păi eu încerc de 60 de ani prin toate tehnicile, să dau un rand de piele jos și nu am reușit decât parțial și pe perioade foarte foarte scurte, iar ei se laudă că o dau pe toată. Am mirosit eu că e țeapă și nu m-am dus. Și bine am făcut, nevastă-mea a venit de acolo de ziceai că e bătută. A venit și bătută și cu banii luați. Nu mă interesează restul, e treaba ei.
Plajele
Și acum despre mare. Hotelul Lonicera are două plaje, pe lângă cele 3-4 piscine, o plajă pe partea de Sud practic înspre poarta principală de întrare în hotel și una pe partea de Vest, pe lângă parcul de distracție unde se găsește și renumitul loc de schimbare a prosoapelor.
Recomand plaja dinspre Sud deoarece chiar dacă este mai mică, este mai puțin aglomerată și, ce este mai important, izvorul cu bere este mai aproape și poți lua paharul cu bere pe șezlong.
Pe plaja de Vest, chiar dacă sunt restaurante, umbră, baldachine, intrarea pe plajă este îngrădită și păzită de un Cerber care nu știe decât ce știe el și anume că nu ai voie pe plajă decât cu pahare de carton, nu sticlă, nu plastic și atunci trebuie să îți pui berea din paharul primit de la bar în alte pahare mai mici de carton, ca să poți sta și tu ca draga de lume întins la soare cu paharul lângă tine.
Sau, dacă cunoști politica și îți procuri pahare de carton de unică (vorba vine) folosință, mari, cât mai mari, vii cu ele la tine și când mergi la bar ceri să ți se pună berea în ele.
Apropo, să nu uit, aici în Resort berea este gratis, ca și toată băutura, dar numai cea autohtonă, iar berea se găsește numai la dozator. Se găsește votkă, whisky, rom, vermuturi, coctailuri, gin, toate made in Turkye, adică turcisme. Tot ce consumi aici e turcism și mă mir de ce a trebuit să vin tocmai aici când se găseau și acasă unele chiar la prețuri mai mici. E o mare păcăleală chestia asta cu băutura gratis sau marfă bună, ar fi și culmea să primești ceva gratuit de la turci, care au instituit ciubucul peșcheșul și bacșișul sau să iei marfă de calitate, când aici e mama turcismelor, dar adevărul e că știu să îș(ț)i vândă rahatul. Dacă ați ști câte feluri de rahat, câte ambalaje și pachețele au pentru a ți-l vinde v-ați speria.
Dar să revin la mare. Pentru cei care nu știu, pe aici circulă Marea Mediterană. Ca om care s-a scăldat (pe lângă copaia primilor ani) și în Marea Neagră și în aia Roșie și în Adriatică și în Egee și în Ionică și în Golful Persic, pot spune că Mediterana, aici la Lonicera se află undeva pe locul 3, după Ionica de Csamil, și Adriatica de la, Giri I Lalzit, ambele în Albania.
Apa aici e curațică, oricum mai curată decât a noastră, și plaja este întreținută, dar în ambele părți, la Lonicera, plaja nu are lățimea mai mare de 15 m, vorbesc de 15 m de nisip.
Tot cam 15 m este și distanța până la care un neînotător se poate avânta fără colac, dar avantajul e că nu sunt valuri ca la noi, așa că incidentele cu oameni înecați sunt foarte rare.
Nisipul este bun, dar așa cum am spus, lățime mică, nu plajă întinsă ca la noi, fundul mării pe plaja de Sud are ceva pietre, dar nu mari și nu tăioase, e un fel de pietriș, dar nu e deranjant, nu sunt scoici, dar sunt –cel puțin când am fost eu, ceva alge, nu multe, nu deranjante.
Cred că algele din Marea Neagră de la noi sunt răscolite de pescuitul industrial, pescadoarele care răvășesc fundul mării, dar aici, Mediterana nu este destinată pescuitului industrial și nici Ionica și Egeea. De aceea apa este mai curată în celelalte Mări decât în Marea Neagră. Marea Neagră este cenușăreasa Europei, toți trag de ea și își bagă și năvoadele și picioarele și submarinele în ea.
Croaziera
Luni de dimineață am purces la croaziera mult lăudată de Sergiu, aia cu plimbarea cu rechinii. Am plecat din Portul Alanya cu un vaporaș, o imitație de corabie de pirați, cum sunt toate celelalte care oferă ”senzații” turistului amator de adrenalină.
După o pauză de baie de 15 minute imediat după ieșirea în larg, am fost informați că ”pe mâna stângă” se lasă plaja Cleopatra, adică o plajă despre care se spune că Marc Antoniu i-a cadorisit-o Cleopatrei după ce aceasta i-a dat mâna. Apropo, cred că de atunci s-a lansat obiceiul ca bărbații să ceară mâna femeii atunci când se satură de a lor.
Nu e cine știe de plajă, pentru a fi căutată, așa cum e plaja de marmură din Thassos, dar lumea o caută pentru legendă. Adică să stai pe plaja Cleopatrei e un mare gest de.. măreție și curaj nu ? Nu e de ici de acolo să spui că ai făcut plajă pe Cleopatra.
Am continuat călătoria și am ajuns în vechiul port al Alanyei. Aici, pe pantele muntelui care coboară până în mare te întâmpină o cetate cărora ghizii îi spun Castelul Alanya, dar nu e vorba de un simplu castel ci de o Cetate -nu ca aia a (diliu)lui Dinescu- în adevăratul sens al cuvântului, cu ziduri de apărare, cu porți și –pe vremuri- cu bazine cu rezervoare de apă.
Tot aici se găsește celebrul Turnul Roșu, un alt punct de atracție istoric, simbolul Alanyiei. Cetatea a fost construită de sultanul Alaaddin Keykubat (1190–1237), Sultan al Imperiului Segiucid al Anatoliei.
Lui Alaaddin i se mai spunea și Keykubat Cel Mare, spre a-l deosebi de tatăl său.El a cucerit prin 1221 portul Alanya, după ce tatăl său cucerise Portul Antalya. Acolo a construit cetatea pe care o vedeți în imagini, cam în aceeași perioadă în care la noi, în Dobrogea, Sari Saltîk Dede, zis și Sari Saltîk Baba, a venit în Dobrogea, cu acceptul basileului Bizantin, Mihail al VIII-lea, pentru a cuceri, împreună cu 1000 de selgiucizi și înflori orașul Babadag (Muntele Tatălui).
Am adăstat în rada portului pentru masă și încă o baie și oarece activități culturale, concursuri de dans și distracție cu spumă ca la marile cluburi mazăriene.
Cu această ocazie s-a reconfirmat ceea ce știam dar mulți nu vor să creadă: românii se dau viteji, dar dacă ceri voluntari dintre ei -mai ales fără să le spui pentru ce- vei constat că sunt ”foarte cuminți”. Activitățile .. culturale au început cu un concurs de dezghiogare.
Adică o pereche era legată cu sfoară și trebuia să se deconecteze fără să taie rupă sau desfacă sforile. Interesant, distractiv, dar rumuni nu prea s-au încumetat. Apoi organizatorul a făcut apel la 5 domnișoare pentru o probă… și s-a trezit că nu se împingea nimeni.Era o probă de dans… tematic.
Au durat minute bune până să fie scoase-împinse 4 fete, dar a cincea nu voia să apară, așa că m-am oferit eu. Curajul meu nu a rămas nerăsplătit cu aplauze pentru că am salvat onoarea româncelor și așa am intrat primul în competiție, vorba aia, ultimii vor fi cei dintâi. De fapt, așa cum au apreciat toți spectatorii, programul meu a fost un moment hors-concurs, un fel de recital profesionist pentru încurajarea tinerilor amatori.
Când însă s-a trecut la party cu spumă, unde nu trebuia să arăți că știi ceva și nici să fii cotat sau notat de cineva, nu mai aveai loc pe ring, se călcau în picioare. Kașai românul.
Masa pe vaporaș a fost ok, acceptabilă, lumea s-a așezat frumos la coadă pentru a își primi porția, nu au fost îmbulzeli, semn că știm să ne comportăm civilizat la o adică.
După oprirea din portul Alanya, am făcut traseul înapoi, cu două mici opriri, la Peștera Piraților, unde se spune că pirații se ascundeau și își adăposteau comorile(sau viceversa?), pentru că zona era des frecventată de pirați pe vremuri.
Se spune că peștera are 80 m lungime și ar ajunge undeva în munte, aproape de cetate, deci ar fi fost practic doar un culoar de trecere mai mult decât o ascunzătoare, dar era acum un pic cam inaccesibilă. Oricum a fost foarte … căutată de pirați. De aici și ”armada” de corăbioare de epocă, cu nume care mai de care mai pitorești, care plimbă turiștii în zonă. Sunt convins că fiecare turist aflat în croazieră, la întâlnirea cu alte vaporașe de profil, nu se poate abține să nu le compare și să spună” a mea e mai .. frumoasă, sau mai puternică, sau mai cochetă, sau mai colorată, sau mai solidă, sau mai.. mișto, dar e ”cea mai ceva” oricum. Albert Kașai.
După Peștera piraților, a urmat o altă legendă locală, ”Peștera îndrăgostiților”, unde se spune că s-au adăpostit log time ago doi tineri îndrăgostiți ai căror părinți nu citiseră Romeo și Julieta și nu cunoșteau că cu dragostea nu te pui. Peștera era lungă tot de 80 de metri dar avea o ieșire tot pe latura aceasta de stâncă, fapt dovedit de căpitanul corăbiei noastre, care s-a urcat pe stâncă până la peșteră, a intrat în ea, apoi a apărut la cealaltă.. intrare, sau ieșire și a sărit spectaculos în mare în aplauzele echipajului și ale pasagerilor. Nu știu dacă și ceilalți au făcut la fel, dar al nostru a fost mai viteaz.
Una peste alta croaziera a fost o reușită, marea a fost liniștită, nu a dat nimeni la boboci, s-a terminat la ora 15, la 16 eram în ”bază” așa că a mai rămas timp și pentru plajă, dar s-a putut face plajă și pe vas. Merită acceptată croaziera.
Kurban Bayram
Pe data de 21, în Turcia a început Kurban Bayram, sau ”Sărbătoarea Sacrificiului”, a doua mare sărbătoare a Turciei.
Sărbătoarea are bineînțeles conotații religioase. Se spune că Ibrahim (în traducere libera Avraam) își dorea foarte mult un fiu, dar nu avea. Allah i-a spus că îi va dărui un copil însă cu condiția să îl sacrifice la o dată anume.
Bănuiesc ca toată lumea știe că cel de lângă Ilie de la Sculărie, e
Kemal Ataturk, întemeietorul statului turc modern.
Ibrahim a acceptat și astfel l-a avut pe Ismail. La data sacrificiului, Ibrahim, îndemnat și de propriul său fiu, dar și de propria conștiință, și-a trimis copilul pe altarul de sacrificiu dar Allah, impresionat de credința și cinstea lui Ibrahim, și-a trimis un înger cu un berbec care a fost sacrificat în locul lui Ismail, care a fost astfel salvat, sacrificiul considerat făcut, credința dovedită. Păi asta zic și eu sărbătoare.
Cum să nu sărbătorești că ai reușit să salvezi, fără să păcătuiești viața viitorului profet? Cam atât despre mare și măriri. Vă las să admirați sculpturile în Lubenițe și dovleci expuse în sala de mese astăzi cu ocazia Kurban Bayram.
„KURBAN BAYRAMINIZ MÜBAREK OLSUN”
Savuros! Departe de lumea dezlănțuită, lângă izvorul cu bere! Mai că-ți vine să lași baltă toate interesele…
Zi-ne bre, Marin-pasa, vazusi cumva si S-400?….caci umbla vorba prin sarai ca s-a si semnat si-s pe drum!
@Iulian,
Doamne fereste!
Pana-l nimereste!…..:))
Mă Mărine, dar voi nu apăreți în nici o fotografie. Nu aingăsit și tu pe unul care să te lase fără telefon?
@Bebe,
Au vrut cativa, dar cand au vazut ce jaf de telefon am, s-au lasat pagubasi. Nu merita efortul.