Observații privind proiectul de statut al cadrelor militare

Nu știu cum se face dar în ultimul timp proiectele de lege privind drepturile militarilor, inițiate de chiar MApN, sunt din ce în ce mai aberante. Noul proiect privind statutul cadrelor militare,  afișat pe pagina de transparență decizională  reprezintă la această oră apogeul lipsei de profesionalism.

De fapt mă întreb de ce a fost postat în transparență decizională, de vreme ce în expunerea de motive, la secțiunea 6  punctul 1, care trebuie  să cuprindă ”informații privind procesul de consultare cu organizații neguvernamentale”, adică asociațiile de profil, MApN scrie: ”NU ESTE CAZUL”.Cam asta este părerea inițiatorilor proiectului despre colaborarea cu asociațiile militarilor. Dacă asta aflăm în preambulul proiectului, este clar ce va urma privind interesul specialiștilor din MApN, față de reacția sau efectul asupra beneficiarilor.

Și acum despre proiect. La modul general, proiectul este o caricatură, mult mai slab dar și mai restrictiv decât precedentul, deși, având în vedere faptul că sarcinile și contribuția militarilor la imaginea și eforturile internaționale în lupta împotriva terorismului și rezolvarea unor aspecte privind instaurarea democrației în plan internațional au crescut considerabil față de perioada cât a funcționat precedentul statut. Ar fi fost normal ca drepturile și recompensarea plusului de efort (inclusiv în campania anti-covid și pe timpul stărilor de urgență și alertă ) al armatei ca instituție și militarilor să se observe și în drepturile, nu doar în îndatoririle și obligațiile lor. Dar nu, ”specialiștii militari” consideră că militarii și familiile lor, nu merită răsplată, ci doar obligații în plus.

Astfel, conform noului proiect de statut:

1. Membri familiilor militarilor în rezervă  nu mai beneficiază de asistență medicală gratuită decât pe perioada cât aceștia sunt concentrați sau mobilizați, iar ai celor în retragere, deloc, conform art135(5);
2. Militarii nu mai au dreptul  la  pensie militară de serviciu, cum este stipulat în vechiul statut la art articolul 9^1. Această prevedere a fost eliminată;
3. Cadrele militare au îndatorirea de a apăra drepturile și demnitatea celorlalți ( art12 litera g) în condițiile când demnitatea și drepturile lor nu sunt nici garantate, nici apărate de nimeni, nici măcar de propriile asociații;
4. Cadrele militare nu mai au dreptul să se asocieze ”dacă activitățile specificate în statutul acestor organizații afectează exercitarea profesiei militare” , dar textul care condiționează dreptul de asociere este neclar, lasă loc interpretării subiective, nu specifică cum anume se afectează dând posibilitatea șefilor să interzică militarilor aderarea la asociații incomode, fără un motiv concret.
5. Cadrelor militare în rezervă le este băgat pumnul în gât, nu mai pot să-și depene amintirile fără avizul ”conducătorului instituției”, indiferent când au trecut în rezervă și ce amintiri evocă;
6. Autorii proiectului nu cunosc noțiunile/ termenii  pe care îi folosesc în proiect. Astfel,  art.15 se ocupă de drepturile restrânse ale militarilor, dar la litera c) se spune că NU ESTE PERMISĂ PARTICIPAREA LA MITINGURI. Pentru specialiștii militari, restrângerea unor drepturi este sinonimă cu interzicerea.
7. Autorii proiectului nu numai că nu cunosc prevederile legislației în vigoare sau adiacente lăsând o serie de prevederi pe seama ” legii” fără a specifica despre ce lege e vorba, așa cum ar trebui, sau pe seama ”conducătorului instituției” fără a specifica nici în legendă ce înseamnă această sintagmă, dar nu știu nici ce au scris ei în acest proiect, astfel că unele articole se bat cap în cap iar altele se repetă (vezi art  14 litera b  și art. 15c.)
8. Se are în vedere (așa cum am spus în articolul anterior și chiar  încă de acum 2 ani)  creșterea vârstei de pensionare pentru militari, în primă fază la 60 de ani, ( vezi art 78(2) și creșterea vechimii efective la 30 de ani( vezi art 79(3).

Abuzuri și aspecte de neconstituționalitate

Proiectul abundă de încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului deși Constituția precizează care anume drepturi sunt restrânse pentru militari .

• Astfel, art 29 din Constituție care spune că
  (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” și art 30 care spune că ”
  (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” sunt pur și simplu desființate de proiectul de statut, în articolele” 14,15 și 16  La art 30 (2) din Constituție se mai  spune că ”CENZURA DE ORICE FEL ESTE INTERZISĂ”, dar specialiștii militari spun că, ”Cadrelor militare le este interzis să exprime opinii contrare intereselor României sau forțelor armate”,  sau ”exprimarea opiniilor politice”. Deci art30(2) din Constituție este scris așa degeaba. Cine stabilește care sunt opiniile contrare intereselor României sau forțelor armate? Bineînțeles că cei care au scris aceste aberații. Iar art 16 extinde interdicțiile și introduce cenzura și asupra pensionarilor. Uite așa că așa vor ”specialiștii”.
• Este restrâns dreptul la petiție, prin art 15(b) deși art 51(1) din Constituție spune că cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice. Conform autorilor proiectului, dacă un militar vrea să înainteze o petiție către O INSTITUȚIE A STATULUI, TREBUIE SĂ O FACĂ PE CALE IERARHICĂ, prin comandanții săi;
• De asemenea, dreptul la asociere, sau de participare la mitinguri, deși sunt trecute la art 15 la restrângeri, de fapt NU SUNT  PERMISE,dec sunt interdicții,  (punctele c și d ale art 15-1)  decât cu excepții.
• Din lene sau incompetență, proiectul este plin de prevederi care stabilesc drepturi și obligații ce vor fi ”stabilite” de ”conducătorul instituției” . Toate aceste prevederi, indiferent la ce se referă, sunt NECONSTITUȚIONALE, pentru că:
• Contravin principiului și condiției clarității și previzibilității legii;
• Contravin deciziei CCR nr 146/2021
• Acordă ”conducătorului instituției”  posibilitatea de a face abuz de funcție în ceea ce privește interdicția unor drepturi fundamentale (constituționale) cum ar fi libertatea de mișcare, de întrunire, de opinie.(art 15 punctul 4)
• Prin art 16(2) este încălcat atât dreptul la opinie cât și dreptul la proprietate intelectuală;
• Proiectul stabilește sarcini și obligații clare, la obiect ce revin cadrelor militare, dar când e vorba de protecția legii asupra drepturilor sale, noțiunile sunt pur teoretice, vagi, fără obiect, (vezi art 8(2) care ar stipula că legea protejează demnitatea, integritatea fizică și psihică a militarului, dar uită să specifice cum) protecția este pur teoretică, fără aplicabilitate practică. Poate ar fi trebuit să se spună aici că această protecție se realizează prin inviolabilitatea drepturilor, a veniturilor, pensiilor, drepturilor și legilor care stabilesc drepturile militarilor, dar asta nu îi interesează pe ”specialiștii militari”.
• Unele prevederi sunt pur și simplu dublate în articole diferite, fapt ce duce la concluzia că autorii proiectului nu știu azi ce au scris ieri ( vezi art.13 -1, care repetă  prevederile art  12-h și art 2). Practic art.13(1) este inutil, trebuie eliminat);
• Alte articole prevăd activități, obligații, interdicții, la modul general, fără a specifica la ce anume se referă, lăsând din nou pe cel ce aplică legea să o aplice după ureche, arbitrar, încălcând condiția clarității legii. Vezi art 14(2) c, 125(3)care nu prevăd  care sunt acțiunile care afectează demnitatea și prestigiul militarului și pe care nu are voie să le desfășoare, lăsând totul la discreția celui care va lua măsurile. Caz clar de NECONSTITUȚIONALITATE ;
• În mai multe articole se vorbește despre obligativitatea militarilor de a participa la misiuni în străinătate, este specificat acest aspect chiar ă nart 2 care vorbește despre jurământul militar, ceea ce duce la concluzia că aceste misiuni sunt capitale și trebuie îndeplinite mai presus chiar decât apărarea granițelor, DESPRE CARE NU SE SCRIE NICI UN RÂND. Dar când se face vorbire despre drepturile cadrelor militare, cum ar fi dreptul la asistență militară gratuită pentru el și familia lui, NU SE POMENEȘTE NIMIC DESPRE ASIGURAREA ACESTUI DREPT ÎN STRĂINĂTATE, căci  militarul român are dreptul să moară degeaba într-o țară străină, dar nu să fie tratat gratuit în străinătate. Asta nu îi interesează pe cei din conducerea ministerului, pe ei îi interesează doar obligațiile cadrelor militare;  
• O grămadă de articole sunt confuze, neclare,  cu prevederi  ce  urmează a fi ”stabilite de conducătorul instituției” fapt ce încalcă deciziile CCR și prevederile constituționale privind emiterea legilor (articolele 18(g),19(e,ij, k)24(4),28(2)39(5),46(1-c), 46(2) , 47(2) 47(3),50(1);
• În ceea ce privește limitările sau interzicerea unor drepturi, RECOMAND SPECIALIȘTILOR, (dacă tot au fost asociați magistrații la condițiile și privațiunile miliarilor) SĂ STUDIEZE STATUTUL MAGISTRAȚILOR CAPITOLUL II ȘI DACĂ NU SĂ COPIEZE ACESTE RESTRICȚIONĂRI ȘI INTERZICERI DE DREPTURI, MĂCAR SĂ SE INSPIRE,  ATÂT CA FOND CÂT ȘI CA FORMĂ, DIN ELE.  Hai că se poate, un pic de efort, că nu doare domnilor, că doar nu suntem noi mai catolici decât Papa.
• La art 7 sunt trecute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cineva pentru a deveni cadru militar. Constat că condițiile sunt mai aspre decât la președinție, magistratură, înalți funcționari în stat sau parlamentari, pentru că poți ajunge și prim ministru cu dosar penal , și președinte chiar dacă ești cercetat penal, dar nu poți ajunge militar. Acum înțeleg de ce militarii nu pot candida ( conform art 14 litera c) la funcții în stat: pentru că nu sunt penali. ȘI TOTUȘI DE CE MILITARI NU AU VOIE SĂ CANDIDEZE, ESTE UN DREPT FUNDAMENTAL CARE ESTE ASIGURAT ÎN CELELALTE STATE EUROPENE. La noi nu. Că le e frică unora de militari înțeleg dar DE CE NE BĂGĂM SINGURI PUMNUL ÎN GURĂ, ASTA NU ÎNȚELEG.
• Pe de altă parte, la art. 117 se spune că pe timpul stării de urgență, asediu, mobilizare și de război, cadrele militare nu se trec în rezervă în condițiile art 74 alin 1, deși în vremuri normale se trec. Aici cineva se scarpină invers. Adică în vremuri normale dăm afară din armată cadrele militare incompetente, corupte, condamnate penal, inapții, scandalagii, bețivii,incompetenții, dar  când e nevoie de calități excepționale pentru stări excepționale, îi păstrăm. CINE  E AUTORUL ACESTEI ABERAȚII? Probabil vrea să își prelungească șederea în armată pe timpul stării de urgență. În care literă s-o încadra?  

Alte observații

• La art 2, punctele b) și c) sunt date definițiile cadrelor militare active și în rezervă. Sunt considerați militari activi cei care sunt în raporturi de serviciu cu  instituția militară și în rezervă, cei care nu sunt. Se ridică două probleme aici : A)  în ce relații sunt pensionarii militari, care au optat pentru încadrarea ca rezervist voluntar? Sunt activ sau în rezervă, pentru că au o relație de serviciu prin contract cu instituția militară,  dar sunt totuși rezerviști și primesc o pensie militară. B) Cam toți rezerviștii sunt în relații de serviciu cu instituția militară, de vreme ce  sunt incluși în statele de război, AU OBLIGAȚII FAȚĂ DE INSTITUȚIA MILITARĂ, obligații  ce revin din Jurământul militar și legile privind apărarea țării. Sugerez isteților care au întocmit proiectul să revină la definițiile din vechiul statut, cei care l-au făcut au fost mai deștepți.
• La art. 20(1)se specifică faptul că cei mutați în interes de serviciu vor primi o compensație lunara pentru plata chiriei de până la  50% din solda de funcție. Este incorect, asta înseamnă că un colonel va primi o anumită sumă, iar un plutonier o altă sumă, deși prețurile chiriilor sunt identice, nu oferă nimeni mai puțin unui subofițer decât unui subofițer, și nici nu poate obliga nimeni ca un subofițer să locuiască în condiții insalubre, pentru că are solda unui colonel și nu își poate permite o locuință decentă. Puțină decență, domnilor colonei și generali care vă faceți legile fără să vă gândiți la alții, găsiți o soluție astfel încât să nu existe discriminări în asigurarea condițiilor de locuit. Să se specifice eventual de până la 50% din solda de funcție a unui colonel, sau maior, sau plutonier, dar PENTRU TOATE CADRELE MILITARE;
• La același art 20, la punctul 9, se spune că suma respectivă va fi stabilită prin HG. De ce nu se stabilește și aici prin ordin al conducătorului instituției? Ca să își bată iarăși joc ministrul de finanțe sau al muncii de militari Dacă politicienii ar fi stabilit acest articol nu mă miram, dar iarăși ne batem singuri cuie în talpă. Ori suntem masochiști, ori specialiștii din minister au alte interese, străine de cele ale militarilor;
• Art 23 prevede faptul că  cei răniți primesc o pensie de invaliditate stabilită conform legii pensiilor MILITARE DE STAT . Dar când se va modifica legea și nu vor mai fi pensii  MILITARE DE STAT , ce indemnizații vor primi? Propun   folosirea sintagmei ” conform legii pensiilor militarilor, sau altă expresie care să acopere modificarea legii;
• La art 24 se face vorbire despre acordarea unor facilități ce se acordă copiilor celor decedați în misiune oferindu-li-se posibilitatea de a se muta sau fi admiși FĂRĂ EXAMEN . Cu toată condescendența și empatia, aș sugera să nu se facă rabat de la examen, nu de alta dar nu trebuie făcut rabat de la calitate când e vorba de personalul armatei.
• La art. 29(3)se spune că ”sunt absolvite de orice răspundere cadrele militare car prin exercitarea, în limitele legii și atribuțiunilor de serviciu și a ordinelor primite au cauzat vătămări unor persoane ori au adus prejudicii patrimoniului acestora. ” Acest articol contrazice, deși pare că dublează articolul 12(2,3) care stabilește în ce condiții cadrele militare sunt absolviți de unele ”greșeli”. Până la urmă era mai corect fostul art 8 din vechiul statut.
• La art.33 (2) sunt enumerate condițiile ce trebuie îndeplinite la depunerea unei sesizări privind abaterile unui cadru militar. Din enumerarea acestor condiții, care cer date concrete, probe, ”indicii de natură obiectivă” privind fapta, se poate trage concluzia că se încearcă împiedicarea depunerii unei sesizări sau se oferă motive de neluare în seamă a sesizărilor. Deci dacă cineva vede sau află de comiterea unei abateri de către un cadru militar, nu poate depune o sesizare sau nu îi va fi lua în seamă, dacă nu vine cu ” indicii de natură obiectivă”. Sunt convins că cel care a propus acest articol e magistrat. Magistral gândit!
• La art 35(5) se spune că ”procedura cercetării disciplinare se suspendă de drept începând cu data sesizării în condițiile legii a organelor de urmărire penală…” Din nou este favorizat făptuitorul. Sugerez să se folosească sintagma ” începând cu data declanșării cercetării penale” căci e posibil ca procuratura să primească sesizarea , să o țină la sertar și cine știe când să dea NUP, lăsând făptașul nepedepsit care fie se va muta fie va trece în rezervă. Se pare că există un interes nedeclarat de acoperire, mușamalizare a măgăriilor comise de unii militari.
• Art. 39 în prima parte, este cea mai tare glumă militară. Se spune acolo că Consiliile de onoare se constituie pentru apărarea onoarei cadrelor militare. Îmi poate da cineva un exemplu de trimitere în judecată a unui  cadru militar în scopul apărării onoarei acestuia? Aștept provincia.
• Art.46.1 (c) face vorbire despre condițiile în care poate fi activat un absolvent de studii superioare și se spune la final, ”care au fost selecționați și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al conducătorului instituției”. Pe mine mă omoară această sintagmă . Dacă e să ne luăm după acest proiect, ministrul de azi încolo nu mai poate face nimic altceva decât să dea ordine de aplicare a acestei legi și dacă le dă cum l-a dat și pe cel pentru aplicarea căpățelului de lege 168, incomplet și incorect ( tot cu ajutorul specialiștilor) e vai de colțișorii lui. În plus, aceste condiții ar trebui stabilite clar în lege, pentru a nu mai fi modificare de fiecare ministru, după cum vor mușchii nu știu cărei pupile care se vrea ofițer. Aspectele care țin de cariera militară ar trebui stabilite clar de lege, nu de ordine și note telefonice de moment care se schimbă după interese de partid.
• Art 46.2, 47.3 și  48.3, 50.1, Aceeași observație, privind includerea condițiilor și normelor  direct în lege, nu prin ordin de ministru, chiar dacă acum sunt prevăzute în ordine. Să fie transpuse de acolo.  
• Art 55.1 spune că raporturile de serviciu ale cadrelor militare în activitate  pot fi modificate în interesul serviciului, FĂRĂ ACORDUL ACESTORA prin trimiterea în misiune, detașare, împuternicire, numire în funcție sau punere la dispoziție  în condițiile prezentei legi și ale ghidului carierei militare.  Articolul este de trei ori neconstituțional:
• Încalcă dreptul la opțiune și prevederile contractuale unde se specifică că dacă decide să plece din armată mai devreme decât prevede contractul, va plăti școlarizarea.
• Articolul este neclar, încalcă principiile predictibilității carierei militare și previzibilității legilor, ne-specificând  clar care sunt condițiile respective dând posibilitatea interpretării dar și schimbării condițiilor după bunul plac al unuia sau altuia
  Trebuie specificată aplicarea art 13(3) și în aceste cazuri.

• Art 57.1 încalcă de asemenea condiția clarității legii, ne-specificând potrivit cărei legi sau articol din lege pot fi trimise în misiune cadrele militare. În fapt prin toate aceste articole ambigui, lăsate în suspans se face dovada lipsei de respect la adresa cadrelor militare, impotenței celor care au inițiat proiectul și batjocorii continui la care sunt supuse cadrele militare de însuși cei plătiți să le apere interesele. Practic cadrele militare sunt tratate ca sclavii pe plantație, Ministerul stabilește cum dorește cu viața, cariera și familiile lor, nu sunt consultați, li se schimbă prevederile contractuale după cum dictează unii și alții sunt trimiși să lupte pentru interesele altora iar când e vorba de drepturi, recompense, recunoașterea efectivă a drepturilor lor, acestea se prorogă sau se schimbă;
• Art 59 este discriminatoriu dacă nu se specifică aplicarea și în cazul său a art 13(3);
• La art 60(2) se prevede posibilitatea prelungirii împuternicirii pe funcție peste un an de zile. Să se scoată această posibilitatea, căci deja s-a creat un obicei de a se ține pe funcție  ca împuterniciți, cadre militare care de altfel nu îndeplinesc condițiile, dar sunt ”simpatizați” de diferite eșaloane și ocupă câte o funcție câte 2 ani, apoi sunt ”promovați pe alte funcții și vine alt ”împuternicit” abonat la ciolane. Un an de zile e suficient pentru ca ministrul sau șeful SMAp să vadă dacă omul merită sau nu funcția. Prea multe sinecuri, prea multe improvizații. Armata are nevoie de STABILITATE, COERENȚĂ ȘI PREDICTIBILITATE.
• La art 67, litera b)  sugerez ca după expresia ”ca urmare a acordării…” să fie introdus cuvântul JUSTIFICATE apoi să se continue cu fraza, deoarece de prea multe ori, aceste certificate se acordă sau se retrag pe ochi frumoși după cum vor sforarii fără nici o justificare reală.
• Propun scoaterea din proiect al punctului 2 din art 70, care se referă la concediul fără plată pe durată nedeterminată, indiferent de condiții și cine îl stabilește. Prea multe cadre militare și-au luat concediu fără plată pentru a se încadra mercenari în firmele de pază din teatrele de operații, pe salarii de câteva ori mai mari decât misiile colegilor din activitate aflați în misiune, cu complicitatea șefilor cumpărați care au închis ochii și ”au pus o vorbă bună ” la conducătorii instituțiilor. Ori armată, ori mercenar . Pe de altă parte, litera 3 a aceluiași articol vorbește despre 4 ani de concediu fără plată. Păi ori e pe durată nedeterminată, ori pe 4 ani? Cine are nevoie de concediu fără plată 4 ani, se poate despărți de armată. Armata nu e loterie, nici firmă de catering.
• Art 75 stabilește când pot trece în rezervă cadrele militare, iar la punctul m) se specifică : ”când nu mai îndeplinesc prevederile art 7”(care specifică în ce condiții poate deveni un cetățean  cadru militar, lit. a, f și g”, adică dacă nu mai e cetățean român, a intrat într-o organizație secretă (lucru foarte greu de dovedit dacă e secretă), sau dacă a devenit membru de partid (la fel de greu de dovedit, că doar partidul nu e prost să îl dea în gât în loc să îl folosească pe NV). Se mai cunosc cazuri. Interesant este că totuși poți rămâne în armată dacă încalci celelalte condiții necesare accederii în rândul cadrelor militare, respectiv dacă nu ai capacitate de exercițiu, dacă nu te încadrezi în baremele medicale, dacă ești sau devii  membru al unei secte religioase care se opune portului armei, sau al unei lojă masonice. Ultima  condiție se pare că e necesară pentru promovare, ar fi trebuit trecută ca o condiție a avansării. Eu nu știu cine a întocmit acest proiect, dar ori a fost beat, ori e dușman de moarte al militarilor și vrea să distrugă armata.
• Art. 77.2 spune că, cadrele militare nu pot fi trecute în rezervă cât timp se află în misiune în afara țării. DE CE ? Se supără partenerul strategic? De ce sunt discriminați cei care vor să treacă în rezervă direct de acolo, față de cei care se află în țară? Orice om are dreptul de a decide privind viața și cariera, soarta sa, fără nici o îngrădire. NIMENI NU ESTE SUFICIENT DE INDISPENSABIL ÎNCÂT SĂ NU POATĂ FI ÎNLOCUIT. Ordonanța 59 a chelit conducerea armatei române pentru că așa a vrut Olguța și nu s-a sesizat nimeni dar se face gaură în cer dacă un cadru militar vrea să treacă în rezervă din misiune, pentru că –vezi Doamne- ne facem de râs în fața partenerului strategic. Cred că acest articol are la bază un caz real, când aproximativ 40 de militari au vrut să se întoarcă în țară din Afganistan și a fost nevoie de nu știu câte discuții și psihologi, amenințări și promisiuni ca să nu plece. Dar acest articol este neconstituțional lovește în dreptul militarului de a-și decide soarta. DEMISIA ESTE UN ACT UNILATERAL .
• La art.93 se mai face un cadou VIITORILOR PENSIONARI, ADICĂ CELOR CARE AU PROPUS această caricatură de proiect, în sensul că pot fi înaintați în grad la ieșirea la pensie și pot ieși cu pensia corespunzătoare gradului la care sunt înaintați. Ceva asemănător se încercase și în PLX 199, dar nu a fost să fie. Din cauza asta suntem blagosloviți acum cu acest proiect, pentru că le-am tăiat lămâia sinecuriștilor  făcători de legi din MApN. Uite așa se umple rezerva de generali de carton.
• La art.132 se prevede că selectarea, încadrarea, acordarea gradelor , numirea în funcții, transferarea și trecerea în rezervă a cadrelor militare se face în condițiile prezentei legi și cu aplicarea celorlalte prevederi din Legea Apărării. Stau și mă întreb pentru cine a fost introdus acel articol? Cine este prostul care nu ar fi știut acest lucru fără să fie trecut  expres în această lege?????

Una peste alta, legea este un rateu  chiar dacă art 79 (2)  înfierbântă mințile unora care oricum nu o vor prinde în viață, pentru că legea ar urma să între în vigoare la 270 de zile de la promulgare deci la Sfântu Așteaptă. Cum însă foamea e mare,de dragul unei fotografii puse în geam cu Icoana Maicii Domnului, adică  trecerea OMM ca indemnizație neimpozabilă, toți vor trece peste aberațiile introduse în acest proiect și vor saliva abundent.

În final, reamintesc sau aduc la cunoștință  autorilor aberațiilor din prezentul proiect, decizia DECIZIA nr. 146 din 4 martie 2021 a  CCR care a admis  pe cazul locotenentului Gheorghe  excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale vechiului statut al cadrelor militare, plecând tocmai de la lipsa de claritate a legii, ambiguitatea prevederilor și incoerența legii, adică exact ce se poate constata și în acest proiect. Iată ce spunea Curtea în decizia sa:

” Având în vedere cele expuse, Curtea învederează faptul că normele legale care privesc dreptul substanțial penal, dreptul procesul penal, precum și cele care reglementează statutele unor categorii socioprofesionale în care sunt reflectate normele penale trebuie să fie clare, precise și previzibile, ceea ce presupune, printre altele, și obligația legiuitorului de a reglementa un cadru normativ coerent în care normele edictate să se completeze și să se dezvolte reciproc într-un mod armonios, fără a crea antinomii între actul normativ care se constituie în sediul general al materiei și cele care reglementează aspecte particulare sau speciale ale acesteia sau fără să instituie paralelisme legislative și fără să creeze discriminări. Prin urmare, aceste din urmă acte normative trebuie să se coroboreze cu Codul penal și să se integreze în mod organic în concepția de ansamblu a acestuia, să detalieze și să transpună cât mai fidel conceptul de bază în actele normative speciale.”

Culmea este că deși MApN a primit o mare palmă peste ochi de la CCR în cazul Gheorghe și a fost nevoit să schimbe Legea 80 și să clarifice aspectele privind Consiliul de onoare, ÎN ACEST PROIECT, PRIN ART 75 PĂSTREAZĂ FORMULĂRI, PREVEDERI ȘI REGULI NECLARE DIN VECHIUL STATUT, DEȘI CCR  LE –A DECLARAT DEJA NECONSTITUȚIONALE. Masochism,inconștiență, răutate, prostie, sau pur și simplu incapacitate de a realiza realitatea și de a acționa în consecință ?

Propun liderilor asociațiilor militarilor să  solicite MApN dezbatere publică pe marginea acestui proiect, având în vedere importanța sa pentru viața și cariera militară. Un astfel de document NU POATE TRECE AȘA PRIN MALAXORUL POLITIC FĂRĂ CONSULTAREA CELOR INTERESAȚI, CARE SUNT MILITARII. Cine nu înțelege asta și se sustrage acestei dezbateri nu merită să fie considerat militar.