Una caldă, una rece

 Voi aborda două subiecte aparent fără legătură unul cu altul, exceptând faptul că este vorba despre militari.

După 45 de ani

Primul se referă la revederea promoției ‘79 a Școlii Militare de Ofițeri Activi ”Nicolae Bălcescu Sibiu„ . Activitatea s-a desfășurat la Sibiu, în localul actualei Academii a Forțelor Terestre, masa  și dansul au avut loc la localul ”DOBRUN”,ca și acum 5 ani. Nu o să intru în amănunte care nu sunt interesante pentru cei din afara promoției sau sunt deja cunoscute pentru participanți. Menționez însă faptul că deși anul 1979  este în topul promoțiilor ca efective, probabil printre primele 3 cele mai numeroase promoții, iar unii zic că nu doar ca afective, deoarece în anul absolvirii, promoția a participat la Festivalul Național Cântarea României cu fața națională cu -sper să nu greșesc- 3 formații toate fiind laureate, prezența la aniversare  a fost foarte subțire, doar 111 din 383.

Chiar dacă unii vor cârmi din nas și vor spune că pomenesc cu mândrie un eveniment ”ceaușist”, cum au fost și spartachiadele și alte evenimente cultural-sportive, indiferent cine le-a organizat, rezultatele rămân deosebite. Unele lucruri făcute în perioada socialistă se încăpățânează să reziste, nu toate pot să dispară așa din senin, ca flota, industria de armament, combinatele, etc. Așadar participarea promoției la acel eveniment și cucerirea medaliilor  nu e de ici de colo, și cred că este un rezultat unic în toată istoria… armatei române. Asta arată faptul că printre absolvenții promoției au fost și oameni talentați, înzestrați cu talent artistic, nu doar foarte buni ofițeri.

Cineva îmi spunea că dacă în 89, promoția lua comanda armatei,  România nu ar fi ajuns unde este acuma. Asta e cert, întrebarea este unde ar fi ajuns…promoția????? Dar să trec peste supoziții. Evenimentul a avut loc pe data de 21.09.2024 și a fost, așa cum era și normal, un prilej de bucurie pentru toți participanții. Numărul mic de participanți se datorează mai multor factori, printre care: decese, boli, lipsa de comunicare, alte evenimente, sau absența din țară. Eu personal am încercat să contactez cât mai mulți colegi de pluton și din 27 abia am fost 5. Alți 10 anunțați nu au putut veni din motive medicale sau angrenați în alte activități. Vorba lui Dem Rădulescu, ”puțin, foarte puțin!„ Dar cei mai mulți parcă au dispărut în ceață, nu știe nimeni de ei.

Nu știu care este situația în alte plutoane, dar nu e bine. Este adevărat, nu toți își amintesc, poate, cu plăcere de anii de școală, or fi și din ăia ca Dulapul printre noi, cine știe. Apropo de Dulap, ca fapt divers, cu această ocazie am aflat că unul din colegi a ratat șansa să ajungă președinte. A recunoscut singur că a dat cu piciorul unei partide ”foarte reușite” cu o fată, Getuța căsătorindu-se cu alta care l-a ”pus la cazne” din secunda doi. Ghinion, ar spune Dulapul. Da, ghinionul unuia, norocul altuia.

Revenind la eveniment, mulți au rămas impresionați de condițiile de cazare și pregătire a tinerilor ”manageri”, pentru că se știe, după 3 ani de Academie, tinerii și tinerele obțin diploma de manager, calitatea de ofițer o obțin după alte câteva luni la Făgăraș. Practic pregătirea lor militară nu are mai mult de un an. Dar acesta este un alt subiect, nu îl abordez aici. Spuneam că condițiile de cazare, hrănire, pregătire sunt altele decât cele de acum 45 de ani și mulți ar fi vrut să le aibă și ei la fel. Poate au dreptate, dar poate nu. Mă gândesc că dacă am fi dormit și noi câte doi în cameră, astăzi nu am mai fi dorit să ne întîlnim decât cu colegul respectiv, căci viața noastră și amintirile din armată  s-ar fi rezumat la o singură persoană. Slavă Domnului, am fost mai mulți iar condițiile respective  ne-au apropiat ne-au  făcut să apreciem și să dorim traiul în colectivitate, nu ”socializarea” pe mobil sau ”war of tanks” pe calculator. Nu voi mai spune multe, decât că a fost o întâlnire plăcută, chiar dacă nu mai țineam minte numele unora din cei cu care ne strângeam în brate. Mulțumesc personal organizatorilor  Dorel Grama și Ștefan Tudosie.

Una rece  

Cea rece, vine, după cum era de așteptat, de la clasa politică. După întâlnirile (”fructuoase” pentru această clasă repetentă ”in integrum”) avute cu reprezentanții asociațiilor (cele care mai mișcă pe ici pe colo), după 5 proiecte de amendare, OUG-uri, legi și ”depanări” ale unor prevederi ale  legii pensiilor militare, căruța s-a împotmolit. Ultimele oferte erau un proiect înaintat de doamna Pauliuc și/sau un proiect comun al PSD/PNL care să înlăture „toate inechițățile” existente în legea pensiilor militare,  deși modifică un singur articol, fără să specifice cum și ce anume, căci legea conține mai multe articole care grefează pensiile după interesele legiuitorului sau specialiștilor la diferite momente sociale sau politice. Iar acuma vin domnii din PNL în criză de voturi și ne spun că, cu un singur articol, repară tot. Închipuiți-vă un om lovit de tren, care nu mai are niciun oscior întreg, intră în operație la medicul oftalmolog să îi repare deviația de sept, iar acesta după operație îl externează  spunând că l-a vindecat, fără să țină cont de celelalte oase rupte.  Cam așa pretind acuma atât cei din PSD cât și cei din PNL că vor face cu pensiile militare și se mai și încaieră între ei, care să repare deviația de sept pretinzând că ne fac deplin sănătoși.

Deci după promisiuni, termene, avize  anunțate și .. aproape respectate, ne trezim că de fapt avizele sunt tot așa, unul alb, altul negru, dar cele negre sunt mai decisive. Degeaba au vorbit unii prin diferite consilii, Consiliul Legislativ e aproape hotărâtor. Și să nu uităm că urmează discuțiile în comisii, iar cea pentru Muncă din Camera Deputaților unde patronează prietenul militarilor Solomon, va fi ultima. Nu cred că se mai îndoiește cineva acuma, că PSD ul va pune frână proiectelor PNL și viceversa, iar aceasta nu este o noutate, este o strategie stabilită de la bun început, căci pe domnii din cele două clanuri, Clanul Ciu și Clanul Cio, nu îi interesează cu adevărat soarta pensiilor militarilor, ci SĂ NU CUMVA SĂ CÂȘTIGE CELĂLALT CLAN  VOTURILE MILITARILOR. Dacă mai are cineva un dubiu, să urmărească atent jocul în continuare, căci și așa nu are ce face. Și, colac peste pupăză, se pare că s-a rupt lanțul de iubirea, sau oiștea între…atelaje, că se pare că nu au căzut încă la pace pe legea Iohannis propusă de PNL, adică de a-l lăsa pe Iohannis să candideze la Senat pe listele PNL. Aici e buba mare și doare, nu pensiile militarilor. Partea interesantă este că Ciucă nu realizează că indiferent ce se va întâmpla, că Iohannis va candida sau nu pe listele PNL, că va ajunge sau nu senator, poziția lui în PNL va fi istorie, pentru că :

1. Dacă Iohannis va fi senator, va fi și șeful Senatului și Ciucă nu va mai fi șef de partid, fie că va ajunge președinte și va fi obligat să își dea demisia, fie că nu va ajunge și va fi dat jos sau forțat să demisioneze tocmai pentru că nu a ajuns. Deci Ciucă își va lua adio de la președinția partidului și culmea culmilor este că se luptă serios pentru a atinge acest obiectiv;
2. Ciucă nu a fost nici iubit nici dorit în PNL, a fost impus de Iohannis, la propunerea celor care l-au promovat și pe președintele Egiptului și pe al Cehiei, doar au fost colegi de cursuri peste mări și tări, care va spune ca și Iliescu, „revoluție și reformă, eu te-am făcut, eu te distrug!”
3. Iohannis, fie că va ajunge senator fie că nu, va pretinde conducerea partidului și are toate pârghiile să obțină ce vrea, căci are dosarele scumpilor colegi de partid și toate informațiile de care are nevoie pentru a-i ”convinge” că e normal să se întoarcă în fruntea partidului. Numai teama că va ajunge Ciolacu președinte îl mai oprește pe Rareș Bogdan să îi dea deja la gioale lui Ciucă, pregătindu-se să pupe iarăși fundul sasului.
4. Iohannis nu mai poate trăi fără funcție, s-a învățat să primească osanale, cadouri, case, avioane, mașini la scară și la cât este de fudul consideră că trebuie să le aibă pe viață.

Aceste aspecte se cunosc la cele mai înalte niveluri, dar toată lumea tace, ca să nu compromită șansele și așa destul de firave, ca Ciucă să ajungă președinte.

Dar, există un dar oriunde. E posibil ca Ciolacu să accepte până la urmă legea Iohannis și astfel, să se mai ”iubească” puțin cu Ciucă. Dar asta nu înseamnă că se va face ceva pentru militari, căci pensionarii militari sunt ultima grijă a celor două clanuri. Probabil Ciolacu negociază acuma direct cu Iohannis, nu cu PNL-ul soarta sa, căci vrea să rămână la butoane, la primul sau al doilea buton. Din câte se vede,  toată lumea trage în Ciucă. A mai apărut și un site fantomă care, ca și ”Politica Apocalipsei” trage din toate pozițiile în Ciucă, din motive proprii și personale, nu  ideologice. Noua pagină, alimentată de un postac, nu postaș așa cum se pretinde, și-a fixat cățeaua pe Ciucă și trage la foc automat de necaz că nu a ajuns și el general, că de, considera că merită. Unii zic că autorul noilor gloanțe ar fi trăgător plătit de Prostovanul, dar eu nu cred. Chiar dacă pe timpul campaniei postacul apocalipsei s-ar fi pus în slujba unuia și altuia îmbinând ura cu solda, el o face din ”pasiune”. Așadar lupta de clasă se încinge, o să mai urmeze lovituri la vintre căci miza e mare, pe timp de război se dau legi speciale, se rechiziționează bunuri, se mai trimit pe front adversari incomozi, cresc prețurile, înflorește specula, sunt multe oportunități pentru șacali și niciunul din clanuri nu vrea să piardă ocazia.

Așadar dragi pensionari militari, slabe șanse să obțineți ceva, nu vă mai uitați la glezne.