Am asistat ieri și azi la cele mai triste momente ale vieții sociale românești ale ultimilor 60 de ani. Două evenimente istorice cruciale ale neamului, au trecut îngropate în știrile despre campania de vaccinare împotriva unei pandemii planificate,tulburările obsesiv compulsive ale nu știu cui, certurile intestine dintre nu știu ce vedete de celuloid.

Prezența pierdută în ceață

Nu numai la Craiova, ci în toată țara, sărbătoarea Unirii de la 1859 a trecut pe deasupra țării ca un uliu pe deasupra unui cuib de cuci fără ouă. În unele locuri ziua a fost condimentată cu iaurt, în alte părți cu pumni încleștați amenințător într-un gest pe cât de fals tot atât și de  inutil.

Nici macar curiozitatea nu a adus azi oltenii la statuia lui Cuza

Ieri, o altă zi sfântă a românismului a trecut la fel de neobservată. Au trecut neremarcați  200 de ani de la Declarația de la Padeș, dacă vreți un fel de Declarația de Independență a SUA, la nivelul României. Anunțasem cu mulți ani înainte conducerea Ministerului Apărării Naționale că se apropie evenimentul și solicitasem celor doi miniștri purtători de stele să inițieze acțiuni la nivel de minister ca în colaborare cu asociațiile de rezerviști să încercăm să reabilităm locurile memoriale care erau legate de Tudor Vladimirescu, să fie refăcut Steagul lui Tudor, adus din tabăra de la Golești de șeful artileriei lui Tudor, craioveanul Ion Cacalicianu, căruia Tudor i l-a lăsat pentru a nu ajunge în mâinile lui Ipsilante. Istoria drapelului și  altor relicve o voi posta într-un material ce va urma. Este rușinos însă faptul că conducerea ministerului, în afară de promisiuni și felicitări pentru Idee, nu a mai făcut nimic, deși ministrul este produs al Liceului ce poartă numele lui Tudor Vladimirescu. Craiova, MApN, Judetul Dolj, Guvernul, președintele, au uitat cu desăvârșire de această zi. Dar dacă ei, au o scuză, căci ei sunt politicieni, iar de la politicieni nu te poți aștepta la sentimente, cu atât mai puțin la acte recunoștință față de cineva, mă doare uitarea românilor. În afară de câteva persoane și grupuri de persoane din Gorj, Tudor a fost uitat de toți. Cât despre Alexandru Ioan Cuza, și Unirea săvârșită sub domnia lui, pot garanta că la cei 200 de ani aniversari va avea parte de același tratament ca și Tudor  Vladimirescu.

RUȘINE SĂ NE FIE ! Ieșim, cu riscul de a plăti amenzi, la tăieri de moș, la agape, grătare,  chermeze, promoții  la tigăi, dar stăm în casă vigilenți și respectăm protocolul de distanțare când vine vorba de cinstirea marilor eroi ai neamului. Ne mor morții în morminte, ne mor morții în suflete, îi omorâm a doua oară îngropându-I în uitare. AMARNIC BLESTEM PURTĂM.

Ne mor morții în morminte

Trăim vremuri de restriște,

și nu   ne învățăm minte

Nu vedem că an de an,

Ne mor morții din morminte .

Nu’nvățăm nici din greșeli

Nici din cărți, nici din cuvinte

Uităm de trecut,  prezent

Și de morții din morminte.  

Nu mai respectăm nimic,

Nici eroi, nici jurăminte

Ne călcăm prea des cuvântul

Și chiar morții din morminte.

Înjurăm și suduim

Frate, soră și părinte,

Nu mai știm să ne iubim  

Nici chiar morții din morminte.

Trec pe lângă noi momente

Și noi, parca fără minte,

Le privim nepăsători ,

Ca pe  morții  din morminte.

Tudor, Ștefan, Alexandru,

Și atâtea nume sfinte,

Ne blesteamă, că-i lăsăm

Să ne moară în morminte.

Pentru cate-o sinecură

Și a merge înainte,

Azi călcăm și pe cei vii,

Și pe morții din morminte.

Pentru-n post de senator,
Deputat sau președinte,

Scoatem sufletul din om

Și chiar morții din morminte.

Am uitat cuvântul țară,

Și o samă de cuvinte

Și ne fac  cei de afară

Legi și bani…. și chiar morminte.

De neacsum

9 comentarii la „Ne mor morții în morminte”
  1. „În afară de câteva persoane și grupuri de persoane din Gorj, Tudor a fost uitat de toți. ”
    Constatarea , dacă excludem prostia , are o singură explicație ,regimul actual și nu numai acesta , nu înghite istoria în care eroi sunt răzvrătiții împotriva regimurilor dictatoriale sau pseudo-dictatoriale ( cum este cel de azi) .

  2. @Trofin,
    Prostia nu poate fi exclusa, pentru ca ” e in toate, in cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare”, ca partidul, ca si coruptia.

  3. Se întâmplă datorită nivelului scăzut de trai.Când sunt concentrat pe plata ratelor,facturilor,subzistenței istoria,înaintașii,eroii se reportează pe planuri secunde!

  4. La comentariul anterior am făcut o eroare , am vrut să scriu pseudodemocratice nu pseudodictatoriale.

  5. Tatal bunicului meu a scapat intreg, dorobant, la Plevna, bunicul meu a luptat la Marasesti si cei doi copii flacai, fratele tatei a luptat de la Don pana in Tatra, ranit de trei ori, tata si el veteran de razboi ajuns pana la Carei. Bunicul celalalt, tatal mamei a luptat la Prunaru si la Oituz. Dumnezeu i-a ferit de moarte, tocmai spre a ne povesti grozaveniile razboiului spre a ne pastra tara intreaga. Pe monumentul din sat, primul, cu un soldat statuie, sunt gravate numele eroilor cazuti in primul razboi, pe al doilea monument, facut de veteranii din al doilea razboi, sunt scrise numele altor eroi. Cei vii, scapati de pe front, care ne=au dat noua viata, si ei dusi de-acuma in tarana cimitirului din sat, sunt pomeniti la Inviere, cand tot satul, cu lumanari, se perinda printre cruci, semn ca ei inca mai traiesc in inimile si sufletele noastre. Cat om mai fi. Ei nu sunt in cartile de istorie, au muncit pamantul lor, au crezut in Dumnezeul care i-a ferit de rele. Toti cei inscrisi in faptele din istoria neamului ii reprezinta pe toti care i-au urmat, au crezut si si-au dat viata pentru tara asta frumoasa si a noastra. Era visul lor…Noi nu mai visam ca ei?

  6. @Geofreeland,
    Bunicul meu a lupta pe frontul de rasarit, la Cotul Donului. Desi l-am intrebat, nu a vrut niciodata sa imi spuna ce a fost acolo. Imispunea mereu ca nu trebuie sa stiu eu. Nu a vorbit niciodata despre razboi, nimic. Si era un om caruia nu-i era frica de nimeni si de nimic.

Comentariile sunt închise.