Loading

 

                Se spune că românul s-a născut poet. Nu știu cum s-a născut fiecare, dar până la urmă am devenit toți ”poeți„ în toate domeniile. Avem poeți la conducerea statului, a mininisterelor, a regiilor, întreprinderilor, firmelor, peste tot. Avem atât de mulți încât nu mai avem loc de poeți în schema de încadrare și am ajuns să îi scoatem din listă pe cei mai vechi, eventual decedați, care nu își mai pot apăra locul- vezi Eminescu, Goga, Păunescu- pentru a le face loc în ”corola de minuni a țării”, noilor ”poeți.”

    Pe lângă aptitudinile ”literare” tot românul se pricepe la fotbal și la politică, dar nu pe terenul de joc sau în viața politică, ci pe stradă, la crâșmă, în tramvai, la cafenea, la colt de stradă, sau on line. Bineînțeles televizioniștii nu fac excepție, televiziunea cu ai săi ”specialiști” pe post de realizatori de emisiuni, comentatori, reporteri, invitați, ”influețării”, ca să nu mai pomenesc de zecile de ”analiști” politici, militari, jucători de fotbal, toți dau lecții peste tot. Cel mai mult m-a distrat când am văzut la un moment dat trei vajnici sportivi, Mutu, Alexa și Tamaș, toți cunoscuți pentru activitatea lor  extra sau super ”sportivă” invitați la un post de profil, să vorbească despre soarta fotbalului românesc, moralitate, fair-play. Îți vine să îți bați copii cu moțul de la bască și alta nu. În politică la fel. Vezi la tv pe post de invitați, ”specialiști” aproape numai polticieni cu bube în cap, fie trași pe linie moartă pentru dosare penale, unii chiar condamnați, sau politicieni,  jurnaliști care ”s-au umplut de respect pe piept” cât au activat în domeniu. Și cum conflictul din Ucraina merge înainte, nu puteau lipsi  specialiștii militari, care vin să comenteze cu patos situația armatei și să apere cauza flancului estic al Alianței. Cazurile lui Băsescu, Turcescu, sunt emblematice pentru situațiile expuse mai sus. Cum de mai au curaj să apară în public, nu pot să îmi dau seama, dar insistența cu care vor să se relanseze dovedește că bunul simț este o noțiune necunoscută pentru ei.

    Și pentru că ei au dreptul să vorbească despre tot și toate iar poeții se uită în gura lor, m-am gândit să ”mă dau” și eu cu trotineta.

  1. Încep cu politica. Extern situația pare să se îngroașe considerabil.

           Toată lumea a dezbătut peste tot vizita lui Ratcliffe șeful CIA, la Moskova, apoi Riga. Ca o continuare deloc întâmplătoare, a urmat vizita unei delegații a Senatului American la Kogălniceanu. Despre vizita șefului CIA care ”s-a vrut secretă” cică, legenda a fost că a venit să îi spună lui Putin să nu atace un stat NATO. În primul rând, vizita nu a fost secretă. Dacă se dorea  acest lucru, avionul, ditamai mastodontul ar fi zburat cu transponderul închis, bașca celelalte măsuri de păstrare a muțeniei radio sau transmisiuni cifrate, frecvențe criptate, etc. Dar nu, aeronava C-17A Globemaster III ce a ajuns pe aeroportul Vnukovo din Moscova, a venit cu ”coadă,” ceea ce înseamnă că s-a dorit ”desecretizarea” vizitei căci altfel „neglijența” celor ce au făcut să se afle despre vizită ar fi fost aspru pedepsită. Deci secretul vizitei trebuie să dispară din discuții. Scopul vizitei a fost un alt subiect intens dezbătut. Eu nu cred că a consumat Trump, care e un zgârcit care rivalizează cu scoțienii și grecii, atâta amar de combustibil pentru un mastodont Globemaster, numai ca să îi spună lui Puțin să nu atace un stat NATO. Astfel de discuții se poartă prin telefon, nu e nimic nici rușinos, nici secret, dimpotrivă. Dar oricare a fost scopul, acesta a fost rușinos, iar dacă Trump a trimis pe altcineva înseamnă că ”dragostea„ dintre el și Putin, atât de clamată de dușmanii lui Trump ca și de amici lui, este la cote minime. Eu cred că scopul vizitei nu a fost conflictul din Ucraina, decât ca variantă de șantaj. Ratcliffe a venit să discute, indiferent cu cine, viitoarele intervenții în Golf, măsurile pe care ar dori să le ia în Iran  dar și soarta Israelului sau mai bine spus, a solicitat neimplicarea politică, militară sau de orice natură a Rusiei în ceea ce va urma în Iran, dar și între Israel și Turcia. Fără un acord de principiu cu Rusia care ar putea apoi ajuta și la unul cu China, SUA nu îndrăznește să treacă la măsuri radicale în Mediterana și Golf. Conflictul din Ucraina a fost folosit ca monedă de schimb. Dacă s-a ajuns la un acord sau nu, sau chiar și la un gentlemen’s agreement nu poate să confirme și nu va confirma nimeni căci chiar dacă  sunt și servicii străine care pot ști subiectul discuțiilor  e posibiul să nu știe dacă și ce s-a convenit. Toate declarațiile, de o parte și de alta, date după întâlnire,  sunt pentru ”poeți„.

      A urmat, de interes pentru noi, vizita delegației Senatului SUA la Kogălniceanu, ocazie cu care Nicușor a mâncat și el la o popotă militară, dar nu cârnați cu fasole, ci burgeri și crispy strips. De ce au venit senatorii la Koglniceanu când toată lumea vorbește despre retragerea ”trumpiană„ din Dobrogea? Ca să vadă și ei cine le-a furat motorina? Ca să verifice cu cine s-au ”hârjonit”  călărașii americani prin zonă? Și ce a cătat Nicușor acolo, că era clar o vizită ”internă”, a unei delegații care voia să își verifice misiunile, din când în când. Ei, aici e șpilul. Această vizită ar putea avea o legătură cu cealaltă și s-ar putea ca așa, printre două felii de pui prăjit, lui Nicușor să i se fi servit și ceva măsuri care ar urma să fie luate prin zonă, ceea ce ar fi un semn că cealaltă vizită nu a fost rodnică. Până una-alta, au început să apară la suprafață și niște chestii urate, cu niște tiruri modificate folosite pe post de ”lansatoate de drone” prin vecinătatea granițelor noastre, prin Ismail,  drone care ar străbate spațiul national în drumul lor spre Crimeea, ceea ce nu e prea coșer. Ei, cam astfel de subiecte ar putea fi discutate la burger, printre două fire de cartofi prăjiți. Oricum însă, Marele Război nu va pleca din Marea Neagră, ci din sora Mediterană.

    Un nou motiv de conflict  poate să devină și recentul plan al lui Trump de a finanța ”media de dreapta din Europa”. Finanţarea are ca scop consolidarea „legăturile trans-atlantice şi promovarea libertății de exprimare”. Inițiativa este cu atât mai „curioasă”, cu cât același Trump a tunat și fulgerat împotriva programului de finanțare a mediei și ONG urilor al Democraților, pe care l-a tăiat pe motiv că este nedemocratic, se amesteca în treburile interne ale statelor. Dar acuma, văzând că popularitatea sa scade și intern și extern, păpușoiul aruncă 4 milioane de euro pentru finanțarea unor firmituriști din media europeană, ca să îl pupe în puturosul dos. Sunt convins că la noi, unde orice farth american misoase a levănțică pentru presă și politicieni, se vor găsi ceva ”parteneri” care să învelească rahatul  în staniol. Rămâne să vedem care sunt ăia. Oricum, nu știu cine mai crede în promisiunile sau amenințările lui Trump, căci e clar că pentru el contează doar banul și persoana sa, nimic altceva, nici pacea lumii, nici măreția Americii, nici democrația sau suveranitatea statelor, cu atât mai puțin libertatea de gândire, de exprimare sau circulație. Cum să pretindă că sprijină libertatea de exprimare, un individ care a sugerat în mod repetat, în declarații publice și pe platformele de socializare, că mass-media care îi oferă o acoperire negativă sau publică sondaje nefavorabile ar trebui investigată de FCC (Comisia Federală de Comunicații) sau că anumite critici la adresa sa ar trebui considerate „ilegale”. Dar pentru că aceste „sugestii„ ale sale nu au putut fi puse în practică, Mister Trump scoate bani din teșchereaua publică și îi dă altora pentru a-i lustrui lui imaginea. El credea că lumea e plină de ”alde” Infantino.

    2.  Și acuma că am făcut legătura între politică și sport să trecem la punctul doi.

          Infantino, cel care i-a dat premiul FIFA pentru pace lui Trump și a iertat un fotbalist american de suspendare la CM Fotbal, a cam pierdut cauza, dacă intenționa să mai candideze și era gata-gata să se trezească fără echipele europene de fotbal feminin la CMF feminin. Și asta nu pentru că ii place să pupe funduri iar celor de la UEFA nu, ci pentru că pupă alte funduri decât cei de la UEFA. Cine crede că aceste agenții de profit sunt ”sportive„ este un mare poet. Totul este interes, politică și bani și chiar dacă se mai ceartă între ei și ling blide diferite, până la urmă se reunesc la același castron. Fotbalul, în mod special, nu mai este un sport, este o mare afacere.

       Da, fotbalul este o mare afacere, dar la noi este un mic gheșeft. E adevărat, destinele fotbalului românesc, fotbal care a devenit o gogoașă umflată fără gust, fără miros, fără culoare, sunt conduse de un grup sau grupuri de găinari care încearcă și ei să se dea oameni de afaceri, dar dacă ne uităm  la cât a plătit FC Liverpool pentru Barcola și raportăm la ”veniturile  unui club  din România, constatăm că un club din afară ar putea cumpăra toate cluburile din România, cu federație cu tot. Dar unii de pe la noi se laudă și se umflă pentru un transfer de1,5 milioane în vreme ce antrenorii din România după ce mânâncă bătaie declară că sunt mândri de jucătorii lor, că au jucat bine dar au avut ghinion, sau „am dominat în prima repriză, dar ne-au prins pe contraatac în a doua” că ”meritam să câștigăm”, dar „mergem înainte”.  Așadar la noi fotbalul nu este o mare afacere, este doar o mică găinărie la care ”poeții„ asistă cu patimă și sunt gata să își dea în cap deși nu câștigă nimic.

La FCSB nu doar fanii se iau la harță ci și jucătorii. Acuma e adevărat nu doar la ei se întâmplă așa ceva, conflicte apar cam peste tot unde există mici ”cocoșei„ cu ”personalitate” care dacă au fost lăudați de câteva ori de ”comentatorii tv„ au impresia că au ajuns pe Chomolungma. Vedete de spumă care se sparg la prima pală de vânt se cred magicieni cu drepturi depline. Iar prin stafurile echipelor mișună tot felul de trepăduși care susură prin urechile patronilor zvonuri mai mult sau mai puțin reale, urmărindu-și interesul. Aceștia influențează transferurile, echipele care intră pe teren, pedepsele, amenzile, își formează găști în interiorul echipelor și cum încearcă unul să iasă din front, cum sar cățeii din cotețele lor și mușcă. Cam așa s-a întțmplat la FCSB dar situații similare, au fost și vor mai fi și la alte echipe, căci la atât ne pricepem.

         În curând naționala va avea de susținut meciuri de calificare. Cine se așteaptă să vadă rezultate fantastice pentru că a venit regele la cârmă, să stea jos. Să nu surprindă pe nimeni dacă naționala va fi formată în proporție de  80% din jucători care au trecut pe la Farul, dar nu pentru că i-ar cunoaște el pe ei iar ei îi cunosc stilul, ci pentru că îi sunt supuși și știu că trebuie să tragă pentru ”prințul Hagi” nu pentru națională. Mai vorbim.

      Două cuvinte despre Craiova: Craiova nu va face mare brânză nici în Conference League, pentru că … nu are mentalitate și nici conducere profesioniste. Sunt covins că după meciul cu Rapid toți vor spune că și-a revenit, că a trecut peste hopul eșecului din Europa, dar în ciuda celor 3 trofee câștigate recent, Craiova se zbate în aceeași mocirlă în care se zbate tot fotbalul românesc. Rotaru este Becali 2 căci Rădoi nu a plecat de bine.

   Să nu uit, am văzut acum câteva zile meciul lui Djokovich la Openul American, unde acesta a pierdut din primul tur în fața unui tinerel  cvasi-necunoscut. Cu toată simpatia și respectul pentru toată cariera lui, cred că e momentul să se oprească, să nu se mai facă de râs. La plecare, pe tunelul de ieșire se împleticea de ziceai că e beat. Nu mai poate, asta e. Familia și eventual meciuri demonstrative sau antrenoratul ăsta e viitorul.  Ieși cu demnitate Nole!

    Să nu uit, la final și ceva mai vesel. Două fete din România au scris istorie la mondialul de canotaj câștigând 3 medalii de aur la 3 probe. Bravo lor, Simona Radiș și Adriana Adam! Doar la individual, unde talentul și munca depind doar de câteva persoane din apropierea sportivului,  mai contăm și noi prin sport, căci la nivel de echipe, federații, minister, unde politicul dirijează tot, în primul rând fondurile, suntem la genunchiul brotacului. Guvernanții o să se pozeze cu fetele și o să le dea o diplomă iar banii o să îi ia Federația, de la femeia de serviciu la președinte.

https://in-cuiul-catarii.info/2026/08/13/era-informatiei-sau-a-botnitei-24400   

Administrația Trump intenționează să aloce 4 milioane de dolari pentru mass-media de dreapta din Europa

De neacsum

2 comentarii la „Fotbal și politică pe pâine”
  1. D-le colonel, Rusia tocmai ce-a inceput atacarea fabriclor Cargill, Boeing, Mondelez, Philip Morris prin Ucraina – adica firmele usandeze, care inainte erau tabu. Ieri au distrus fabrica Coca Cola. Cred ca usandezi i-au calcat pe bataturi cam tare pe rusi. Iranienii au lovit cam tare si in usadenzi prin Golf, suficient de tare ca tatucu’ nostru Trump sa anunte ca nu vor raspunde atacurilor „pentru imbunatatirea procesului pacii”. Asta si faptul ca benzina in Usandia a crescut ca pret suficient ca sa-l dea jos inainte de alegeri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *