Dragostea de părinte

Motto:”Sic transit gloria mundi !”

Dragostea de părinte pentru copii lui este sfântă, indiferent că este vorba despre părintele 1 sau părintele 2, cum spun unii părinți sau nepărinți din protipendada europeană. Istoria este plină de exemple de părinți care s-au sacrificat, au sărit în foc, în fântână, au comis crime sau au luat asupra lor crime necomise, pentru a-și salva copii. Excepțiile apărute pe ici pe colo, nu fac decât să întărească regula.

Gică Hagi, părintele Gică Hagi, nu face excepție, iar meciurile naționalei de fotbal au scos la suprefață această latură a”regelui”.

Cu ceva timp înainte, când România începea campania de calificare la Europenele de fotbal, părintele Hagi era foarte supărat  pentru că Edi Iordănescu, antrenorul naționalei, copilul altui părinte celebru din fotbalul românesc, nu i-a convocat ”prințul” la națională deși acesta lustruise bara mai bine de un an. Părintele Hagi spunea atunci că nu conta că fiul său scump nu jucase un an, fiind accidentat, acuma era sănătos, trebuie să fie convovat pentru că odată, cândva a jucat bine și e băiatul lui: „Public ne-a comunicat că Ianis e un jucător important pentru el. Nu e nici pe lista preliminară. Probabil că atunci când o să fie în formă foarte bună și nu are ce să facă, atunci o să fie convocat.E o situație care e foarte clară din punctul meu de vedere. Eu pot să spun că Ianis nu e important pentru echipa națională. Un jucător care a făcut foarte bine înainte să se accidenteze, a jucat bine la echipa națională, nu intră pe listă cât timp este sănătos… Nu intră pe lista preliminară și din punctul meu de vedere pot să zic cu tărie că Ianis nu e important pentru echipa națională.”

Dar, ca să nu spună lumea că își vrea odrasla la națională indiferent dacă merită sau nu, el introduce în cauză și un alt jucător, Virgil Ghiță, care joacă în Polonia la nuș ce echipă și în opinia lui și acesta trebuia convocat : ”Ghiță de ce nu e la echipa națională, când el e în primii trei din Europa, înaintea lui Kounde? Dați-i telefon lui Edi Iordănescu și întrebați-l. Ghiță joacă titular meci de meci. E singurul jucător român care în Polonia joacă meci de meci și nu e convocat. A fost la toate loturile naționale.”

Ei, vedeți ce altruist e Hagi? El nu e supărat că odrasla lui nu era convocată ci pentru că fotbaliști DE VALOARE sunt ținuți pe bară. Trec peste faptul că fiecare vede valoarea prin proprii ochi si criterii, mă opresc doar la faptul că nici lui nu i-a convenit și nu îi convine când cineva îi spune pe cine să bage în echipa lui. A fost antrenor la FCSB și a plecat pentru că finul său, Becali îi cerea să bage în echipă jucători despre care el nu considera că trebuie să joace. Dar Hagi a uitat asta. El e „REGELE” nu ?

Ca fapt divers, fără Ianis în echipă, Edi a scos două victorii, chiar dacă jocul echipei nu a strălucit. O să spuneți că nu conteaxză, că noi vrem ca echipa să joace, că jocul naționalei a fost prost dar am avut noroc.

As fi de acord, dar nu mă lasă același rege. Nu mă lasă și nu îl lasă nici pe cumnatul Gică Popescu, cel care după ultimele două meciuri jenante, poate cele mai proaste jucate vreodată de naționala României, e vorba de cele cu Kosovo și Elveția, a criticat just și decent prestația jucătorilor români. Ei bine, Hagi același Hagi, Gică Hagi, regele, îi ia apărarea lui Edi, deși rezultatele, punctele obținute sunt mai slabe iar jocul infect. E adevărat, nu am mâncat bătaie, am obținut două egaluri în urma unui joc de echipă de cartier, cu Ianis Hagi titular în meciul cu Elveția. Exceptându-i pe Mihăilă și Moldovan, care au jucat fotbal, Drăgușin și Screciu care au mai mișcat, toți ceilalți au fost figuranți. Manea catrastofă, Hagi, Pușcaș, Băluță, inexistenți. Cu toate astea Hagi îl apără pe Iordănescu, spunând că : „Eu vă spun cum gândesc. Pentru mine nu contează cum începi, ci cum termini. Jocul poate să meargă sau nu, dar important e cum termini un meci. Contează rezultatul, mai ales acum. Nu cred că există un român care nu-și dorește să mergem la Europene sau la Mondiale. E un rezultat foarte bun, o reacție foarte bună a echipei, iar calitatea jucătorilor a făcut diferența. D-asta e frumos fotbalul, pentru că e imprevizibil. Când crezi că ești tare și nu ești concentrat, adversarul vine și te pedepsește. Așa s-a întâmplat și aici. E un rezultat foarte bun, care aduce încredere și speranță tuturor.”

Este foarte dezamăgitor  să vezi cum un jucător și apoi antrenor, care toată cariera sa a pus preț pe valoarea jocului și pe profesionalism în ceea ce privește FOTBALUL, vine acuma și spune că nu contează cum prestezi, cum joci, ci ce rezultat ai scos. Este împotriva întregii cariere de fotabalist și antrenor și manager este împotriva principiilor demonstrate ani de zile  de Gică Hagi. Și asta pentru ce? Pentru că Iordănesci l-a  băgat și pe Ianis în lot deși acesta nu a dovedit nimic dar absolut nimic. Nici nu știu dacă a atins de 10 ori mingea în meciul cu Elveția. Culmea culmilor este că Edi nu l-a convocat nici acuma pe Virgil Ghiță ”cel mai tare jucător român”,  dar acuma Hagi nu a mai sărit în sus. Acuma rezultatul ”foarte bun”, adică un egal făsâit,   scos de efortul unui singur jucător, un meci în care nu am contat ca echipă, contează mai mult decât principiile de o viață și respectului față de meserie și adevăr și chiar față de viitorul fotbalului românesc. Și asta, este posibil să se întâmple chiar și la jucători mari, atunci când copii lor sunt convocați, fapt ce intră în CV și poate conta la un eventual transfer. Singura echipă în care Ianis a făcut ceva, este Viitorul, unde toată echipa trăgea pentru băiatul antrenorului. Cum a fost scos afară, cum a dispărut. Dar e băiatul lui tata, pentru el ne batem joc și de națională dacă e nevoie, pentru că nu ne putem permite să îl supărăm pe rege.

O să închei cu alte cuvinte ale lui Hagi: ” Eu am fost printre puținii din România care am spus că trebuie să construim o echipă puternică, nu să reconstruim. Asta nu se face într-o zi-două sau în 5-10 meciuri. E nevoie de timp și jucători foarte buni. Trebuie să avem puțină răbdare până o să creștem și o să devenim foarte competitivi pentru a dicta ritmul și intensitatea jocului.” Ei bine, de 30 de ani așteptăm să vedem echipa aia puternică, dar oricâtă răbdare am avea, nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului, pentru că la fel ca și în politică, și în fotbal sunt promovate nonvalori pentru că sunt ”copii” cuiva.