28.07.2004
De ce să nu recunoaștem că sub regimul Ceaușescu românii aveau un sentiment de mândrie adevărată și eram cunoscuți în lume. Vizitele de stat și relațiile comerciale, definirea unor principii juste de politică externă, dezvoltarea tuturor ramurilor economice și ocuparea forței de muncă a țării, nivelul învățământului și educației, valorificarea resurselor interne, dezvoltarea ofertei de export a producției industriale, agricole și de servicii, instruirea și pregătirea studenților din alte țări și aș continua la nesfârșit cu multe alte lucruri săvârșite de noi, ca cetățeni și țară, încât după lovitura de stat orchestrată din afară vedem ce am ajuns după 35 de ani.
Numai cei care am trăit atunci putem face comparația reală a două lumi, între o lume într-un stat suveran și unul condus, sau mai bine zis exploatat de forțe externe sub un fals steag al unei libertăți de a accepta jefuirea unui popor. Până și sentimentul de mândrie națională ne-a fost interzis fiind înlocuit de condiția obedienței față de străini care fac ce vor mimându-ne că deciziile ca stat ne aparțin.
Noi nu mai avem dreptul la opinie în raport cu alte state iar oamenii noștri politici sunt agreați și impuși forțat în instituțiile statale, președinție, guvern, parlament, partide cu sprijinul unei justiții aservite intereselor străine. Totul a ajuns o umilință extremă, de manual clasic de asasinat economico-financiar al unui stat cucerit fără război.
Ce mândrie să mai avem? Exportăm forță de muncă, tineri fără viitor în propria țară, școlim studenți pentru a emigra în afară, suntem piața de import a alimentelor când suntem împiedicați să ne-o producem singuri și în suficiență, suntem șantajați și acuzați până la umilință de accederea în Schengen, de respectarea propriei Constituții, de revendicarea dreptului suveran al valorificării resurselor, până și pentru o istorie de în războaie între și cu mari imperii.
Plătim cu vârf și îndesat mândria de a fi români. Cam asta e. Pentru că nu am jefuit alte țări niciodată, pentru că am trăit și am rezistat sub săbiile altora, pentru că am demonstrat forța unei nații când a avut un conducător patriot. Am văzut nevoia de mândrie la campionatul european de fotbal indiferent de jocul unei echipe naționale cu noroc ci pentru prilejul de neacuzat al manifestării al nevoii de mândrie națională mascat sub forma susținerii ca fani ai sportivilor. Așa cum am strâns pumnii de emoție ca minunea de Popovici să ne câștige un titlu olimpic. Toți am simțit această nevoie care mocnește în noi de atâția ani.
E timpul să ne revenim, să exprimăm elegant și diplomatic o vehemență în negocierile față de impunerile unui vest pentru noi, sălbatic, să ne maturizăm clasa politică prin interes național și nu personal dezavuând mita și corupția altora, dubla măsură și aranjamentele terților. Trăim într-o etapă a dezamăgirii, practic a unei dezarmări în fața străinilor de neam, a negării evidenței printr-o iluzorie minciună a unui viitor globalist adică desființându-ne experimental ca într-un laborator prin noua formă de neocolonialism modern. Azi, mândria de apartenență la neam e umbrită de forțarea acceptată de a învăța istoria altora, de a ne nega înaintașii eroi, de a ne fi vinovați pentru fapte istorice inventate sau deturnate cu sârg, pas cu pas cum ne pregătea unul.
E momentul trezirii, că tot cântăm din rărunchi aiurea și degeaba „deșteaptă-te române” și noi încă nu ne trezim din „somnul cel de moarte” al patriei.
 |
|
Parcurgând citind acest articol,cuvînt cu cuvânt,mi-am dat seama ca este scris din suflet,de un OM care își iubește Patria mai presus de orice! Cu cît intri în profunzimea articolului,îți dai seama,ca este scris în același timp cu regret și durere în suflet ca evenimentele ce au purces după Marea Lovitura de Stat(MLS) din ziua de 22.12.’89,au fost cele mai negre din istoria unui popor millenar,unde jaful a fost OZT,unde tot ce s-a construit de după război,marile edificii etc,au dispărut ca prin minune,parcă nici nu ar fi fost.
Ar fi multe de spus,dar nu vreau sa plictisesc,sau sa transform un comentariu,mai stufos ca art.însusi.Felicitări autorului și gazde noastre,@neacșum,ca fără acordul d.lui nu am fi putut asterne aici aceste rânduri pline de durere și totodată de luare aminte!
Am vazut azi doi sportivi romani cu lacrimi in ochi cand s a intonat imnul national la decernarea medaliei de aur la Olimpiada. Nu erau lacrimi de bucurie ca castigasera medalia de aur, nici ca vor primi o masina de lux de la Tiriac. Pot baga mana in foc, ca aveau lacrimi in ochi pentru ca imnul era intonat datorita lor, erau mandri ca au pus inmul national deasupra celorlalti participanti. Acest sentiment de mandrie le a adus lacrimi in loc si face mai mult decat toate premiile si recompensele. Asa ceva nu se uita, aceste lacrimi nu se sterg de pe obraz, nu au pret.
O țară condusă de ticăloși, lingușitori ai străinilor, trădători de ultimă speță, au secătuit România de bogățiile solului și a subsolului, timp de 35 de ani!
Au format partide care înseamnă,, găști de tâlhari „, care au doar interese de grup,dornici înavuțire peste noapte, semianalfabeți cu doctorate.
Nici un președinte din 22 decembrie 1989,nu a a reprezentat România cu demnitate ,în fața străinilor, ci au luat poziția,, ghiocelului” ,a slugoiului obidit.
Rușine tuturor acestor hahalere!
Bună ziua.
Aveți dreptate problemele României sunt profunde și nu se rezolvă cu lamentări și comentarii, ci doar cu implicarea fiecăruia dintre noi.
Domnul general Tomescu pune degetul pe rană și arată realitatea.
Dânsul a ales să se implice și face parte dintre persoanele din conducerea ONG Renașterea României, care îl sprijină la președinție pe Mircea Geoană. Apreciez că fiecare dintre noi are această datorie de a acționa în sensul bun, prin alegerea unor oameni dovediți competenți în conducerea țării care să pună sistemul de apărare și ordine publică într-o poziție în care nu se mai află de peste 20 ani, cu părere de rău.
Mai jos dovada
https://m.defenseromania.ro/rabufnirea-gen-tomescu-armata-a-ajuns-batjocura-clasei-politice-daca-rusul-se-indrepta-spre-galati-si-avem-ordin-sa-sarim-pe-el-militarii-vor-intreba-cu-ce_629678.html