Let’s do it, Romania!

Categoria Actualitate

Pe data de 15.09.2018 plecam de la moșie, de la Mihăița,către Craiova. Traseul includea satul Obedin, comuna Breasta, apoi cartierul Cernele, fostul sat Cernele, apoi Craiova. În satul Obedin,drumul mi-a fost oprit de un grup de copii din clasele 1-4 de la Școala primară Obedin, aparținând de Școala Breasta. Asta aveam să aflu de la o doamnă învățătoare sau poate profesoară, că nu a vrut să îmi dea detalii, după ce,  impresionat de micuții care cărau după ei niște saci mai mari ca ei, am oprit mașina și m-am întors pentru câteva fotografii și câteva informații.

Lăsați copii să vină la… muncă!

Așa am aflat că copii participau la marea campanie națională ”Let’s do it Romania” dedicată curățeniei, care, după cum am văzut prin presă și la tv, îl preocupase intens și pe cel mai norocos profesor al României, numai că acesta avusese grijă să își aleagă copii, zona și ziariștii care să îl fotografieze și să imortalizeze preocuparea sa față de imaginea publică.

Pe copii ăștia din Breasta, nu îi însoțeau nici care de reportaj, nici reporteri îngrijorați de mizeriile din România și nici nu aveau pe ei tricouri oferite cu atâta generozitate .. ziariștilor și lucrătorilor din primării. Nu, singurele lucruri care li se asiguraseră copiilor erau câteva inimoase educatoare, ceva timp din timpul lor liber, probabil un 10 la Educație Cetățenească, sau cum i-o mai spune materiei ăleia care se ocupă de educația Civică, (a nu se citi Ciuvică) și, spre surprinderea mea, știind cât de săracă este țara și subțire bugetul unei comune, saci de gunoi și mănuși chirurgicale, sau mă rog menajere.

Și sacii și mănușile erau bineînțeles cu 10 măsuri mai mari decât copii și cred că prima lor grijă era să nu piardă mănușile, pe care – poate, nu m-ar mira- trebuiau să le predea înapoi. Dar, cu cât mai mici erau ei și mai mari sacii, cu atât mai mare era entuziasmul lor, bucuria că fac ceva util și.. că participă la o ”activitate (inter)națională” de asemenea amploare încât nu i se găsesc cuvinte pe măsură în limba română.

Așa cum spuneam, am oprit, am întors mașina am luat legătura cu doamnele și domnișoarele care îi însoțeau pe copii dar în afară de ceea ce v-am spus nu am mai putut scoate, ”no face no name no number”, ca să parafrazez un cunoscut hit al celebrului grup Modern Talking.

Modestia profesoarelor m-a împiedicat să iau măcar un nume și le-am respectat. Abia am primit încuviințarea să fotografiez, (nici nu aveau cum să mă oprească, eram pe domeniu public, puteam fotografia fără restricții) căci bine crescut cum sunt le-am explicat ce vreau să fac. Privindu-i pe bieții copii intrând prin șanțuri prin care se puteau tăia în sticlele aruncate de rude sau copii xerox  ale deja celebrilor Celentano, Firicel și Ardiles, sau puteau da peste un șarpe, nu am putut să nu mă întreb unde erau zecii de asistați social care umplu listele de vot și care ar trebui să facă asta dacă nu zilnic, măcar periodic, săptămânal sau lunar.

 

Nu înțeleg de ce trebuie să fie o zi a curățeniei sau o inițiativă ”populară” de imagine a nu știu cărui haștag, când există conștiință umană care să ne împiedice să aruncăm gunoaiele pe drum, în șanțuri, peste gard, peste casă, sau mai știu eu pe unde, dar, dacă e mai greu cu conștiința, măcar acei celentani, firicei, ardili și gianini care taie frunză la câini pe milioane bune, lunar.

Lumea rea vorbește că firiceii sunt chemați și folosiți la muncă doar pe proprietățile și grădinile Vasililor care fac listele cu asistații sociali,dar eu nu cred așa ceva. Așa ceva se întâmplă numai în Las Fierbinți, dar acolo scrie clar că orice asemănare cu persoane sau fapte din viața reală, nu iezistă. Așa că io nu crez că s-ar folosi cineva de bieții handicapați social în interes propriu, când există atâtea interese naționale, județene, locale, de partid și de stat.

Îmbrăcați-i pe cei…mai mari

După ce am făcut câteva fotografii le-am mulțumit și am plecat mai departe. Nu făcui eu 1 km că hop, la ieșirea din sat, hop și firiceii. Patru copilași, mă rog copii de suflet ai lui Vasile,  poate asistați sau doar angajați ai primăriei, cu niște săculeți la fel cu cei pe care îi purtau copii, umblau și ei pe marginea drumului, dar nu pe ulițe, ca copii, ci la drumul mare, să îi vadă lumea, oameni serioși cu simțul răspunderii.

Ei nu aveau în mâini mănuși din alea chirurgicale ci mănuși serioase, cauciucate, să nu se rănească săracii, că alea chirurgicale se rup și dacă te scarpini în nas cu ele, iar la nasul loooooooooooooor. Dar băieții aveau pe lângă mănuși și șepcuțe și tricouri de profil pe care scria chestia aia în engleză. Privind la ei, m-am prins de ce  nu aveau copii tricouri.

Păi ca să îmbraci un asistat social  folosești materialul de la 10 copii,iar la sărăcia asta, de ce să îmbraci 10 copii când poți îmbrăca cu aceeași cheltuială 4 votanți care știu și cine le-a dat șepcile și pentru ce ? Doamne cât s-ar mai fi bucurat copii ăia să primească și ei un tricouaș, sau șepcuță. OARE CEI CARE AU ORGANIZAT ACTIVITATEA ȘI AU DECIS SĂ FOLOSEASCĂ COPII PENTRU IMAGINE, NU S-AU GÂNDIT SĂ FACĂ ȘI MĂSURI MAI MICI PENTRU COPII? M-am uitat la poza profesorului norocos și am constatat că pe lângă el erau numai copii cu drept de vot, toți îmbrăcați cu tricouri haștag și cu mănuși rezistente.

Ei, așa da, cu asemenea copii și copile să tot faci acțiuni și plimbări în aer liber.   Și privind fotografiile făcute de mine,  am mai constat ceva: copii aveau o singură mănușă, că ar fi costat prea mult să le dea două mănuși, oricum cu o mână țineau sacul și doar cu una apucau gunoiul, așa că dintr-o pereche de mănuși, care tot sunt ambidextre, se echipau doi copii. Dar asistații comunali aveau câte două, că cine știe, poate găseau o sticlă plină și aia se apucă serios, cu amândouă mâinile, nu cu două degete. În spatele celor 4 firicei erau două mașini, una mică și una mare, că poate găseau gunoaie, poate nu găseau.

Am trecut de ei și am intrat în cartierul fantomă. Cartierul Fantomă din Breasta este un cartier apărut din neant, poate construit de extratereștri, ca piramidele,  pentru că dacă îi întrebi pe locatari de autorizații de construire sau acte de proprietate, îți spun că apropritarii nu sunt acolo, sunt plecați ”la muncă” prin Anglia, Spania, Germania, iar dacă întrebi la primărie unde sunt dosarele cu actele proprietarilor, dau din umeri și spun că o să se documenteze.

Curios este că aceeași primărie s-a ocupat să tragă acum un an și curent pentru casele fără  acte de proprietate și/sau autorizații de construire, pe terenul Primăriei, dar care e problema? Păi voi știți câți membri are o familie din asta? Nu?  Vă spun eu, cu 10 case din astea cu 2-3 turnuri, ajungi primar ca să nu mai spun cât e șpaga. Păi mai scoți lunar două pensii de ales, neimpozitate.Nu e cazul nostru, Doamne ferește, dar în Las Fierbinți așa s-ar întâmpla.

Let’s do it, Romania !

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

6 Raspunsuri la Let’s do it, Romania!

  1. Bostin

    Bun articol .Reflectez inca la mesaj😇.

  2. Geofreeland

    Asta e România profundă. Adică aia de jos, printre gunoaie de toate felurile, în sate, comune cu primari, un modus vivendi similar cu neaoșul a trăi. Între copilașii mergând pe ulițe prăfuite către o școală și lumea cu gulere albe din elita politică, culmea, să-i reprezinte. Distanța e enormă, ca de la Pământ la Lună și între ele vidul cosmic. Legea împotriva ambroziei nu se va aplica niciodată la țară, acolo unde ea crește, prin curți, șanțuri, ulițe, pârloage. De mii de ani, ambrozia Supraviețuiește,în comuniune cu omul, chiar dacă o lege există contra naturii. Asta le trebuia copilașilor voioși să curețe satul de gunoaie. Maria Cociorvan, femeia târâtă cu
    mascați la DNA, fie-i țărâna ușoară! zicea că în țara asta trebuie făcut curat “de la mătură”. Asta e România profundă. Suntem țara ipocriziei profunde. Întrebat un locuitor al satului, care nu mai e țăran, despre politicieni, el îți va spune despre că tot ce se întâmplă “e la ei, acolo”. Nu în satul lor cât o viață. Ne mirăm privind la tv câte un reportaj de la țară. Ne mirăm de sărăcia în care trăiesc copilașii care fac curat în satul lor, neștiind că părinții fac eforturi să le cumpere o pereche de adidași iar ei, în inocența lor, determinism hegelian pur, se mulțumesc mândrindu-se că îi au. După ce au umplut sacii cu mizeria altora se duc acasă, mănâncă patriotic din ciorba familiei și buchisesc o temă la aritmetică pentru mâine că “îi ascultă doamna”. Vitamine? E plină curtea. Aer curat? Praful uliței, trecu ăla cu un tractor. Joacă? Ne dă și nouă Nelu să ne “dăm” cu bicicleta lui. Zilele trec, părinții fac naveta la oraș, angajați la firmă care strânge noaptea gunoiul gros de modernitate. La țară, dimineața, cocoșii insomniaci vestesc zorii, mașina vine cu pâine făcută din aluat congelat, copiii se duc la școală prin pietrele din drum. Pietrele, ca inima părinților, speranțe pentru viitorul unor copii dornici de o Românie curată.

  3. Draghici

    Cugetare de la mine:
    Curatenie in ograda proprie, curatenie pe ulita, cauratenie pe imas, curatenie pe drumurile publice, curatenie in parlament, in guvern, peste tot.

    Sa facem un pic de curatenie si in gandurile noastre! Poate aici este nevoie urgent de curatenie.

  4. Draghici

    Apoi m-am grabit si am facut niste greseli… Scuze!

  5. Draghici

    Domnilor,
    Eu ma bucur cand ajung la Sinaia exact dupa ce fac voluntarii curatenie. Se vede rezultatul voluntariatului.
    De fiecare data ma intreb daca nu ar fi bine ca jandarmii montani si politistii locali din Sinaia sa fie mai duri cu turistii nesimtiti care arunca gunoaie peste tot.
    N-ar fi bine sa se afiseze peste tot indemnul de a pastra gunoaiele intr-o punga de plastic pana la primul tomberon din oras?

  6. @Draghici,
    curatenia ar trebui inceputa de unde se impute… pestele.