Ministerul Apărării îşi bate cuie în talpă Partea 1 – contractul dintre MApN şi militari

Faptul că între Ministerul Apărării, respectiv Casa Sectorială de pensii a MApN şi o parte din pensionarii militari există un diferend în justiţie, de fapt mai multe, nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Faptul că unii militari rezervişti au fost nevoiţi să îşi dea în judecată fostul  dar si actualul angajator atâta vreme cât există un contract semnat între aceştia, contract ale cărui prevederi sunt stipulate în Legea 80 şi statutul cadrelor militare  şi care nu a încetat odată cu trecerea în rezervă ci doar a schimbat statutul  celor trecuţi în rezervă din poziţia de „activ” în poziţia de „în rezervă” poate fi interpretat ca o lipsă de loialitate din partea rezerviştilor. Existenţa încă a contractului dintre minister şi rezervist se bazează pe faptul că militarii păstrează încă şi după trecerea în rezervă unele obligaţii şi figurează în listele şi statele de război ale ministerului, obligaţii prin care se leagă să facă sau să nu facă unele lucruri, să dea sau să nu dea unele informaţii. Cum spuneam acest diferend poate părea o lipsă de loialitate din partea angajatului, dar de fapt este un act de trădare din partea ministerului, care nu îşi respectă obligaţiile ce îi revin din contractul semnat cu militarii. Prin acel contract, prin Legea 80  în vigoare la data semnării contractului, prin capitolele  obligaţii, îndatoriri şi drepturi, Ministerul Apărării se obliga printre altele să acorde asistenţă sanitară gratuită militarilor, să le plătească soldele, să le asigure un loc de muncă în cadrul garnizoanelor din întregul teritoriu al ţării, să le plătească pensiile după trecerea în rezervă, să le menţină pensiile legate de soldele militarilor activi şi să nu aducă atingeri drepturilor acestora, inclusiv cele financiare.

La art 3 şi 4 din Legea 80 se specifică :

„ART. 3

Gradul militar este un drept al titularului şi reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru

militar. Gradul de ofiţer, maistru militar şi subofiţer nu se poate pierde decât în cazurile şi în condiţiile

prevăzute de lege.

ART. 4

(1) Cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situaţii:

a) în activitate, când ocupă o funcţie militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menţine şi pe

timpul cât acestea sunt eliberate din funcţii pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, precum şi atunci când sunt puse la dispoziţie: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere;pentru cazurile de boala stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate.

(2) Pot fi ofiţeri, maiştri militari sau subofiţeri in activitate persoanele care au cetăţenie română şi

domiciliul în ţară;

b) în rezervă, când nu ocupă o funcţie militara, dar întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi

chemate sa îndeplinească serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate;

c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.”

Interesant este că şi aici se strecoară totuşi un neadevăr şi anume acela că legea, sau legiuitorul, se contrazice iar greşeala a trecut nebăgată în seamă. La art 4 punctul 2 b, se spune greşit ” în rezervă, când nu ocupă o funcţie militară”. Este greşit, pentru că militarii rezervişti ocupă funcţii militare pe statele de război, funcţii care se dau la fel ca şi celor activi pe baza gradelor, pregătirii, competenţei, studiilor şi aptitudinilor. Dacă aceste funcţii s-ar da în ordine alfabetică, sau în baza oricărui alt criteriu după chemarea la concentrare, aleatoriu, ad-hoc, atunci s-ar  putea  spune că nu ocupă funcţii cât sunt în rezervă, dar aceste funcţii există în statele de război şi rezerviştii sunt încadraţi pe ele încă de pe timp de pace, ba şi mai mult periodic, conform legii şi CONTRACTULUI SEMNAT ÎNCĂ DE LA ÎNCADRARE, militarii rezervişti se obligă să participe convocări şi concentrări pentru actualizarea informaţiilor necesare funcţiilor pe care sunt încadraţi şi menţinerea aptitudinilor, inclusiv cele de combatant, fizice şi psihice. Acest fapt este dovada clară a faptului că între minister şi rezervist îşi fac efectele prevederile contractului semnat la intrarea cetăţenilor  în rândul cadrelor militare.

O altă dovadă a celor spuse o constituie ART. 70  care spune : „Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate, în rezervă şi în retragere, cărora li s-a aprobat renunţarea la cetăţenia română ori au dobândit şi o altă cetăţenie şi s-au stabilit în străinătate, se scot din evidenta militară.” După cum se poate vedea, nu există nici o deosebire modul de tratare a militarilor activi sau în rezervă în ceea ce priveşte scoaterea din evidenţă, ceea ce demonstrează că în spiritul dar şi litera legii, şi unii şi alţii sunt menţinuţi în evidenţe în aceleaşi condiţii şi SUNT  CONSIDERAŢI CA PERSONAL APARŢINÂND MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE. Este clar că ţinerea în evidenţă a cadrelor în rezervă reprezintă nimic altceva decât dovada faptului că rezerviştii sunt consideraţi CADRE ALE MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, e adevărat în rezervă, dar ale ministerului apărării, cu obligaţii din partea ambelor părţi.

Şi astfel de  exemple sunt la tot pasul în legea Fundamentală a militarilor fie ei activi sau  în rezervă. În baza acestei legi, se poate spune că între Ministerul Apărării Naţionale şi rezervişti există încă în vigoare contractul semnat cu toate obligaţiile ce revin din legea sus menţionată deci odată cu schimbarea încadrării pensionarilor militari din poziţia de pensionari militari în cea de asistaţi sociali prin L- 263, MINISTERUL ŞI-A ÎNCĂLCAT OBLIGAŢIILE CE ÎI REVENEAU PRIN LEGEA 80  PENTRU CĂ NU AI VOIE SĂ SCHIMBI CONDIŢIILE UNUI CONTRACT PE TIMPUL DERULĂRII ACESTUIA FĂRĂ ACCEPTUL CELUILALT CONTRACTANT. Şi în acest sens există şi un principiu de drept căruia îi spune principiul neretroactivităţii legii, care spune că o lege îşi face efectul numai pentru cei şi faptele ce decurg ulterior apariţiei legii.

Un alt exemplu că Ministerul Apărării tratează prin lege militarii în rezervă ca fiind  aflaţi încă sub contract este şi art. 106 introdus după  1989, odată cu renunţarea la gradul de lt. Major. : „ART. 106

(1) Ofiţerii în activitate şi în rezervă care la data intrării în vigoare a prezentei legi au gradul de locotenent major vor fi înaintaţi în gradul următor astfel…” Deci legea l a tratat în mod egal cadrele în rezervă, cu cele aflate în activitate. Dacă ar fi existat o încetare a relaţiilor şi contractului între Minister şi rezervişti odată cu trecerea în rezervă, acest articol nu s-ar fi adresat şi rezerviştilor. DE FAPT EXEMPLUL CEL MAI CONCLUDENT  AL CONTRACTULUI MApN-REZERVIŞTI ŞI AL SEMNULUI DE EGALITATE  ÎNCĂ EXISTENT ÎNTRE  ACTIVI  ŞI  REZERVIŞTI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE CONTRACTUL ANGAJATOR – ANGAJAT, ÎL CONSTIUTUIE  ŞI   FAPTUL CĂ DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ACESTORA SUNT INCLUSE ÎNTR – O LEGE UNICĂ. Dacă nu ar fi existat această relaţie angajator-angajat şi după trecerea în rezervă, ar fi trebuit să existe o lege aparte pentru rezervişti sau „asistaţi social”  o lege civilă, care să nu aibă nici o legătură cu Ministerul Apărării Naţionale. Dar nu este aşa, şi vom vedea în articolele ce vor urma de ce este atât de important acest lucru.  Să reţinem în final faptul că atât ministerul cât şi rezervistul au obligaţii unul faţă de altul, obligaţii stipulate clar de Legea 80 actualizată în 1995, lege CARE SE CONSTITUIE ÎNTR-UN CONTRACT ÎNTRE CELE DOUĂ PĂRŢI, CONTRACT SEMNAT  LA ÎNCEPEREA CARIEREI MILITARE DE CĂTRE FIECARE MILITAR IAR TERMENII CONTRACTULUI SUNT CEI PREVĂZUŢI DE LEGEA 80.