Loading

Marți, 31.08 și joi 02.09 2021, s-au desfășurat primele dezbateri în cadrul activității care viza proiectul de statut al cadrelor militare.

Activitatea, așa cum a fost anunțat s-a desfășurat la CMC București iar la ea au participat din partea MApN, ca structuri, DGMRU, DRPCVP și  DGJ, iar din partea asociațiilor au fost cam 10 persoane, cele mai multe de la ”celelalte instituții, altele decât armata, de parcă statutul era al funcționarilor publici, nu al militarilor. Toate au insă o explicatie, cei mai interesați în unele articole ale statutului erau exact cei care devin militari doar la trecerea în rezervă. Ce îi mână pe ei în luptă? Ei știu.

Trec peste micile … greutăți normale în orice început de activitate și voi aborda esența activității:

  1. Deși au fost cereri din partea președintelui Forumului să fie trecute în documentul supus dezbaterii toate propunerile și comentariile persoanelor fizice și juridice care s-au implicat în procesul transparenței decizionale dar și punctul de vedere al ”inițiatorilor” proiectului, abia Joi la a doua ședință au mai fost introduși în document și cei ale căror comentarii, observații și chiar propuneri, nu fuseseră incluse.
  2. Nici joi însă nu au apărut punctele de vedere sau raspunsurile MApN la toate propunerile, sub motiv că unele din materialele trimise nu erau sistematizate in formă tabelară și nu ar conține propuneri, ci doar ”poezie”, asta deși chiar șeful DGMRU a semnalat că printre documentele primite se găsesc materiale întocmite foarte documentate și argumentate care sunt de mare ajutor. Păi dacă s-a probat că și materialele fără propuneri sunt folositoare, de ce nu au fost introduse de la început în document și de ce nu se dă un punct de vedere al MApN pe marginea lor? De lene, sau pentru a nu fi obligați să răspundă unor întrebări incomode? În plus lipsa unui raspuns la unele materiale nu se poate justifica nici  prin aceea că nu a fost trimis în forma tabelară, pentru ca nu s-a cerut așa ceva și nici prin lipsa unor propuneri, pentru ca dezbaterea publica nu obliga la gasirea soluțiilor de către cel care trimite puncte de vedere, fiind  suficientă simpla sesizare a unor nereguli, pentru ca acestea să fie luate în seamă și eventual remediate de inițiatorul documentului dacă sesizările sunt – așa cum spunea mailul din data de 16.08- pertinente. DECI ESTE NECESAR CA MApN să completeze documentul, cu raspunsuri la toate propunerile, sesizările și completările trimise, indoiferent de forma sub care au fost trimise.
  3. Sala în care au fost organizate dezbaterile trebuia să fie de fapt o sală de lucru, cu mese pe care fiecare participant să își poată deschide și mânui documentele, laptopul, sau ce avea fiecare la el, dacă era interesat să își susțină argumentele. Dar am fost adunați într-o sală de spectacole pe scaunele de spectatori (așa cum probabil se credea că vom fi toți) de unde urmaream ceea ce prezentau domnii de la pupitru, și se dezbăteau articolele si propunerile care erau afișate pe ecran, fără a avea prosibilitatea să urmărim dacă sunt respectate și luate în discuție toate propunerile, pt ca doar cei de la pupitru aveau documentul care se dezbatea si era foarte greu sa cauti prin propriile hartii alte propuneri, fără a pierde sirul celor prezentate pe ecranul de pe scena, la care, datorită varstei, unii nu distingeau textul. Am solicitat să se destine altă sală, în care să existe o apropiere mai confortabilă  între participanți, dar în primul rînd să existe posibilitatea consultării documentelor proprii.
  4. La dezbaterea articolelor s-a discutat în principal, în special în prima zi, doar articolul original, și prima propunere, stabilindu-se care din ele rămâne, celelalte propuneri fiind apoi considerate ca neacceptate de vreme ce se  ”admisese” că rămane varianta discutată prima oara. Și așa unele propuneri au fost respinse fără discuții.
  5. Din atitudinea celor prezenți se putea concluziona că fiecare era interesat numai de propriile propuneri, sau cele ale asociațiilor din care făceau parte si faceau orice pentru a ajunge la ele și a se declara cu sarcina îndeplinită. Așa că ori de câte ori erau ridicate probleme sau se cereau lămuriri și discuții mai aprofundate, se găsea câte unul să spună” hai domne, ca uite, nu am făcut decât două articole”, de parcă aveam plan la numărul de articole și nu conta dacă sau cum este clarificat aspectul sau, conținutul forma statutului.
  6. Au lipsit unii din cei care au facut propuneri, unii neinteresați cu adevărat, alții neanunțați. Când am solicitat să fie anunțați toți, cei din DRPCVP m-au întrebat de unde știu eu că nu au fost anunțați, dar nu au probat că ar fi trimis mail (măcar ca cel din 16.08, semnat de o persoană fără nume) prin care să îi cheme pe toți cei interesați, dar au spus că ușile sunt deschise și poate să participe oricine. Păi da, probabil că ar fi bine să invităm și câțiva aurolaci de pe stradă, ca să fie prezența mai stufoasă și să ne lăudăm că am avut asistență. Se pare că nu interesează prea mult ca acest statut să capete o formă coerentă, clară, concisă, neinterpretabilă, legală, pentru că mustește de definiții lipsite de sens, susținere juridică, unele fiind chiar ilegale.
  7. Am încercat să pun în discuție  unele din aceste probleme, cum ar fi cele privind relațiile dintre militari și instituția angajatoare, problema statutului juridic, social și profesional, nici unul din ele definite măcar, dar să mai fie și clarificate în statut, dar după discuții îndelungate, unele cu nervi, subiectele au rămas în coadă de pește, asociațiile, mai precis cei care au sesizat neregulile fiind ”rugate” să vină cu propuneri concrete, că MApN nu are soluții.
  8. Am mai ridicat problema militarilor rezerviști care provin din funcționarii publici din MAI sau alte structuri solicitând atât justificarea acestei treceri de la funcționar public la militar doar pe perioada rezervei cât și a bazei legale a aceste schimbări de statut, dar nu s-a găsit un răspuns, primind ridicări din umeri.
  9. A mai fost abordat art 5(6) care acordă secretarilor de stat drepturile materiale ale generalilor. Am întrebat ce caută această prevedere, care se referă la secretarii de stat, în statutul cadrelor militare. Am solicitat ca acest articol să fie discutat în duplex, cu art 136 care acordă generalilor ”insigna” de secretar de stat, fără nici un fel de alte drepturi, dar fără a preciza dacă măcat statutul juridic este modificat sau nu. Am mai întrebat DE CE să primească politrucii din minister drepturile materiale ale generalilor? Nu a răspuns nimeni din minister, dar le-a luat apărarea cineva de la SIE care plângea de mila secretarilor de stat, săracii de ei, că nu au mașini de serviciu. Asta rămăsese problema cea mai dureroasă a cadrelor militare, drepturile bieților secretari de stat care probabil voiau să primească și norma de hrană, și drepturile de echipare și, de ce nu, uniforme de general.

În concluzie, primele două zile de dezbateri (ar fi trebuit să fie de lucru, dar era imposibil de lucrat cu genunchii la gură), au fost dezbătute 10-12 articole din care cele mai importante neclarificate, unele au rămas neschimbate iar altele cu modificări de formă, nu de conținut.

Au ramas încă neelucidate aspectele privind tipul de raporturi în care se gaseste cadrul militar cu institutia, cadrul legal al transformării functionarului public cu statut special din ministerele de forță  în cadre militare în rezervă, oportunitatea introducerii art. 5(6) privind secretarii de stat, oportunitatea transformarii militarului în funcționar public sau includerii acestuia in aceasta categorie. Fără clarificarea la nivel ministerial si interministerial a acestor aspecte care depășesc puterea de decizie a participantilor la dezbatere, continuarea discuțiilor este practic imposibilă, pentru că  în armată, răniții nu se lasă în urmă, deci nu se pot lăsa aceste aspecte și merge mai departe, căci nu se rezolvă singure și multe din cele ce vor urma, drepturi, îndatoriri, derivă din clarificarea statutului juridic, social și profesional al cadrelor militare.

De neacsum

10 comentarii la „Dezbaterea pe marginea statutului, primii paşi”
  1. Sa nu transforme primii pași in pierduți, dupa cum a decurs atmosfera si se pare ca in vreo 2 sau 3 ani de dezbateri se va ajunge la un proiect final sau aproape final!!!😂😂 Asa se intampla in sezonul murăturilor si a tulburelului, multi nu au timp de analize si dezbateri!!!!!

  2. O dezbatere, cu argumente, trebuie materializată punct cu punct și fiecare subiect (propunere) să fie acceptat sau respins, tot cu argumente. Asta necesită efort, cuprindere și nederobare de la principiile unitare care guvernează tot ce înseamnă militar. Oameni cu experiență, juriști, istorici, cadre militare cu vechi state, plus voință, claritate, logistica și timpul aferent dezbaterii, practic o organizare responsabilă și seriozitate. Ce se întâmplă de fapt cu acest proiect de statut? Ceea ce spune dl.Neacșu, participant direct. O mimare a consultării, abordări de formă și vag în conținut, o excludere a propunerilor care „se abat” justificat de la o linie trasată, lipsa de răspunsuri la întrebări cu argumente. Ce se vrea totuși cu aceste consultări?

  3. Nu se va modifica nimic, iar o vor freca 2-3 ani, daca nu se rezolva treaba pentru secretarii de stat, asta e miza nu activii sau rezerviștii, li se rupe la toti!!!!!!

  4. Nu se va modifica nimic, iar o vor freca 2-3 ani, daca nu se rezolva treaba pentru secretarii de stat, asta e miza nu activii sau rezerviștii, li se rupe la toti!!!!!!

  5. POVEȘTI DE VIAȚĂ 55. Au plecat iubirile noastre de peste vară, berzele. Maiestuoase, zvelte, strecurându-ne primăvara liniștea unei frumoase veri promise. Cu trudă și-au reparat cuiburile de deasupra lumii, au scos puii și au trudit să-i crească, i-au învățat să zboare și i-au luat în marea încercare peste mări. Noi am rămas cu regretul unei iubiri de-o vară, ca în viață. Ele berzele, unite numai cu un singur soț, până la sfârșit, au plecat și noi am rămas în aceeași mocirlă politică plină de șerpi și șobolani, himere și prostie, minciună și tristețe. Ne-au plecat berzele și odată cu ele și speranțele noastre de a trece printr-o iarnă ce se anunță fără pic de soare.

  6. @Geofreeland,
    Faptul ca pkeaca berzeze nu e o drama. Drama va fi cand nu vor mai veni si isi vor cauta alta tara, pentru ca la noi nu vor mai fi lacuri, valti, canale sau campuri agricole, asa vum ursii pleaca pentru ca nu mai sunt paduri. Si asa cum ursii sunt impuscati pentru ramasi fara hrana si adapost sunt nevoiti sa isi ia copii si sa se transforme in aurolaci, tomberonisti sau hăumleși, va veni vremea cand berzele, ciocarliile, privighetorile, vor fi impuscate pentru ca nu aduc venituri tarii, sunt paraziti soviali care se mai si gainateaza pe jipurile alesilor. Sper ca bietele pasari sa fie suficient de intelepte si sa paraseasca o tara in decompunere plina de viermi care se mananca intre ei. Da, berzele vin si pleaca, iti poti inca intoarce ceasul dupa elr, dar viata noastra trece pe nesimtite, nivi nu stii cand ai plecat sau iti vibe randul sa pleci pe nestiute, si nu va vedea nimeni ca cuibul tau e gol. Anul acesta au venit ca in fiecare an niste berze in cuibul de la capul satului. Le urmaresc de ani de zile si ma bucur cand le vad. In fiecare an fac cate 2 3 pui, ma si mir ca au loc in cuib. Anul asta, dupa 2 saptamani de la intoarcere nu mai erau acolo. Am asteptat si ma uitam mereu apoi m am gandit ca au fost impuscate de vreun vanator incepator care invata sa traga cu pusca. Dupa aprodpe 2 luni, au aparut 2 berze, altele cred, poate puii altor berze, care au vazut cuibul gol si s au gandit sa vina la anul acolo. Sper sa vina, dar anul asta cuibul a fost gol. Cel putin o persoana a observat ca batranele berze nu mai sunt, au plecat si nu mai vin. Trece viata…

  7. O mare porcărie din Constituție e că bogățiile naturale ale solului și subsolului sunt ale statului. Sanchi, a cetățenilor ei. Dar statul, statul ăsta, e gestionat de politruci aleși sau impuși, și ei, în numele puterii statale, le vând altora. De ce? De proști ce suntem, au murit generații de trăitori, unii prin războaie, să apere pământul țării, adică locul unde ei viețuiesc. Acum, alții ne cumoără pământul, cum au făcut evreii, cumpărând pământul palestinienilor și și-au făcut un stat. Noi vindem pământul țării, sa nu îl mai putem călca, adică să fim chiriași cât încă mai suntem, de jure, nu de facto, un stat.

Comentariile sunt închise.