Românii au un proverb, ”cum e turcul, și pistolul” .Dacă întrebi pe cineva de unde vine această expresie, și ce înseamnă, cei mai mulți vor spune că probabil de pe vremea stăpânirii turcești și că se referă la…. ceva obiceiuri, adică dacă turcul era rău, folosindu-și pistolul pentru a obține bunuri, o făcea cu ajutorul pistolului, sau că se referă la oameni și obiceiurile sau apropiații lor, ceva de genul ”spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești”. Greșit, de fapt proverbul vrea să facă o trimitere la aspectul exterior al unor lucruri și conținutul lor. Expresia originală era ”cum e tocul, și pistolul”, dar din motive necunoscute,tocul a fost înlocuit cu turcul.
Deci, ”cum e tocul, și pistolul” este corect a se spune, lucru cât se poate de adevărat. După forma și mărimea unui toc de armă își poți da seama ce armă are, trecând peste modul individualizat și marcat în care se fac astăzi toate ambalajele nu numai ale armelor ci și ale tuturor produselor. Fie că e prelată de tun, toc de pistol, cutie de muniție, un cunoscător văzând ambalajul îți poate spune ce ar trebui să fie sub sau în el în mod tradițional, normal.
Cam același lucru se poate spune și despre… societăți, inclusiv cea românească. Mai există câteva proverbe sau vorbe de duh aparținând unor oameni celebri, cam cu același sens. Românii spun, ”ai ceea ce meriți”, sau ”la așa cap, așa picioare”iar George Orwell spunea: ”Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice”. Unii au spus că ”suntem, ceea ce mâncăm”, eu zic că merităm ceea ce alegem.
Păi dacă asta e regula, de ce am face noi excepție? Și pentru că suntem la capitolul arme, deci armată, hai să vedem dacă se aplică proverbul și relației armată-societate.
Eu zic că da, deși unii, fie patriotarzi în exces, fie orgolioși peste măsură spun că nu.
Civilii, în special cei care au făcut armata și au învățat doar să coasă nasturi sau a fost repartizați la GAZ sau munci industriale, sau cei care nu au făcut armata pentru că nu le-au dat voie diferite convingeri de diferită natură dar au tras cu arcul, sau pentru că a fost scoasă din program, spun că armata de azi nu se ridică la nivelul societății, că a devenit o armată de ”mercenari” și fac tot ce pot pentru a o umili, batjocori, punând-o pe ultima treaptă de salarizare. Meseria de apărător al țării (unii chiar se îndoiesc că militarii și-ar mai apăra propria țară, spunând că de fapt ei luptă doar pentru bani și apărarea intereselor altor țări) nici măcar nu este trecută în nomenclatorul meseriilor, fiind cotată practic cea mai de jos meserie, pensionarii militari prin urmare ajungând să fie cei mai batjocoriți. Astfel în vreme ce toate pensiile civile au crescut în ultimii ani de câteva ori,(nu neapărat ca valoare, cât ca proces) cele militare sunt înghețate de cel puțin10 ani și nu exagerez când spun acest lucru, doar prezint situația.
La rândul lor, militarii spun că meseria de militar este una dintre cele mai nobile și că nimic nu se poate compara cu onoarea de a trăi pentru a fi gata să mori pentru țară. Este un paradox, dar cam asta ar însemna meseria de militar dacă avem în vedere atât jurământul militar prin care conștientizezi și te angajezi să faci tot ce ți se cere pentru a executa ordinele primite de la superiorii tăi. Că s-a ajuns ca superiorii să nu mai fie cei militari ci aceiași civili care au un dispreț crunt față de militari, asta e altceva. Culmea este că pentru acest jurământ și respectarea lui, militarii sunt blamați și pentru acțiunile din trecut și pentru cele actuale. Pensionarii de azi sunt blamați că au făcut parte din ”armata tratatului de la Varșovia” de parcă au avut de ales sau de parcă nu ar fi fost militari ai armatei române ci ai armatei sovietice. Cine ne garantează că pensionarii de ”mâine”, un mâine care va veni,fără îndoială, nu vor fi învinuiți că au făcut parte din ”armata NATO” în vreme ce urmașii lor vor fi militari ”europeni”? Nimeni.
Totodată, pensionarii de azi sunt învinuiți ”și asta a spus-o fostul lor președinte, pe post, că nu au făcut nimic toată viața, doar au cules porumb deși indiferent că au cules porumb, au construit canale, trans-făgărășanuri, au săpat tunele, au plantat stejari sau cules mere, nu au făcut-o pentru că așa au vrut ei ci pentru că asta au vrut politicienii care i-au condus. În concepția sau filozofia fostului președinte, militarii, ca să merite respectului lui ar fi trebuit să-și incendieze tehnica din dotare.
Pe de altă parte, militarii de azi sunt învinuiți, că în loc să își apere țara, apără alte țări sau interese, că în loc să moară ”construind autostrăzi” mor apărând în deșert interesele altora, că au devenit carnea de tun dar și ”mercenarii” altora. Parțial adevărat, spun parțial, pentru că la fel ca și în perioada ”Varșovia” nu militarii sunt cei care au decis drumul, direcția și orientarea , ci tot ei, cei care îi învinuiesc, disprețuiesc și batjocoresc. Este însă adevărat că fără ajutorul militarilor în 89, nu s-ar fi ajuns la această ”libertate” de batjocorire a armatei.
Tot militarii, cea mai mare parte din ei se consideră nu doar ”brațul înarmat” al țării, al societății ci, prin studii și pregătire, prin educație și conștiință, prin jurământul și angajamentul de viață și de moarte, prin sacrificiul făcut odată cu intrarea în această categorie, odată cu alegerea acestei meserii, se ridică cu cel puțin o treaptă deasupra mediei românilor. Dacă aș fi fost întrebat asta cu ceva ani înainte, aș fi spus fără să ezit, că așa este. Acuma însă după ani de zile de ….luptă cu mentalitățile românilor dar în special pentru drepturile încălcate ale militarilor, pot spune, având în vedere atât acțiunile clasei politice, atitudinea românilor dar și reacția militarilor, fie activi fie pensionari la aceste acțiuni și atitudini, că nu este adevărat, nu suntem cu nimic mai presus de cei între care trăim SUNTEM FĂRĂ ÎNDOIALĂ OGLINDA FIDELĂ A SOCIETĂȚII la toate nivelurile ei și o să exemplific imediat, nu însă înainte de a constata că indiferent ce ar face militarii, că vor sta în țară culegând (dacă mai au ce) recolte, fie că participă la acțiuni de luptă, indiferent unde, TOT VOR FI ÎNVINUIȚI CĂ NU AU FĂCUT CE TREBUIA, pentru că pentru unii, dacă inginerii trebuie să construiască, doctorii să vindece, popii să organizeze pomeni, MILITARII TREBUIE SĂ LUPTE ȘI SĂ MOARĂ CÂT MAI REPEDE, CÂT MAI TINERI, PENTRU CĂ EI NU PRODUC NIMIC, EI NU TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA PENSIE, EI NU MERITĂ PENSIE, PENTRU CĂ ORICE AR FACE, EI NU AU BASCĂ MUNCITOREASCĂ.
Da, sunt de acord și susțin în continuare că militarii actuali, activi și în rezervă/retragere, nu se ridică cu nimic peste media românului, pentru că dacă s-ar fi ridicat, nu ar fi fost în situația în care sunt astăzi, nu ar fi fost reprezentați în asociații de indivizi avizi de putere, grade, medalii, sinecuri și alte facilități prin care li se cumpără ”cooperarea” ,nu ar fi fost dezbinați în sute de asociații, nu ar fi asistat atât de pasivi la ceea ce li se întâmplă, nu ar fi acceptat cu atâta ușurință să le fie cumpărate conștiințele și vândute interesele, nu ar fi acceptat ridiculizarea gradului militar prin atribuirea de grade tuturor cârnațarilor sau infiltraților din politica românească, și-ar fi apărat ”cu prețul vieții” onoarea, demnitatea, gradele, haina militară și statutul. Dar nu au făcut asta, pentru că nu se ridică deasupra mediocrității. În ceea ce privește asociațiile și liderii acestora, în loc să se unească, fac ceea ce fac și partidele politice în special la alegeri,arată cu degetul una împotriva alteia, numai că partidele fac asta de ochii lumii, în fapt între alegeri bat palma și își urmăresc interesele comune, care înseamnă jupuirea românului de rând. Asociațiile militare însă, nu, între ele ura persistă, orgoliile nu fac loc cooperării, nu își dau mâna, nu au interese comune.
Recent, aș putea spune ieri, au avut loc alegerile locale, cu rezultate pentru unii surprinzătoare, pentru alții așteptate, dar, culmea, pentru toate partidele au fost ”victorioase”. Victorioșii, fără excepție, în loc să își analizeze propriile ”victorii” s-au apucat să analizeze ”eșecurile” adversarilor încercând să-și acopere ”realizările” prin mizeria din ograda vecinilor. Puterea, sau cei care dețin puterea actuală, cei care se consideră cea mai democratică formă de guvernământ de la instituirea sau apariția ”Agorei”, decide, fără consultarea nimănui că renumărarea voturilor poate avea loc numai în orașele unde au câștigat oponenții lor, nu și în cele unde au câștigat (cu mari semne de întrebare) candidații lor.
Printre ”victorioșii” zilei se numără un anumit partid politic, nu îl nominalizez, nu de teamă ci pentru că nu merită, așa cum nu merită nici celelalte. Imediat a apărut în media o listă a unor candidați ai partidului respectiv la parlamentarele viitoare. Lista, cuprinzând numele a26 de candidați toți ”fii de dac” a făcut înconjurul mijloacelor de socializare. Sunt convins că toate acele nume sunt situate pe poziții eligibile, pe primele 5 locuri pentru a garanta prezența lor în PARLAMENTUL ROMÂNIEI. Am constatat că în unele cazuri s-au trecut pe listă cu familia. Apariția acestei liste arată faptul că unii s-ar arăta ”îngrijorați” de prezența atâtor nume ”neaoșe” atât pe liste cât și în Parlament. Este fără îndoială o expresie nu a patriotismului, ci a luptei de partid și a campaniei electorale care nu s-a încheiat,ci continuă, sudându-se ca două țigări de buzele aceluiași fumător.Cei care au venit, cu această listă pe piață, au uitat sau se fac că nu văd că de fapt nu este nimic de mirare în asta, că de fapt asistăm la ”sudarea” unor acțiuni care au avut și au loc în toate domeniile, plecând de la cel cultural, educațional, economic, politic și militar. Sărbătorim Halloween, introducem în vocabular cuvinte străine deși aveam altele românești, deci nu e vorba de ”îmbogățirea vocabularului” ci de maltratarea lui, firmele românești au fost înlocuite de multinaționale, resursele românești au luat calea străinătății cu acordul și chiar efortul celor care strigă ”hoțul” acuma, pozând în ”patrioți”. Aud că noul primar al Timișoarei tocmai a anunțat că ”nu exclude” o candidatură la președinția României la viitoarele prezidențiale. Sory Fritz, da eu ți-am anunțat deja primul candidatura, așa că ai pierdut efectul ”surpriză”. Iată că și președinții se ”sudează” în România.
Și pentru că am început cu o idée, cu armata și societatea, cu tocul și pistolul, să termin în aceeași idée. Nici armata, care nu știu dacă este tocul sau pistolul în această relație, respectă orientarea și nu este cu nimic mai bună sau mai rea decât tocul în care intră, pentru că avem militari străini care ne păzesc pământul apa și aerul, avem baze militare care au înlocuit vechile cazărmi, avem mici secții de asamblare tehnică de luptă străină, care au înlocuit fabricile de tehnică românească, avem tehnică de luptă străină, e drept, de mâna a doua, care a înlocuit tehnica de producție românească, liderii armatei nu sunt promovați dacă nu sunt școliți unde trebuie și nu au ”rezultate excepționale” în afară, s-au dat legi prin care cei care au participat la misiuni alături de partenerii strategici sunt recompensați în vreme ce cei care au participat la războiul de întregire sunt lăsați să își lustruiască amintirile. În plus, avem reprezentanți ai serviciilor secrete străine care dirijează serviciile secrete și justiția din România, avem ambasadori străini care dictează PARLAMENTULUI ROMÂNIEI, chemând parlamentarii la ordin.
Deci, QED, cum e tocul, și pistolul !
O analiză tristă dar lucidă. Pacat.
Pt.articol:👍.👏.👌.
O tânguitoare analiză, o constatare la obiect, o situație de fapt. E drept, armata se subordonează politicului, fiind ultimul ei argument, iar politicul e „ales” prin „numărarea” votului cetățenilor. Și ce „aleg” cetățenii români, după acte? Liste cu cetățeni străini, impuși de partidele satelit ale marilor puteri. Oare asta vor românii? Confiscarea democrației în România e deja un fapt dovedit. Auzi, partid național liberal, ce porcărie cu „național”! Unde vedeți voi ceva național? O abjecție. Un partid „salvați România”! S-o salvăm de ce, de cine? De români? O altă abjecție. Numai propagandă pentru jaful țării. Cred că e cel mai reușit experiment mondial de sclavizare și distrugere a unei țări.Imperialism corporatist, noua orânduire a lumii. Istoria românilor va ajunge neant. Și noi, la fel, amorfizați ca nație, sub jug străin. Ce mai avem, „al nostru”, în țara asta? Da, serviciul ROMÂN de informații, cu numele. Uitasem, și justiția, culmea în slujba cetățeanului, plătit la greu. Armata? Se vede.
Ce să comentezi? Articol adevărat de trist. Realitate fără ocolișuri. Divaghez, „Nicio masă fără pește” te întâmpina pe spatele tribunei Rapid când intrai cu trenul în Capitală. Azi, un kg de macrou costă 25 lei. Pe vremuri era 6 lei. Aveam și pescadoare și, în general, flotă. Azi nu mai avem nimic. De ce? Toate cele peste 800 de nave încă plutesc, fac treaba străinilor și noi ne uscăm la buzunar de dor de pește. Nici gârlele tradiționale de Florii, când satul ieșea cu alaie, vârși, prostovoale, ostii, nu mai sunt publice. Ca dintotdeauna. Poporului i se refuză hrana sănătoasă. Peștele. Cum e tocul și pistolul? Tocul e afară și pistolul e în țară. Cine îl mânuie? Ce alt comentariu? E relevant.
Chiar! La Profi, cu domn’ Cuponescu, cum zic pliantele, adică Cuponescu săracu, zahăr. Polonez, cu mențiunea specială „Din sfeclă”! În alte vremuri, se raporta 150 tone la hectar. N-or fi fost 150, dar 100 erau
Și aveam fabrici de zahăr, din sfeclă curată. Azi nu mai avem fabrici de zahăr. Poate Bod. Importăm zahăr de trestie, zice-se brun, zahăr din amidon de porumb modificat genetic, otravă. Ieftin să crape populimea. Cum e tocul d-afară și pistolul dinăuntru?
Tata, și el ofițer, a primit ordin să ridice platforma Pipera. Cu ostașii, copiii noștri. Iconoscoape, tranzistori, tiristori etc. După așa-zisa revoluție, tov.Roman, prim ministri, a desființat platforma Pipeda că făcea concurența olandezilor și japonezilor.”Fiare vechi” urla Băcanu prin România „liberă”. Cum e tocul d-afară și pistolul dinăutru?
Tata, și el ofițer, a primit ordin să ridice platforma Pipera. Cu ostașii, copiii noștri. Iconoscoape, tranzistori, tiristori etc. După așa-zisa revoluție, tov.Roman, prim ministri, a desființat platforma Pipera că făcea concurența olandezilor și japonezilor.”Fiare vechi” urla Băcanu prin România „liberă”. Cum e tocul d-afară?
Se pare că au apărut două comenturi în plus deși am dat un click. Se mai întâmplă băieți.
ÎNCĂ UN PROCES NU STRICĂ:https://m.defenseromania.ro/seniorii-militari-din-romania-se-solidarizeaza-pentru-o-noua-ac-iune-in-instan-a_605632.html?fbclid=IwAR31OdpUqGz1VX7R8aLtcNAxxnD-hBHwoRpQgV6n4WGAArul1-yinZNMN3A
Corect spus cum e tocul și pistolul căci altfel în prima variantă aducem ofensa unui turc, general român care și-a dedicat viața carierei militare. Îmi permit să afirm că militarii sunt cu o treaptă peste medie comparând procentul de promovabilitate la BAC a colegiilor militare vs cele civile. Meseria de apărător al patriei este una dintre cele mai nobile și mă bazez pe această afirmație readucând-u-vă aminte ce sentiment era în sufletul vostru în ziua înălțării în grad ,defilând în ținuta de gală în fața comandanților,rudelor,prietenilor apoi să stai la un șpriț cu cdt.Pl.ce ți-a frecat ridichea 3-4 ani și acum sunteți egali în grad!Nu se poate explica cuiva care n-a avut această onoare. Felicitări pentru articol colonele!
@Catalin,
Da, nu strica, mai aduce niste cotizanti. Buni si aia, ca in ceea ce priveste procesele… sa fim noi sanatosi, daca se aproba PLX 199 sunt degeaba, chiar daca se castiga procesele, actualizarea se va aplica cand intra in vigoare L153 IN INTEGRALITATEA EI, adica niciodata. Dar asta nu conteaza, important este sa se faca cat mai multe filiale, iar LADPM sa ridice pretentia la asociatie de utilitate publica si sa poata cere fonduri de la MApN. Cine credeti ca va castiga si cine va pierde ? In loc sa se ”focuseze” pe PLX 199 care trebuie impiedicat sa fie votat in actula forma, noi ne jucam de-a procesele. Cel mai rau este ca desi se cunoaste asta, fiecare isi urmareste propriul scop.
Daca armata numai e obligatorie, cei care acum sunt politicieni si care nu au satisfacut stagiul militar,au ajuns la concluzia ca numai e nevoie de militari si de rezervisti!!! In caz de un atac, probabil politicienii vor apara cu vorbele lor tara pentru ca nu au avut nevoie de militari si rezervisti!! Dupa ce se vor constata erorile, va trebui vreo 100 de ani sa indrepte lucrurile!!!!
@Ifrim,
Ne cam imbatam cu apa rece. Ce au facut militarii astia frumosi si patrioti in cei 30 de ani in care armata a fost distrusa? Nu au fost in stare sa isi apere nici pensiile, dar legile, onoarea, armata, tara ? Rezultate bune in Liceele Militare? Uita-te cum ies din scoala sublocotenentii… 6 luni de armata efectiva, atat, in rest … management, adica nimic. Cu ce doploma ies din Academiile Militare? De manager. Ma lasi ? Cand vin la trupa rad militarii angajati de ei si ii invata ce e ala ordin de lupta.
Un alt esseu bun care, din pacate, nu va avea parte de prea multe comentarii dovada ca analiza Dvs. este corecta; militarii de astazi, activi sau in rezerva, fiind, in marea lor majoritate, oglinda fidela a unui popor dezbinat, incult, egoist si indiferent la perspectiva, nu greu de anticipat, a unui viitoru sumbru pentru Romania. Nu mai e nimic de facut D-le Neacsu.
E suficient a citi câte ceva despre ce înseamnă umanismul, în Dex, în Wiki, în istoria culturii, în orice. Regăsiți principiile concepției umaniste în viața socio-politică a României de azi, în strategia de țară, în comportamentul uman, în educațional inclusiv în juridic, în bejenia românilor… Între teorie și realitate se întinde un ocean de ipocrizie, manipulare și conflict de conștiință oscilând între dezideratele umane și îndobitocire de masă, impusă.
Domnule Neacșu, cu mult respect, vă mulțumesc,pentru toate informările pe care ni le aduceti la cunostință! Vă rog să ne arătați și nouă aici, pe forum,ce conține plx-ul 199, in forma actuală,cea agreată de MAPN!Vă mulțumesc! Toate cele bune!
neacsum
Daca eu nu primec….sa nu primeasca nimeni, o fi corect asa? Va provoc la o demonstratie, si anume, daca aveti relatiile si cunostintele necesare faceti o comparatie reala si luati cuantumul pensiei pentru doua grade de ofiter si doua de subofiter din trei perioade diferite de trecere in rezerva ex. 1980 – 1990, 2017 pana 15.09 si 2019 ) si comparatile cu cele real calculate dupa PLx 199 sa vedem cine castiga si cine nu. Comparatia sa fie corecta, stabiliti niste conditii de grad, vechime, functie sau ce credeti ca e relevant, cine indeplineste conditiile sa dea detaliile pe blog sau mail privind ce sporuri are si ce cuantum al pensiei si apoi vor veni calculele pe Plx. Nu credeti ca asa s-ar lamuri toata lumea cine sunt adevaratii beneficiari ai Plx si cat de aproape ii aducem de realitatea lui 2020? Eu ma ofer cu 2019, plt.adj.pr., vechime in serviciu peste 25, sporuri normale, alte detalii vi le ofer daca veti face demonstratia!
@MM dar de ce doar 3 cazuri? Daca tu primesti inseamna ca primesc toti ? Hai sa verificam toate pensiile, asa corect. Cu o simulare pe 3-4 pensii, fara a sti macar cum se va aplica o lege care inca nu e votata si care urmeaza sa mai fie si completata prim metodologie de aplicare, nu faci nimic .
„Fiind băiet, păduri cutreieram…” spunea Eminescu. Da, dar asta acum 100 de ani. Azi? Azi le cutreieră drujbele. „Contăm pentru viitor” te întâmpină panourile silvice. Viitorul cui? Eroziunea solurilor, alunecări de teren, potențarea efectelor secetei, dispariția faunei de habitat, diminuarea „plămânilor” planetei, catastrofa ecosistemelor naturale… „Aurul verde”, poetic spus, devine o amintire. Ați văzut vreun lucrător din Regia Romsilva care să nu fi făcut avere, ditamai căsoaiele și a-și fi fericit odraslele? De curiozitate…Nu de alta dar noi suntem doar chiriași p-aici și planeta tuturor se răzbună și stăm în case să nu ne mai bucurăm cutreierând păduri…
Eheheeiii militarii mei!!
https://adevarul.ro/news/eveniment/salarii-sporuri-nesimtite-primaria-capitalei-castiga-stenodactilograf-bufetier-1_5f7c267b5163ec42719d7464/index.html
…ca doar: „cum e turcul si pistolul”
POVEȘTI DE VIAȚĂ 50. Joe e un băiat de la țară. L-am cunoscut lucrând la un service dintr-o comună. Angajat, el făcea totul, plin de ulei, cu mâinile lui. Patronul, la cravată, inspecta și dădea indicații. Salariu minim pe economie plus ciubucul clienților. Câteodată îl apuca noaptea și dormea în atelier. Într-o zi îi zic, dacă tu faci toată treaba aici, de ce nu-ți faci propriul atelier acasă? Surpriza a fost că după vreo șase luni mă sună să vin la el acasă în alt sat. Cu ajutorul părinților și-a deschis, legal, un service în curtea lor. Elevator, grup electrogen, compresor, sudură, seturi de chei și alte scule. Au trecut cinci ani, Joe nu face față solicitărilor. Muncește degajat, repară motoare, cutii de viteză, înlocuiește amortizoare, face electrică, face orice. Muncește acasă. Rostul lui a fost o căsătorie, are o fetiță, și făcut o casă a lui. E la fel de vesel și pasionat, serios, cu toate taxele la zi. Are 32 de ani. Dacă la început eu eram prieten cu el, din interes, acum el e prieten cu mine. Pleacă în excursii cu soția și fetița, campează, îmi trimite poze cu tuciul pe foc, mă întreabă ce ar mai fi de văzut pe unde e. Joe, un băiat care și-a luat destinul în piept. Muncește apreciat, câștigă și trăiește între ai lui. Nu bea alcool că nu-i place, nu se ceartă cu nimeni și muncește din plăcere. Câteodată îl mai sun, zic, ai mâncat azi? Să termin motorul ăsta, mai am ceva la el. Joe, un om, un destin, o viață.
@geofreeland : interesantă povestea !. La fel de interesant ar fi și cum a evoluat fostul lui patron , spilcuit și indicator , după ce l-a părăsit muncitorul Joe.
@Trofin A dat faliment. Și-a amanetat și acul de cravată, din aur.
Continuarea poveștii. Pe Joe îl cheamă George-Florin. Poate că în amintirile mele încă răzbate acest duplex de nume. Tânăr locotenent, până să îmi dea partidul o casă, am dormit, cu parizerul adevărat, în geam, în căminul de garnizoană, aproape un an. Camera mea era și tranzit pentru oaspeți militari care mă perindau. Întâmplarea a făcut să viețuiesco noapte de nesomn cu George-Florin Cosma, căpitan și poet. Nu știu ce l-o fi impresionat dar am vorbit o noapte. „Tinere, vei ajunge departe!” fără să știu de ce. Și acum am autograful lui pe un volum de poezii care de fapt era o poezie făcută ad-hoc. Dimineața la raportul unității, în cizme, nedormit dar tânăr, mă bântuiau discuțiile de suflet, unele lecții pentru mine, cu Florin. Un rebel profund, dornic de lumea asta, o evadare din concentraționarul unui sistem muribund. Poate că asocierea de nume mi-a stârnit aplecarea spre copilul zis Joe, harnic, liber, muncitor și hotărât. Chiar mă bucur de ascultarea lui, definitorie în viața asta, una, fără alternativă unei veșnicii promise. Ea este și atât. Câți gândesc așa? Unii se cred veșnici azi, din incultură bioetică uitând de matricea genetică. Să le fie de bine. Dar Joe, băiat responsabil cu viața lui, mi-a dat o speranță.
Ciudat ca patronul nu a gasit un alt Joe. Dar asa sunt povestile , realitatea de multe ori le intrece.
https://youtu.be/oHEGMRK44hY