Doamna ministru Pintea, fostă zapciu actualmente haiduc, trage un semnal de alarmă de valoarea sau importanța unui pârț. Cică hackeri internaționali atacă bazele de date ale spitalelor. Asta e atac la incompetenta și indiferenta. Acest lucru nu s-ar întâmpla dacă cei care trebuie sa se ocupe cu adevărat de securitatea informațiilor și-ar face meseria, ar urmări aplicarea sistemelor de securitate cibernetică și urmărire asupra acestor pericole și nu asupra unor pagini de internet și a celor care spun adevăruri supărătoare. Pe de alta parte, acest lucru nu s-ar întâmpla dacă ar exista o legislație severă asupra celor care intră în baze de date și fură informații, indiferent de scop. Dar cum să îi pedepsești pe hackeri când tu îi plătești ca să acoperi incompetența ta și, mai mult, îi și angajezi apoi să te .. ajute să intri tu în alte baze de date, nu pentru că nu ai ști cum ci pentru că nu vrei să fii prins tu ? Asta fac serviciile române de informații și urmărire a fraudelor cibernetice în loc să ia măsuri împotriva hoților. Auzi, cică au plătit 10000 euro pentru a recupera datele furate de la un spital din Maramureș, în condițiile în care hackerii fuseseră depistați. Păi dacă i-au depistat de ce nu i-au arestat? Au dat la pace ? Ce dovadă mai mare de incompetență și complicitate a statului și serviciilor cu hoții vreți ?
Ziarul Libertatea face mare caz mare de lipsa citostaticelor, pentru copii în mod special. Ce să spun, mare surpriză. Lucrul se cunoaște. Reamintesc că în chiar ziua marelui Miting PSD de la Craiova, un craiovean circula tăcut prin mulțime cu o pancardă pe care scria că în Spitalul de Urgență Craiova lipsesc citostaticele pentru copii. Ați auzit o televiziune să prezinte acest caz sau măcar să se întrebe dacă e adevărat sau de ce este așa? Nu, deși toate, și cele pro Dragnea și cele din opoziție, au prezentat doar știrile și imaginile de can-can, problemele serioase nu interesau, nu interesează, nu fac rating. Asta, deși, conform unui raport trimis către Ministerul Sănătății, ”șase din nouă centre de oncopediatrie spun oficial că nu au mai multe citostatice. La Timişoara lipsesc nouă medicamente, la Braşov şapte citostatice, la Spitalul Judeţean din Târgu-Mureş şase, la al doilea centru din Mureş -10, la ”Marie Curie” patru, la Spitalul ”Sf Maria” din Iaşi cinci” .
Întrebată despre acest subiect, doamna Pintea, declară că de vină sunt medicii curanți care nu au informat-o privind situația: „Atâta vreme cât Ministerul Sănătății nu este informat, nu aș putea să-mi exprim o părere. Pot să vă spun doar că, în momentul în care un medicament nu există, medicul curant poate să informeze, conform procedurii, Ministerul Sănătății, care poate aduce acele medicamente pe autorizații de nevoi speciale, adică la alt preț, în alte condiții decât cele normale.”
Chestia asta cu neinformarea, este ca cea cu absența parlamentarilor PSD de la votul pe legea pensiilor din Senat. Doamne, câtă ață albă se consumă în politica asta românească!
Ceea ce nu spune însă nici doamna Pintea, nici medicii curanți, nici organizațiile și ONG-urile care se implică în problemele medicale este că această criză a medicamentelor în România mai are o sursă, o sursă mult mai periculoasă decât niște amărâți de hackeri care nici ei nu sunt de capul lor și lucrează mână în mână, de cele mai multe ori, cu cei pe care îi fură. Problema cea mai important o constituie piața neagră, mafia medicamentelor în care sunt implicate firme cu ștaif și persoane cu rang înalt în ministere. Procedeul este simplu:
- se creează o criză de medicamente, gratuite, compensate, oncologice, cardio, etc.
- se face tam-tam, media ”se sesizează”, ministerul și guvernul se mobilizează și se fac presiuni la nivel european, sunt aduse vaccinurile, medicamentele, produsele lipsă, în țară ca ajutoare, din fonduri nerambursabile sau la prețuri scăzute.
- Aceste medicamente sunt date către depozitele de medicamente și farmacii, dar nu către toate, ci către cele controlate de ”oameni de încredere”.
- O parte din medicamente ajung în spitale pentru a opri criza, iar celelalte sunt date din depozite în farmacii și din farmacii în depozite, pentru a li se pierde urma, pentru ca apoi să fie vândute la prețuri de 3-4 ori mai mari în străinătate. Și uite așa toți cei care au avut pe acte sau fizic aceste medicamente, se umplu de bani iar bolnavii vor striga după un timp din nou că nu au medicamente.
Acest procedeu este cunoscut nu doar de medici, nu doar de cei din minister, nu doar de cei care lucrează în farmacii, ci și de cei care au datoria să preîntâmpine și să lichideze pericolele la adresa securității statului și sănătății populației, dar ei tac, pentru că și printre ei sunt oameni care sunt mână în mână și cu această mafia a medicamentelor nu doar cu cea a armelor, prostituției și drogurilor. Să nu uităm că ”industria farmaceutică” este cea mai profitabilă în lume după cele enumerate mai sus, dar este singura …. nedeclarată încă.
În aceste condiții, aceste scandaluri, în loc să rezolve problemele, vor ajuta la îmbogățirea samsarilor din această industrie/mafie, cu concursul celor puși să o anihileze. Veți vedea că doamna Pintea va pune imediat să fie informată , va ordona o comisie de control, apoi va lua măsuri , va apela la organismele internaționale și va aduce medicamentele în țară. După câteva luni însă, situația va reveni ”la normal” pentru că cel puțin jumătate din medicamentele primite vor pleca peste hotare prin oamenii care au dus de atâtea ori la aceste crize. Dar, dacă nu știe cum să rezolve problema, doamna ministru poate apela la proaspăta secretar general al partidului care cunoaște toate cămăruțele ministerului, coordonând -cu știința ei- o grămadă de departamente din Ministerul Sănătății.
Trăiască mafia!
Nicolae Grigorescu, pictor roman, Car cu boi. O imagine idilica, superba, a unei vieti patriarhale, de munca si liniste, acolo unde nu se intampla nimic decat viata. Revenind in mileniul trei, tot in acea tara, veni unul, sas si zise ca, daca va urca in Deal el o sa faca „o altfel de politica”. Scrise, io stiu? o carte zice-se PAS CU PAS, finantata si cumparata de chinezi ca pe sfinte moaste. Oricum carte de invatatura nu e, ca nu facu nimeni fo critica. Dar pasul asta cu alt pas, ma duse cu gandul la politica resteielor. Resteul, e fierul acela lateral, bagat in jugul boilor, sa nu dea sa iasa. Prin gradina lui Ion, resteele in traducere inseamna sri si dna, si tin boii in jug, sa traga unul hais si altul cea, dar, inaintarea e chiar cu pas. Boul nu e cal, ca ala mai sare de cur, mai tropaie, ba la galop, sau alearga de-i sar potcoavele. Nu, boi merg agale, sfortati, cu balele curgand, cu ochii lacrimand de muste, mai un dat din coada, mai un flencanit din cap, si, pufaind a greu, trag de car. c-o fi plin, c-o fi gol, carul asta patriotic e chiar Romania. Cu neamtul pe capra si biciul in mana. Boii, ce sa faca, saracii? Merg, pas cu pas, inainte, ca altfel sfichiuie biciusca. Dupa atata mers pas cu pas, de patru ani jumate, caruta ramase tot in glod si boii neadapati, infometati de au ajuns sa zbiere, adica mugind in pajistea parlamentului. Si zbiara, de dimineata pana-n seara, si merg, pas cu pas, pupand biciusca de-i indeamna. Car cu boi, car cu boi, dar unde merge carul? Zice-se pe drumuri europene. Ca acolo-i fanul bun, rumegatul de cinci stele, si tesalatul gratis. Apoi, din baleaga in balega, boii, prinsi in resteie, mai au un singur dor, in linistea serii…Habar nu au ei ce resteie aurite ii asteapta, ce biciusca Solingen noua ii va blagoslovi, inca alti anii de tras la un car cu trei roti, scartaind, ca nici pacura nu mai e, de dat la osii… Grigorescu, vizionar pictor, pe un drum de tara, Romania, dusa de o politica pas cu pas, cu boii in jug, pentru totdeauna, tragand de-un car gol, adica impingand aerul, ca motivatie existentiala. Numai acolo, „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale…” Si boul de la jug ce zice, tot tragand la Deal, pieptis de-a surda? Pai ce sa zica, ce-a-nvatat, fara penali si hoti, asta-mi e deviza, nimic nu vad, doar asta e lozinca, restul nu m-a’ntereseaza. „Îmi fac de cap?/ Dar las să-mi fac!/Cu traiul eu am să mă-mpac/ Şi eu am să trăiesc sărac,/ Muncind bătut de rele!/La fraţi eu nu cer ajutor,/ Că n-am ajuns la mila lor/ Si fac ce vreau!/ Şi n-am să mor/ De grija sorţii mele!”. Cam asta am ajuns, boi paranoici, intre resteie ultimul racnet, racnetul Carpatilor…
ps/ Cu scuze lui Grigorescu, Eminescu si Cosbuc, dovada ca ii stiu si ii iubesc, pomenindu-i.
Nu știe,d-na ministru,că la anumite spitale nu se găsesc medicamentele necesare pt.tratarea anumitor boli?
Nu a fost informată de către medicii curanți?
Păi,atunci,ce mai caută medicul respectiv acolo,dacă își neglijează îndatoririle de serviciu? Dacă este așa cum ne spune dânsa.
Eu cred că hiba este tot la cei care ar trebui să se ocupe cu aprovizionarea spiralelor respective,dar și la minister,cel care ar trebui să aloce banii.
Tipic,made în ROU,acarul Păun este de vină!Până se formează o comisie,până se verifică,
până hă,hă hă…trece timpul,se dă uitării,iar oamenii suferă sau își încheie,deja, conturile cu lumea asta.
În altă „iepocă”,pe timpul hîhîitului national,era mai simplu:se închideau spitalele!
Nu e bine,dragi tovarăși!Mu este bine de loc!
Distinsul sas, aburcat sau cocoțat, cum vreți, în Dealul Nației române, se arată chiar surprins de Excepționala prestație a României la președinția rotativă a Europei. El care urla din rărunchi și exces de fiere că țara noastră e Incapabilă și umilea Guvernul României, băga strâmbe, bețe-n gard că românii sunt niște mujici habarniști în ale Europei, că Dăncilă e o incompetentă după 8 ani de Bruxelles, iar el, profesorașul de fizică și de imobiliare, e atât de competent în ale Europei, încât, din analizele neuronului, a debitat cele mai sumbre avertismente de cataclism de se mirau până și cei mai înalți prelați ai valorilor europene, cum președintele unei țări își declină responsabilitatea unei președinții europene. El îi dă cu summitul de la Sibiu, putea să fie aceeași sarma și la Caracal, dar el a făcut și a dres. El! Nu guvernul țării lui, care gestiona o președinție europeană. Pe scurt, cu orice ocazie, oriunde și fără niciun bun simț, El, cappo dei tutti cappi, își denigrează țara, România, ca un patron incompetent care dă vina pe proprii angajați. Acum, felicitat de mai marii Europei, pentru prestația Excepțională, se arată surprins, de parcă ar fi trăit în altă lume. Nu se cunoaște cât a înțeles, oricum va avea timp după prezidențiale, într-o nouă carte, de memorii, „Anticorupția, dragostea mea eternă”! Ne vom îmbulzi cu toții la lansare.
Trecu si emotia motiunii de cenzura. Era sa zic de centura. Vrajeli, „Daea plimba oaia, cand nu se lupta cu cormoranii”, „primul ministru sa invete sa vorbeasca”, „diaspora nu a putut sa voteze”, „guvern incapabil” etc etc. Parca m-a uns pe suflet. Am aplaudat, m-am tavalit, am urlat, „asa, ziceti, bagati, bine le ziceti, mama lor de hoti…” Apoi m-am trezit, credeam ca dorm. Treaz, ma intrebai ca omul de prin tara asta, fara treaba, „ma, daca pica guvernul, o fi bine?” Apoi zisei, si cine-o veni in loc? Pai…Pai ce? Nu vrea nimeni. Cum adica nu vrea? Pai nu are cine si nici nu are interes acum. Nu? Nu. Dar Guica, sora lui Moromete zise „da Ponta, Ponta ce zise?” Aaa! Ponta? Pai el zise cand vazu ca pica motiunea, unde puse umarul si bojocii ipocriziei nemancate, zise ca vrea cu, din nou, cu aia de la guvern. Poate punem de-o afacere gen usl. Cine, ma, Ponta? Asa zise? Asa. Dar ala de la usr ce zise? Cine, Barna? Io zic ca il cheama Bârna dar au omis aia prin centrificat sa puie caciula. El zise ca nu vrea sa guverneze. Ca e periculos. Da, dar Sica, de-i da palme in cap lu’ Rares, ce zise? Cine, Sica? Aaaa! Sica, isi lua mandolina si pleca la o nunta. Nu i-a iesit, ca nici nu a vrut sa ia guvernarea. E prea periculos si milogeala e mai rentabila. Ma, da’ de ce depusera astia motiunea? De ce, si tu…Uite-asa de-ai dracu’ sa faca si ei ceva ca d-aia iau bani la greu. Bani de bani, pensii de pensii, indemnizatii, decontari chirii, transport, bufet ieftin, animatoare si jurnalisti, costum la cinci ace, dest pe buton, sofer chestii… Si ramasera tot aia. Deci nimic nu s-a schimbat. Aaa! Uitasem, Dragnia e priponit. Tara rasufla usurata si cum spuse ambasadorul unei tari, mare profet, ca acum e racoare. Lumea nu mai face mitinguri, se duce la mare, papa banii, ia concedii, dar in august pe 10 se da alarma. Toti in par! Sa ce? Nu conteaza, ne-au gazat, e drept mai putin ca in Franta, am luat pistolul jandarmeritei, am batut-o numa’n cap, am dat foc la ce am gasit, pubele,garduri, am scos borduri voluntari, am urlat, am inghitit lacrimogene…Huoooo! Vedeti voi pe 10 august, guvernantilor. In Deal se coc planurile de toamna, scenariile de seriale, se coc strugurii, pas cu pas, bob cu bob. Or fi unii in concediu dar alti oameni lucreaza spre binele tarii. Bravo lor! Chiar imi scazuse adrenalina.
@@@
Apropos,de alianța ad-hoc de la Cotroceni.
Cei patru,de fapt, erau trei:
Klaus,Werner și Iohanis.
Care’de Valeți cu Werner în coadă.
Și cei patru evangheliștii,de fapt,erau trei!?
*Ideea în sine,îi aparține unui mare ziarist,scriitor și om de cultura,într-un editorial scris de acesta.
Nu știu dacă am voie să dau nume,blog etc.(fragmente)