De 1 Decembrie, la Craiova am văzut atâta lume adunată încât nu ştiam dacă este Ziua Naţională a României sau a venit Rihana în concert. Sunt ani buni de când nu am mai văzut atâta lume adunată la o festivitate marcată de o sărbătoare naţională. În ultimii ani, lumea se cam săturase de venit în centru şi ascultat discursurile unor politicieni, de cele mai multe ori aceiaşi, cu aceleaşi discursuri. La ultima sărbătoare, pe 25 Octombrie abia dacă au fost câteva sute de oameni, deşi activităţile au fost mult mai numeroase şi mai tentante decât acum . Ce s-a întâmplat în nici două luni?
Viaţa politică nu s-a îmbunătăţit, asistăm la aceleaşi atacuri mai ales acum în plină campanie electorală, cu aceiaşi politicieni, chiar dacă trecuţi la partide diferite în unele cazuri, economia duduie gata să explodeze ca un motor turat care nu mai are combustibil, nivelul de trai e atât de jos încât nu îl mai vede nimeni, guvernaţii în lipsă de fonduri la buget inventează noi taxe şi buvignete pentru a mai pune un ban deoparte pentru contractele cu firmele care se laudă în fiecare an că au luat măsuri pentru iarna care va veni, dar singura măsura sunt acatistele pe care le dau pe la biserici, rugându-se Domnului să facă iarna ca vara. Şi atunci ce a scos oamenii afară din casă? Ziua destul de frumoasă cu soare spre amiază? Campania A3 cu steagurile şi Ziua României ? Sau Doamne ajută, s-a mai deşteptat românul şi a vrut să îşi mai facă simţită prezenţa în faţa politicienilor? Dacă e aşa, să le ţină Cel de Sus obiceiul, şi la bine şi la rău.
Cert este că înainte cu o săptămână de alegeri, românii au cinstit Ziua Naţională cu prezenţa lor. La Craiova cred că au fost în jur de 8000 de persoane şi nu au fost oameni aduşi cu autobuzele, nici plăţiţi de cineva, nici ademeniţi de fasole cu cârnaţi sau mititei, ci pur şi simpli oameni care au dorit dacă nu să se unească, măcar să se adune, să fie împreună să se simtă, unul pe altul, să adulmece atmosfera, să ia pulsul. Este o dezmorţire pe care o aştept de câţiva ani, o atitudine, o renunţare la inactivitate, la nepăsare şi miserupism pe care nu pot decât să le salut şi să mulţumesc concetăţenilor că mi-au redat speranţa că nu am murit înainte de a ni se închide ochii, că nu suntem zombi. M-a impresionat mulţimea de copii care se bucurau deşi mulţi dintre ei nu ştiau de ce. Poate se bucurau că este atât de multă lume adunată şi nu se înjură sau se plâng de greutăţile vieţii, poate se bucurau pentru că îşi vedeau părinţii neîncruntaţi, poate se bucurau că vedeau şi alţi copii decât colegii de cartier sau de clasă, poate se bucurau de bucuria celorlalţi.
Nu ştiu ce or fi înţeles sau cum or fi văzut oficialităţile această prezenţă, unii s-au bucurat şi ei, poate cu aceeaşi bucurie cu a oamenilor de rând, alţii crezând sau sperând că lumea a venit pentru ei, dar să nu uite că cei care azi vin să te vadă, mâine vor veni să ceară, unii cer ceea ce le-ai promis, alţii ceea ce cred ei că li se cuvine pentru că au venit când ai avut nevoie de ei.
Ştiu însă sigur, oameni, politicieni care nu s-au bucurat, unii dintre ei chiar din cei care se jură cu raţa în gură că sunt olteni şi că îşi iubesc urbea şi locuitorii ei. Nu s-au bucurat în primul rând pentru că nu au fost acolo. A impresionat asistenţa prin absenţa sa măreaţă, domnul Solomon, edilul care se jura că va face o campanie decentă. I s-a părut oare indecent să participe alături de cetăţenii Craiovei la sărbătorirea acestei zile şi comemorarea eroilor naţiunii? Dacă ne uităm la prietenul său din Bucureşti care a refuzat să se aşeze alături de primul ministru şi a preferat să stea lângă cea care de la înălţimea condamnării aspasiste l-a repus pe tron, îi înţelegem gestul. Şi totuşi băse, a fost prezent, indiferent lângă cine a stat, dar fostul primar, olteanul oltenilor, nu a găsit pe nimeni în toată Craiova lângă care să stea? A preferat să stea lângă Neţoiu şi Vişan , care şi ei au impresionat prin „decenţă” şi absenţă. Pe toţi 3 îi uneşte „dragostea” faţă de craioveni, faţă de Universitatea Craiova, dar îi mai uneşte ceva, îi unesc două cuvinte magice care i-au pus pe listele PPDD : „DDOSAR PPENAL”. Toţi trei cunosc forte intim semnificaţia cuvintelor, unul a scăpat cu graţiere după ce a intrat în politică, ceilalţi doi speră să scape şi ei prin acelaşi tertip după ce intră în parlament. Aşa speră ei. În lipsa pozei cu domnul Solomon la manifestaţie, o să pun poza unui adevărat oltean şi patriot, care nu se sperie nici de oameni şi nu s-a speriat nici de câinii jandarmilor care au participat şi ei, de data asta paşnic, la adunare.
Revenind la adunare, a doua zi, pe data de 2 Decembrie, altă adunare. De data asta a susţinătorilor a trei candidaţi USL, şi anume Cosmin Enea, Nicolae Vasilescu şi Cristiana Anghel doi dintre ei, contracandidaţii „decenţilor” Solomon şi Neţoiu.
Adunarea, de fapt marşul susţinătorilor s-a organizat pe traseul Gară- Centură, strada C Brâncoveanu- poşta din Craioviţa, ieşirea pe centură. Fără lume adunată cu sila, fără oameni aduşi cu autobuzele din comunele învecinate, nici chiar cele în care candidează, fără promisiuni electorale, fără strigăte „ jos cutare”, deplasarea s-a efectuat într-o atitudine civilizată, deşi nu a fost a câtorva oameni din staff la ea participând circa 1000-1300 de oameni.
Spuneam că nu a fost o manifestare anunţată cu surle şi trâmbiţe, nici una „centrală” cu participarea unor grei de la Bucureşti, nici măcar a şefilor de partid locali orăşeneşti şi judeţeni.
Acuma nu pot să nu mă întreb, ce anume a adus într-o dimineaţă de decembrie friguroasă 1000 de oameni lângă numai 3 candidaţi, culmea, doi dintre ei „începători” pe liste electorale? Dragostea faţă de un partid sau alianţă, încrederea în oamenii care vor încerca să schimbe ceva dacă nu în politica partidelor, măcar în componenţa şi atitudinea Parlamentului faţă de oameni şi legi, sau s-a schimbat ceva în atitudinea românului şi a realizat că nu mai poate fi pasiv, trebuie să se implice daca vrea să se schimbe ceva, că lucrurile nu se schimbă singure, dacă vrem să schimbăm ceva , trebuie să ne schimbăm atitudinea şi să facem noi ceea ce cerem altora să facă? Sau poate toate trei la un loc?
Băse voia unire. Bucuraţi-vă domnule băse, oamenii încep să se adune deocamdată. După aceea îşi vor da mâna. Mai e un pic, şi vom juca iarăşi Hora Unirii, că destul am ascultat Hora Dezbinării cântată de cucuvele cotrocele. Până atunci, peste o săptămână ne vom deplasa către cabinele de votare. O fi bine domnule Băse, o fi bine ?
Un oltean patriot, transmite un mesaj cui ştie el :
Olteanul acela mic , patruped, cu esarfa tricolora la gat, e foarte dragut !:)
Cred ca e cel mai sincer din toti cei care s-au cuvantat. Nu l-am prins niciodata cu minciuna .