Turneul de la Madrid
Despre patricieni tinerii de zi nu prea au auzit, ca noțiune, dar cunosc ”fenomenul”. Dacă le spui că pe vremuri patricienii locuiau în palate, erau ”venerați” și se bucurau de toate drepturile, că își făceau legile cum voiau și aveau drept de viață și de moarte asupra ”sclavilor”, sunt gata să îți dea exemple din viața de zi cu zi și să spună că nimic nu s-a schimbat în 2000 de ani.
Și termenul ”apatrid” este oarecum necunoscut multor tineri, dar dacă le spui că sunt oameni fără țară, oropsiți oriunde ar trăi sau oriunde s-ar duce, nerecunoscuți, pe care niciun drapel nu îi reprezintă, sunt convins din nou vor spune că sunt familiarizați cu astfel de …cazuri, dar nu știau că se numesc așa.
E greu de crezut că după 2000 de ani de democrație se mai poate vorbi despre astfel de cazuri, dar nu numai că se vorbește ci chiar se accentuează în cele mai diverse și neașteptate domenii.
Zilele astea între două meciuri de fotbal am urmărit și câteva meciuri de tenis din turneul de la Madrid. Și la un moment dat am dat de un meci între două jucătoare care după nume păreau să fie conaționale. Era vorba de meciul dintre Ekaterina Alexandrova și Amanda Anisimova. Urmărind meciul am constat la un momen dat că deși numele de familie indica origine slavă, una era .. americancă, e vorba de Anisimova, căci în dreptul numelui ei era afișat drapelul SUA. Probabil jucase la loteria vizelor și câștigase. Vorba unui clasic în viață a avut noroc.
În dreptul Ekaterinei Alexandrova însă, deși este și ea cetățean al unei țări nu era trecut nimic, niciun drapel, niciun simbol, nimic. Culmea culmilor, prin venele amândurora curge același sânge rusesc, ambele au părinți ruși dar una dintre ele a devenit patrician, prin schimbarea de direcție, în vreme ce cealaltă a devenit apatridă, pentru că lumea sportivă nu vrea să îi recunoască dreptul de reprezentare. Ce vina are Alexandrova, cine i-a luat dreptul de a-și reprezenta țara, cine i-a confiscat drepturile cetățenești ? Naziștii acum 80 de ani i-au obligat pe evrei să poarte o stea galbenă la reverul hainei pentru ca lumea să îi vadă, să ii stigmatizeze, să se ferească de ai, să îi izoleze. Astăzi am evoluat, stigmatizarea se manifestă prin retragerea dreptului de a purta însemnele naționale. Efectul e același. Te uiți pe tabela de scor și vezi un nume fără însemnele naționale: ”CINE E AIA? DE UNDE VINE? A, E FĂRĂ ȚARĂ, E CLAR. HUOOO!! Suntem în anul de grație 2022, acest lucru se întâmplă într-o competiție SPORTIVĂ.
Turneul de la București
București anul de grație sau cum spun unii, ”dominus anus” 2022. Și aici are loc un turneu, și mai sportiv, între magistrați și aleși. Numai că cele două echipe se întrec în… favoruri. Ieri, 05.05.2022, CCR a decis că eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor este neconstituțională. Se aștepta cineva la altă decizie? Înseamnă că nu trăiește în România și nu a auzit de patricieni. Nici nu mai contează motivarea ”sentinței”. Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat, ”nimeni nu e mai presus de lege”:
Dar, pentru că vorbim de meciuri sportive, nici politicienii nu se lasă mai prejos. Pentru a nu le rămâne datori magistraților au și ei grijă de veniturile acestora printr-un proiect de lege care dacă va fi cumva contestat la CCR va avea aceeași soartă.
Tot ieri a apărut pe pagina guvernului un proiect de hotărâre de guvern prin care magistrații sunt ”despagubiți” în caz că suferă oarece vătămări pe timpul sau ”din cauza” desfășurării meseriei de magistrat. Iar aici intră orice pagube, cât de mici, dar plătite cu sume maxime.
Iată câteva din prevederile proiectului:
- Art. 1 – Judecătorii și procurorii beneficiază, în condiţiile prezentei hotărâri, de despăgubiri acordate din fonduri bugetare pentru situaţia în care viaţa, integritatea corporală, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
- (3) Despăgubirile prevăzute la art.1 se acordă indiferent de momentul la care judecătorul sau procurorul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului de lucru.
- În cazul în care integritatea corporală sau sănătatea judecătorului sau procurorului sunt afectate, despăgubirea acordată va acoperi toate cheltuielile legate de:
- a) asistenţă medicală profilactică, curativă şi recuperatorie efectuată în unităţi sanitare publice sau private din ţară;
- b) cazare şi masă pe perioada spitalizării în unitatea sanitară publică sau privată din ţară în care se acordă asistenţa medicală profilactică, curativă şi recuperatorie;
- c) medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive;
- d) transport dus-întors până la/de la unitatea sanitară publică sau privată din ţară în care se acordă asistenţa medicală profilactică, curativă şi recuperatorie, atât pentru judecătorul sau procurorul care a suferit o afectare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cât şi pentru un însoţitor al acestuia.
- (2) În situaţia în care judecătorul sau procurorul care a suferit o afectare a integrităţii corporale sau a sănătății, nu poate fi tratat în unităţi sanitare publice sau private din ţară, în baza unui referat de evaluare a stării de sănătate a acestuia, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau ministrul apărării naţionale, după caz, poate aproba, prin ordin sau decizie, acordarea de despăgubiri care să acopere toate cheltuielile legate de situaţiile prevăzute la alin. (1), realizate în unităţi sanitare din străinătate.
- În afara despăgubirii prevăzute la art.4, judecătorii și procurorii au dreptul şi la acordarea unei compensații, acordată integral, o singură dată, fără a afecta alte drepturi, indemnizaţii sau despăgubiri la care este îndreptăţit judecătorul sau procurorul. Cuantumul compensaţiei se stabileşte în limita a a 15.000 de euro, în funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, de urmările fizice şi psihologice ale faptei şi împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârşită.
- (1) În situația producerii decesului judecătorului sau procurorului, se acordă o despăgubire în sumă egală cu indemnizaţia brută de care magistratul a beneficiat în ultima lună de dinaintea producerii evenimentului înmulțită cu numărul de luni în care ar fi beneficiat de această indemnizaţie, de la data decesului până la pensionare, dar nu mai mică de 50000 de euro, calculată în lei la cursul stabilit de Banca Naţională a României, la data plăţii.
- Despăgubirile acordate în baza prezentei hotărâri nu se impozitează.
- Prevederile prezentei hotărâri se aplică şi judecătorilor și procurorilor pensionați, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în sensul dispoziţiilor art.87 din Legea nr.303/2004, precum şi magistraţilor-asistenţi, în activitate sau pensionari.
Ei, nu e așa că bieții magistrați, posesori ai unor salarii și pensii de la 25000 lei în sus aveau nevoie de aceste compensații ? Nu e așa că este o simplă coincidență că aceste binefaceri apar exact în ziua în care aceștia ”constată” că eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor este neconstituțională? Doamne ce ”meci” aprig este între … patricieni.
Și pentru că avem și noi apatrizii noștri, iată un exemplu: o femeie din Vrancea a fost plimbată timp de nouă ore cu ambulanța între spitalele din Focșani și Adjud. Motivul? Un spital o diagnostica purtătoare de covrig, altul nu și uite așa își declinau.. competența în timp ce femeia nu mai putea respira. Credeți că a interesat pe cineva cum se simțea acea femeie, sau ce spunea Hipocrate despre asta? Da de unde? Pe ei îi interesau protocoalele lui Arafat. Apatridul poate să moară pe drum, ei erau acoperiți de protocoale iar de plătit nu plătea nimeni, pentru că … pacienta nu era magistrat.
După cum evoluează însă lucrurile, este posibil ca în curând cei care mai poartă sânge rămânesc să se trezească fără … drept de reprezentare. Vor conta doar cei care au jurat pe alte drapele.
No comment. „Politicienii”, popor ales, au hotărât: pacea (mișmașul) între puterile în stat, între legislativ, executiv și justiție. A patra, presa, deja e cumpărată sau cu pumnu-n gură. De fapt, un fel de diktatură mâzgălită democratic. Vin vremuri tulburi, de forță și oprimare a celor furnici, cetățenii, care le permit să le împartă dările la stat pentru „ei”. Pensiile și avantajele „nesimțit” de nesimțite contrastează cu „galoșul” și WC-ul din curte.
Cand politicul, administratia locala, decid totul inclusiv ce ” buticuri” te servesc, ce produse ai voie sa cumperi, ce medicamente sa inghiti, ce echipe promoveaza sau castiga meciuri, cine conduce spitalele, federatiile sportive, ce masina sa cumperi, in ce culoare trebuie vopsite gardul sau casa ta pentru a nu strica „feng-shiu” ul strazii, la ce ora sa iesi din casa pentru a-ti face cumparaturile, ce spectacole trebuie sa urmaresti, ce programe trebuie sa vezi la tv, cand viata ta privata este privita pe ecrane de slujbasi imparatesti pentru a ” te proteja” de atacuri cibernetice, cand convorbirile tale telefonice sunt ascultate, inregistrate/inchise/blocate/ dirijate, cand situatiata medicala este pusa la dispozitia industriei farmaceutice pentru a sti nu cum sa te faca bine ci ce ” vaccinuri” sa produca pentru a te ” inrola” in masa de manevra, a spune ca asta e democratie este o dovada de inconstienta, este egal cu sinuciderea. Si totusi se intampla.
POVEȘTI DE VIAȚĂ 56. Tanti Aurica are 86 de ani și o pensie, i-o făcură ăștia, de 1000 de lei. Curentul, butelia și niscaiva „nasturi” adică medicamente, pâinea, mai ceva carne, orez, ulei, „zacăr”, cartofi, morcovi si ceapă, plus altele, fac vreo 800 de lei pe puțin și trăiește din pensie în pensie cu ce mai are prin curte, pătrunjel,leuștean, un dovlecel și ștevie. A crescut 4 copii, cu două capre și porc, cu bărbatul salahor la căi ferate, acum dus, și ea muncind la CAP, la grădină. Numai ea știe cum, ăi mari îi creșteau pe ăi mici și din leafa tatălui îi îmbrăcau. Copiii azi, la casele lor prin țară cu copiii lor. Așa i-a dus industrializarea. Prin țară unde s-au oploșit cu apartamentele de la stat. Mai vin, câteodată, nu toți, pe rând, din ce în ce mai rar, și ei pensionari de-acum,și e sărbătoarea sufletului ei, văzându-i cum erau copii. Pe nepoți îi mai încurcă să-i strige, „miei” în bătătură. Vin, se bucură și pleacă. Tanti Aurica rămâne singură, merge la cimitir, își târăște ciomagul-baston și spune pe uliță, semn că încă e vie, că au bucurat-o copiii. Apoi, seara, o prind gândurile, mai are o sută de lei și mai sunt 14 zile pân’ la pensie. Își face cruce după rugăciunea la icoană și dimineața se bucură că mai vede. Azi, au venit ăia de la Primărie să-i spună că nu a plătit impozitul pe casă și curte. Le-a spus că la pensie. Le-aruncat la cele trei găini niște resturi de pâine uscată și niște iarbă. Apoi, a luat sapa, cum a putut, chircit, să plivească buruianul. Să stie lumea că a muncit o viață.
Și, abia recent, Predoiu le-a mărit retribuțiile cu 25 %.
Asemenea tupeu porcesc, mai rar.
Cred c-ar fi cazul destituirii tuturor magistraților, înlocuirea lor fiind absolut necesară cu o altă generație, cu mai mult bun simț!
Patricienii au fost la început casta elită în Roma antică. În timpurile vechiului Imperiu Roman, termenul patrician era un titlu specific dat unui înalt oficial de curte.
Patricienii erau proprietari de pămînt,dispuneau de drepturi politice depline și formau masa cetățenilor,numită Poporul Roman (populus romanus.) În primele zile ale Republicii Romane, patricienii au format un grup dominant ereditar înăuntrul Senatului. Patricienii pretindeau că erau capabili să-și urmărească linia familiană până la membrii inițiali ai Senatului roman. Toate magistraturile erau interzise non-patricienilor, care erau cunoscuți ca plebei. Statutul patrician era moștenit, iar intermariajul dintre patricieni și plebei era interzis. De asemenea, și comerțul între cele două părți era interzis. Parlamentarii si magistratii din România de azi sunt clasa privelegiata a vechilor patricieni si restul cetatenilor din aceasta tara repreprezinta plebea!!!!! Ultima categorie de cetateni in acest stat, adica sclavii sunt de fapt rezervistii si in retragere care traiesc din mila patricienilor, adica a parlamentarilor si a magistratilor!!!! Oare credeți ca s-a schimbat in prezent in România ceva fata de cum era in Antica Roma????
Domnilor,
Magistratii, „pentru situaţia în care viaţa, integritatea corporală, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea”, daca vor despagubiri, au la indemana ca orice om o serie de firme de asigurare cu fel de fel de produse care raspund intocmai situatiilor de mai sus, ba si mai bine. Sa-si faca asigurare.
Dupa ce s-a intamplat si unde s-a ajuns cu pensiile speciale pentru magistrati, .. nu este greu sa ne imaginam unde vor ajunge unii Pro… si Jude.. cu o asemenea „pleasca pe capul lor”
Statul de drept înseamnă respectarea legilor și a Constituției României. „Nimeni nu e mai presus de lege”. Legea o face Parlamentul, ales politic. Legea „nesimțirii” pensiilor magistraților o face politicul prin parlamentarii aleși. E simplu, prin „mituirea” magistraților, justiția e la cheremul politicului, nicidecum independentă. La o adică devine șantajabilă. De fapt, e o trecere la implementarea noii justiții ordonate de bruxellezi peste Constituția țării și în motivări de hotărâri se vor invoca precedentele acestora. Acel „nimeni” care nu e deasupra legii suntem noi, nu „ei”, adică noi, cetățenii pe care justiția nu-i mai servește, dimpotrivă, aplicând peste Constituție. De ce? Pentru că a modifica o constituție trebuie referendum, în dezbatere și la vedere, ori așa se intră pe ușa din dos. Adică „verde” la corupție impunabilă, ce altceva? Și când te gândești că acești „nimeni” muncesc pentru pentru salariile și pensiile lor că doar nu le plătesc bruxellezii. Și à propos, dacă tot ne acuză alții de corupție, câți bani aduc magistrații țării? Ei nu produc sau cheltuie „să dăm frumos” la veșnicul MCV pe care ei nu vor a-l elimina?
@Geofreeland,
Tare imi e teama ca relatia politic-justitie e una incontrolabila. La nivel macro, sistemic, se sprijina unii pe altii, isi fac „cadouri”, isi acorda recompense, si exista tot interesul ca relatia sa ramana la fel, dar va veni un moment cand unii vor cere mai mult decat pot oferi ceilalti si atunci se va sparge buba. Pe de alta parte, exista relatii la nivel de individ relatia nu e una de sprijin reciproc ci de santaj reciproc in care fiecare reprezentant poate fi santajat sau poate santaja, primesc reciproc sarcini de a-i supravehea pe reprezentantii celorlalti, pentru a-i putea folosi la nevoie. Din aceasta cauza, la fiecare grup se promoveaza cei care pot fi folositori in acest santaj cu zambetul pe buze, pentru ca victoriile „faptele bune” se sarbatoresc in colectiv, sunt victorii ale „tagmei”, pe cand pierderile se contabilizeaza individual.