Geolezice -Gânduri de nesomn

26.06.2024 Așa e când nu ai somn. Te ridici din pat, simți că nu mai poți dormi și intri în zi chiar dacă e noapte. Probabil bioritmul îți spune că ești pe plus și bateriile sunt încărcate. Se spune că omul cât trăiește învață. De fapt, învățatul ăsta e limitat la a ști ceva, a afla sau a trece printr-o situație, a dobândi o deprindere, o conduită, a adopta un model. În teorie latinii se refereau la altceva, repetitio mater studiorum est, că repetarea este baza învățării. Ca un absolvent instrumentist al unei școli de muzică care trebuie să exerseze permanent pentru a se menține sau dobândi performanța. Aici e marea problemă că după ani de studiu și obținerea unei licențe absolventul deja titrat nu mai studiază dacă jobul lui social îl transformă rutinier, traiul zilnic îl determină la a nu mai avea timp pentru studiu și în final, pierde contactul cu noul, nu mai evoluează în cunoaștere, devine blazat ajungând la o limită a incompetenței.  Culmea e că vechimea  într-un job conferă un grad de accesibilitate spre funcții de conducere deși deja e depășit profesional de apetența de cunoștințe  a absolvenților mai tineri și în trend cu noile cunoștințe. Auzi la nivel de decizie, pe cine punem șef? Îl punem pe x că e mai vechi și știe.

 

Absolut greșit, experiența, ca timp confruntat cu probleme nu aduce progres, dimpotrivă, reia practici operate, repetate, fără a gestiona soluții noi, adică un fel de radicalism nejustificat în fața unei noi abordări, faci cum îți spun eu! Limita incompetenței e instalată și devine agresivă. Ea face parte de acum exacerbării unui caracter primar latent ca formă de justificare de sine. Câți nu am intalnit astfel de cazuri. E o situație similară cu a vrea să înțelegi noțiuni de fizică cuantică. Din start adopți poziția că ce nu înțeleg nu există.

 

În fizica cuantică se spune că ceva material poate exista simultan în mai multe moduri indiferent de spațiu. Cum am învățat la fizică, demonstrând una din ecuațiile lui Schrödinger, cum că un electron nu gravitează în jurul proton într-o poziție determinată ci există numai probabilitatea de a se afla undeva la un moment dat în acel nor electronic definit de mișcarea sa. Sigur e greu a înțelege, cum spunea un hâtru, înțeleg dar nu pricep, deoarece în timp limita de incompetență e consecința lipsei de studiu permanent, de învățare de cunoștințe noi, stimulând noționalul vehiculat cerebral. Cu vârsta, trăiești din amintirile neuitate, faci caz de evenimente trăite, devii obositor uitând că repeți ceea ce ai mai spus cândva unui interlocutor. Lipsa unui sistem de învățare bazat pe creativitate, pe gândire alternativă, deschisă unor noi idei și soluții, stimulând de la gândirea socratică la cea laterală, complexul de învățare fără redundanțe impuse, constituie principala cauză a inapetenței de cunoaștere alături de un corp profesoral vetust, plictisit și derogat. Nu știu dacă robotica cu inteligență artificială va crea profesori și rigori psihopedagogice noi sau tehnicile de învățare vor evolua prin transfer direct pe cipuri cerebrale încât timpul și cantitatea de cunoștințe va realiza un boom informațional  suficient și programat oamenilor destinați unor funcții sociale.

 

Cert e că lumea se schimbă și ne-a depășit capacitatea de înțelegere încât, practic temători de un viitor încă neștiut ne cantonăm în conservatorismul scolastic al trecutului. Pe vremea mea…Nimeni nu e de vină, e o evoluție, sigur cu excese colaterale, mascând un adevăr crud de a abate atenția de la un început de control al speciei umane până acum supusă hazardului, liberului arbitru, cu porniri atavice dintr-o lume a necuvântătoarelor. Invocarea sănătății planetei e o blasfemie, nu planeta e bolnavă ci mințile unora care se vor a-L înlocui pe Dumnezeu, cu o mlaștină în suflet. Niciodată biocâmpul de informații indestructibil al omului nu va pieri pentru că energia lui autoîntreținută va face parte ca aport la conștiința universală transferabilă noilor generații cum se și întâmplă. Copiii sunt mai frumoși, estetic proporționali după regula lui da Vinci, au deja cunoștințe și abilități la vârste mici uimindu-i pe părinți, toate împrumutate încă dinainte de naștere începând cu prima funcție cerebrală.

 

Viitorul ne copleșește înțelegerea și cred că optimismul poate intra pe fereastră numai privind cerul senin, albastru.